Angajatorii se plâng că tinerilor le lipsesc competențele practice, capacitatea de a comunica eficient și de a lucra în echipă, iar unul dintre motive este chiar școala. În mod normal, aceste semnale ar trebui să ajungă la Ministerul Educației, să fie folosite atunci când se decid programele, iar statul să verifice apoi dacă elevii sunt mai bine pregătiți. Un raport de audit publicat luna aceasta de Curtea de Conturi arată însă că această relație nu funcționează. Ministerul Educației nu consultă sistematic piața muncii, nu urmărește ce se întâmplă cu cei mai mulți absolvenți și nu măsoară dacă reformele sale dau rezultate. Cu alte cuvinte, schimbă școala fără să știe dacă schimbările îi ajută cu adevărat pe copii. „Auditul acesta confirmă, cu date, ceea ce am susținut constant, alături de alți colegi, în dezbaterea despre planurile-cadru și noile programe pentru liceu: propunem o arhitectură curriculară și programe nu doar neancorate în nevoile reale elevului, în provocările lumii prezente, ci și fără să știm suficient ce rezultate a produs real școala până acum dacă ne raportăm la angajabilitate. O reformă condusă fără bucle de feedback, fără trasabilitate clară pe inserția tinerilor pe piața muncii riscă să repete aceleași greșeli sau să comită altele și mai grave, punând în risc viitorul unei întregi generații”, atenționează Mirela Ștețco, profesor și specialist în politici educaționale.
Auditul Curții de Conturi a încercat să afle dacă liceul îi pregătește pe elevi pentru ceea ce urmează după absolvire. Auditorii au verificat dacă Ministerul Educației știe ce competențe caută angajatorii, dacă folosește aceste informații atunci când schimbă ce se învață la școală și dacă urmărește ce se întâmplă cu tinerii după ce termină liceul. Concluziile sunt simple și grave. Ministerul nu consultă sistematic angajatorii pentru toate filierele de liceu, nu are date complete despre traseul absolvenților și nu analizează, de la o generație la alta, dacă elevii dobândesc competențele de care vor avea nevoie. Auditul a analizat perioada 2022-2024 și a fost realizat în 2025. De ce contează acum? Pentru că reforma curriculară a ajuns în această toamnă la clasa a IX-a. Raportul însuși precizează că reforma a început în timpul misiunii de audit și că noile planuri-cadru urmau să fie aplicate generației intrate în clasa a IX-a în anul școlar 2026-2027. Auditul nu evaluează noile programe, adoptate după perioada verificată, dar arată că Ministerul a început schimbarea fără să aibă deja un mecanism prin care să-i măsoare rezultatele.
„Din raport aflăm că statul nu știe ce fac 60–68% dintre absolvenții de liceu după terminarea școlii. Angajatorii chestionați de Curte spun și că tinerilor le lipsesc și competențele practice și cele interpersonale. Aș îndrăzni să spun că problema e însă mult mai mare și cu implicații mult mai adânci, pentru că miza reală nu e doar să pregătim tinerii pentru un anumit job care există pe piața muncii acum, ci să-i pregătim pentru a învăța pe tot parcursul vieții, pentru a se orienta și a alege bine, oricum s-ar schimba lumea. Piața muncii, indiferent cum va arăta ea, va avea nevoie de oameni bine alfabetizați funcțional (literație, numerație, competențe digitale), capabili să gândească critic și să gestioneze complexitatea, adaptabili și rezilienți, ori felul în care este gestionată acum reforma curriculară nu oferă premisele necesare ca asta să se întâmple”, declară pentru Totul Despre Mame Mirela Ștețco.
Liceenii de astăzi vor intra pe o piață a muncii complet diferită
Pentru elevii care au intrat acum în clasa a IX-a, anul 2030 nu este un viitor îndepărtat. Este anul în care vor termina liceul și vor susține Bacalaureatul. Tot până în 2030, raportul Future of Jobs 2025 al World Economic Forum estimează că digitalizarea, inteligența artificială și automatizarea vor schimba profund locurile de muncă și competențele cerute angajaților. Raportul World Economic Forum arată și cum se pregătesc companiile pentru aceste schimbări: 94% dintre angajatorii români consultați intenționează să investească în pregătirea angajaților, 79% vor să recruteze oameni cu competențe noi, iar 68% se pregătesc să accelereze automatizarea. Raportul nu a testat elevii și nu spune că școala este singura responsabilă pentru lipsa competențelor. Arată însă cât de diferită poate fi lumea profesională în care vor intra actualii liceeni.
Pentru părinți, problema nu este dacă școala poate ghici de acum meseriile care vor exista peste patru sau zece ani. Nu poate. Dar ar trebui să le formeze copiilor competențe care rămân utile într-o piață a muncii în schimbare: să înțeleagă și să folosească informația, să rezolve probleme, să comunice, să lucreze cu ceilalți și să poată învăța lucruri noi.
Cum a fost făcut auditul Curții de Conturi
Curtea de Conturi a strâns informații de la Ministerul Educației, instituțiile sale de specialitate, inspectorate, agențiile pentru ocuparea forței de muncă, parteneri economici, elevi și părinți. Au fost analizate 44 de licee din toate cele trei filiere – teoretică, vocațională și tehnologică –, selectate din întreaga țară. Pentru unele informații, auditorii au folosit chestionare la care au răspuns elevi, părinți și angajatori. Răspunsurile arată percepțiile celor consultați, dar nu pot fi extinse automat la toți elevii, părinții sau angajatorii din România. Concluziile despre modul în care lucrează Ministerul se bazează însă și pe documentele și bazele de date ale instituțiilor verificate.
Ce legătură are Curtea de Conturi cu programa școlară? Curtea de Conturi nu decide ce învață elevii. În baza Legii nr. 94/1992, poate verifica dacă politicile și programele finanțate din bani publici sunt eficiente și își ating scopul. În cazul de față, a evaluat dacă liceul formează competențe utile și dacă Ministerul măsoară rezultatele.
Angajatorii și școala văd două realități diferite
Angajatorii consultați în timpul auditului consideră că, pentru integrarea profesională, absolvenții au nevoie în primul rând de competențe practice și de abilități de relaționare. Tot acestea sunt, spun ei, printre lucrurile care le lipsesc cel mai des tinerilor aflați la început de drum. Pe lista dificultăților semnalate apar lipsa experienței practice, problemele de comunicare și relaționare, atitudinea considerată neprofesionistă, motivația scăzută pentru muncă sau formare și așteptările salariale pe care angajatorii le consideră nerealiste în raport cu pregătirea. Aceste răspunsuri reprezintă percepția companiilor chestionate, nu rezultatul unei testări naționale a absolvenților. Ele sunt însă un semnal pe care Ministerul ar trebui să-l poată verifica. Avem, așadar, două imagini care se contrazic: majoritatea inspectoratelor consultate consideră că liceul formează competențele necesare, iar angajatorii spun că nu le găsesc la suficienți dintre tinerii pe care vor să-i angajeze. Ministerul nu are un mecanism prin care să verifice unde apare problema: în programe, în felul în care sunt predate, în evaluare, în lipsa experienței practice sau în trecerea de la școală la primul loc de muncă.
- CITEȘTE ȘI: Cum explică un expert în evaluare rezultatele dezastruoase de la PISA. „Vestea proastă nu este că am scăzut”
Ministerul avea cui să ceară informații, dar nu le-a cerut
Ministerul Educației nu trebuia să pornească de la zero. Are instituții care puteau cerceta ce competențe vor fi necesare și cum ar trebui adaptată oferta educațională. Auditul arată însă că aceste resurse nu au fost folosite. Ministerul Educației nu a solicitat Institutului de Științe ale Educației să realizeze studii despre dinamica pieței muncii și despre adaptarea ofertei educaționale la schimbările acesteia. Potrivit raportului, institutul are responsabilitatea de a asigura suportul științific necesar noilor abordări din educație. Ministerul nu a cerut nici Institutului Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale prognoze dedicate legăturii dintre competențele formate în liceu și cerințele pieței muncii. Raportul precizează că asemenea studii pot fi realizate de institut numai la cerere, în baza unor contracte de finanțare specifice.
Unde sunt absolvenții?
Date surprinzătoare din raport vizează absolvenții de liceu despre care statul nu știe nimic. Pentru promoțiile 2021–2022 și 2022–2023, pentru care raportul prezintă date, situația a 60%, respectiv 68% dintre absolvenți nu a putut fi identificată în evidențele disponibile. Ceilalți apar, în proporții diferite, ca studenți, elevi în învățământul postliceal, angajați, antreprenori sau șomeri înregistrați.
Asta nu înseamnă că șase din zece absolvenți nu muncesc, nu învață și nu fac nimic. Înseamnă că Ministerul Educației nu le poate reconstitui traseul din bazele de date pe care le are la dispoziție. Un tânăr poate fi student și angajat în același timp, poate lucra fără să apară în evidențele consultate sau poate să fi plecat din țară. Despre absolvenții ajunși în străinătate, raportul spune explicit că nu există date.
Informațiile sunt strânse diferit de la un județ la altul. Unele inspectorate colaborează cu agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă și folosesc platforma ReCONECT, altele se bazează pe date parțiale. Numai 16 inspectorate școlare elaboraseră analize despre trecerea absolvenților de la liceu la facultate sau la muncă
Ce se schimbă acum pentru elevii de clasa a IX-a
Elevii care au început clasa a IX-a în anul școlar 2026-2027 sunt prima generație pentru care se aplică un nou curriculum liceal. Reforma va fi introdusă progresiv: anul acesta la clasa a IX-a, apoi, pe măsură ce aceeași generație avansează, la clasele a X-a, a XI-a și a XII-a. Planurile-cadru stabilesc disciplinele și numărul de ore, iar noile programe arată ce competențe și conținuturi trebuie urmărite la fiecare materie. Printre schimbări se află și disciplina „Dezvoltare personală și consiliere în carieră”, prevăzută în trunchiul comun, tocmai într-un moment în care auditul semnalează lipsuri în orientarea elevilor și în legătura dintre liceu și viața de după absolvire. Introducerea disciplinei răspunde unei probleme pe care auditul o identifică direct. Părinții consultați au spus că elevii fie nu au beneficiat de servicii de consiliere profesională și orientare în carieră, fie nu le-au considerat utile. Raportul arată că această orientare intervine, de regulă, prea târziu, iar familia ajunge principala sursă de sprijin în alegerea traseului educațional. Noua materie creează un spațiu pentru consiliere, dar Ministerul va trebui să verifice dacă ea îi ajută efectiv pe elevi să ia decizii mai bine informate.
Cum va afla ministerul dacă reforma funcționează?
Faptul că programele sunt noi nu înseamnă automat că vor avea rezultate mai bune. Pentru a afla dacă reforma funcționează, Ministerul ar trebui să știe de unde pornește această generație, ce competențe dobândește pe parcurs, câți elevi abandonează, câți continuă studiile și cum se integrează absolvenții după terminarea liceului. Apoi ar trebui să compare aceste rezultate cu cele ale generațiilor anterioare. Auditul Curții de Conturi nu spune că actualele planuri-cadru sau programe sunt greșite. Ele au fost adoptate după perioada analizată. Raportul arată însă că Ministerul a început reforma fără să aibă deja funcțional întregul sistem prin care să-i măsoare efectele. Prima generație a actualei reforme va susține Bacalaureatul în 2030. Până atunci, întrebarea nu este doar ce va învăța la fiecare disciplină, ci și cine va verifica dacă noul curriculum i-a ajutat pe elevi să înțeleagă și să folosească mai bine ceea ce au învățat.
Patru recomandări ale Curții de Conturi pentru Ministerul Educației
Curtea de Conturi face patru recomandări, având ca termen de implementare trimestrul al IV-lea din 2031. Până atunci, elevii care au început acum clasa a IX-a vor fi terminat deja liceul și vor fi prima generație care a parcurs integral noul curriculum.
Prima recomandare care apare în raport este ca Ministerul să analizeze fiecare generație de liceeni și să compare competențele formate în școală cu cerințele reale ale pieței muncii. Analiza trebuie făcută pentru toate filierele și profilurile, nu doar pentru învățământul tehnologic, unde colaborarea cu firmele este deja mai dezvoltată.
A doua recomandare cere o relație constantă între licee și instituțiile sau organizațiile care cunosc evoluția ocupațiilor: Ministerul Muncii, agențiile pentru ocuparea forței de muncă, camerele de comerț, organizațiile patronale și operatorii economici. Scopul nu este ca firmele să decidă programa, ci ca Ministerul să afle ce se schimbă și să poată lua decizii pe baza unor informații actualizate.
A treia recomandare este crearea unui sistem unitar prin care statul să colecteze și să actualizeze date despre traseul educațional și profesional al absolvenților. Fără această evidență, Ministerul nu poate afla ce rezultate produce fiecare filieră și nici unde sunt necesare corecții.
Ultima recomandare privește numărul de locuri oferite de licee. Curtea cere ca Ministerul să respecte criteriul relevanței atunci când aprobă cifra de școlarizare, inclusiv pentru filiera teoretică. Cu alte cuvinte, numărul claselor și al locurilor nu ar trebui stabilit numai în funcție de tradiția liceului, profesorii disponibili sau preferințele elevilor, ci și de perspectivele de continuare a studiilor și de realitatea socială și economică.
