Cum trebuiau rezolvate subiectele de la Istorie pentru nota 10. „Un evaluator poate să taie tot dacă nu se respectă structura corectă”

Subiectele la Istorie din cadrul examenului de Bacalaureat 2024 nu au avut un grad ridicat de dificultate, spune profesoara Paula Horga, de la Liceul Cervantes din Capitală. Cerința 3 de la ultimul subiect i-ar fi putut pune în fața unei alegeri nu neapărat greșite pe elevi.

Laura Udrea, redactor
scris pe
mâini de baiat pe o carte aflata pe un pupitru
Subiectele la Istorie din cadrul examenului de Bacalaureat 2024 au putut ridica probleme elevilor care au studiat doar o oră de istorie pe săptămână. FOTO: Shutterstock

Profesoara Paula Horga, de la Liceul Cervantes din București, a declarat pentru Totul Despre Mame că subiectele de Bacalaureat 2024 la Istorie nu ar fi trebuit să ridice probleme elevilor de la profilul uman. La Istorie este o problemă legată de numărul de ore de studiu la clasă. Pentru că deși Bacalaureatul la Istorie este dat de obicei de clasele cu profil uman, care au în general 3 ore in curriculum, unele școli mai adaugă o oră sau două de opționale – Istoria comunismului și Istoria recentă a României. Ceea ce pentru elevi contează, căci, spre exemplu, ultimul subiect de la Bac, cel cu România postbelică, făcea referire la cunoștințele dobândite în aceste opționale.

„Sunt școli care au 3 ore pe săptămână, unele care au 4 ore și sunt liceele vocaționale, săracele, care au doar o oră pe săptămână și atunci normal că elevilor care au studiat materia 3-4 ore pe săptămână, chiar 5 ore, le-a fost mai ușor și categoric au lucrat mai bine. Mai e greu a fost pentru cei care au avut parte de mai puține ore. Pentru că una e să faci materia în 5 ore pe săptămână și alta într-o oră”, spune profesoara.

Rezolvarea subiectelor la Istorie

Profesoară ne-a prezentat pe larg rezolvarea subiectelor de la Bacalaureat 2024 la Istorie, amintind că unele subiecte s-ar fi putut rezolva ușor dacă elevii ar fi rezolvat cerințele de la Simularea la Istorie care a avut loc în primăvară. Iată rezolvările pentru fiecare dintre cele trei subiecte:

Subiectul I – ultimele două cerințe fac diferența

Subiectul I oferea elevilor două texte-sursă și avea 7 cerințe. „La subiectul I au avut un text din spațiul românesc între diplomație și conflict sau, cum spun elevii, «din voievozi», unde au avut de scos cauze, efecte – adică nimic ieșit din comun. De fapt, primele 5 cerințe se rezolvau pe baza textului, deci doar dacă aveau un minim exercițiu le-ar fi fost ușor să le rezolve”, spune profesoara Paula Horga.

La subiectul I, potrivit profesoarei, diferența o făceau ultimele două cerințe, în care elevilor li se cere să prezinte ceva, ceea ce presupunea elaborarea unor texte. „Puteau să abordeze Tratatul de la Mănăstirea Dealul, Tratatul de la Hârlău de la Ștefan cel Mare, pentru că li se cerea să prezinte două acțiuni diplomatice din secolele 15-16 în afara celor menționate în textul-sursă B, unde se menționează tratatul de la Alba Iulia a lui Mihai Viteazul. În afară de acest tratat, puteau alege orice alt tratat sau aderarea la Liga Sfântă și să meargă la secolul 15, la Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun”, spune profesoara.

„La cerința 7 – o asemănare între două fapte istorice desfășurate de români în sec al 14-lea –trebuiau să facă ceea ce au făcut la Simulare, unde au avut ceva similar. Puteau să răspundă „caracter antiotoman” sau „obținerea independenței față de Ungaria”. Acum, ideal ar fi fost, dacă au răspuns cu „caracter antiotoman” să nu fi pus în paranteză, cum fac unii, Bătălia de la Posada, care este o bătălie cu Ungaria și atunci clar se contraziceau. Este o greșeală frecventă pe care o fac elevii”, punctează profesoara.

Subiectul II – cerințele de argumentare trebuiau elaborate după structura învățată

„La primele patru cerințe era nevoie să citească textele-sursă. Poate au întâmpinat dificultăți din cauză că ei nu prea înțeleg textele. Problema este a întregii generații: nu citesc și atunci le vine greu să înțeleagă textul, pur și simplu! La cerința 3 ar fi fost probleme dacă n-ar fi înțeles textul.

Cerințele 5 și 6 de la subiectul II sunt de argumentare. La 5 li se cere să formuleze un punct de vedere pentru care primesc 10 puncte. Dar pot primi fie 7 – punctaj parțial – dacă fac punctul de vedere cu o informație din sursă, fie 10 puncte – punctaj total – dacă fac punctul de vedere cu două informații. Dificultatea lor nu e în a găsi informațiile, ci de a redacta corect punctul de vedere, pentru că au tendința de a povesti ceea ce găsesc în sursă și atunci nu e vorba despre o argumentare și nu poți să le oferi punctele.

La cerința 6, este, din nou, argumentare. Cel mai ușor fapt istoric pe care puteau să-l aleagă era constituția din 1923. Ar fi trebuit să prezinte un pic constituția aceea – ce formă de guvernământ avea, principii, drepturi și libertăți, că introduce votul universal. Minim două aspecte despre faptul istoric ales și după aceea, o concluzie este obligatorie! Dacă n-ai pus concluzia, evaluatorul poate să nu-ți ofere punctele.

Mulți au tendința să scrie foarte scurt: „Un fapt istoric este Constituția din ´23.” Dacă scriu doar atât, chiar dacă ei au gândit bine subiectul, dacă n-au făcut argumentarea așa cum am explicat cu ipoteză, prezentare și concluzie, nu primesc punctele.”

Subiectul III – Primăvara de la Praga e o alegere „discutabilă”

„Subiectul III, România postbelică, este un capitol care, în perioada pandemiei și la vreo doi ani după, a fost scos din programă, acesta fiind motivul pentru care s-a dat și anul trecut și anul acesta. N-a fost foarte greu, mai ales pentru cei care au făcut opționalele Istoria recentă a României și Istoria comunismului. Despre o acțiune politică desfășurată în România între 1946 și 1960 ar fi putut scrie despre constituția din 1948 sau despre cea din 1952 și să prezinte două aspecte. Ori puteau să vorbească despre colectivizare, naționalizare. Aveau foarte multe variante pentru că e perioada în care se instaurează comunismul la noi și e un subiect generos. La a 2-a cerință ar fi putut alege să vorbească despre Constituția din 1965 sau puteau să aleagă decretul din 1967, despre avort.

La cerința 3 se cerea un fapt de relații internaționale din perioada național-comunismului prin care România participă la relațiile internaționale. Se remarcă Conferința de la Helsinki și Conferința de la Moscova desfășurată în contextul Războiului de 6 zile. Unii au scris despre Primăvara de la Praga, din 1968. Baremul văd că nu-l prinde, însă e discutabil dacă intră sau nu, pentru că formularea era următoarea: «prin care România participă la». Ori România nu participă, de fapt, ea refuză să invadeze Cehoslovacia alături de țările Tratatului de la Brașov, iar prin asta câștigă prestigiu internațional. Nu știu dacă o să se puncteze, probabil vom stabili în comisiile de valoare acolo, la fața locului. Noi avem o atitudine față de această criză a războiului, de aceasta, efectiv, nu participăm”.

„Elevii nu au obiceiul sau poate nu sunt învățați să se exprime”

Formularea unui text-argument a ridicat zilele acestea probleme multor elevi care au susținut examene. Iar profesorii recunosc că elevii nu mai știu să construiască un argument în care să folosească structura care se predă la clasă. „Un evaluator poate să-ți taie tot dacă nu se respectă structura. În paranteză, la finalul cerințelor, scrie că se punctează utilizarea unui limbaj istoric adecvat și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia. Ei nu au obiceiul sau poate nu sunt învățați și este și vina noastră că ajung la liceu așa, când aceste competențe ar trebui învățate în gimnaziu”, spune profesoara Paula Horga.

Manualele de liceu vechi de peste 20 de ani, programa învechită și lipsa exercițiului la clasă sunt, potrivit profesoarei Paula Horga, principalele motive pentru care elevii de liceu nu se exprimă adecvat, pentru a putea acumula punctajul maxim în cadrul unui examen.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa