De joi, 24 februarie 2022, lumea nu mai este la fel. Rusia a atacat Ucraina, iar în zilele ce au urmat zeci de mii de oameni au fost nevoiți să își părăsească locuințele pentru a scăpa din calea gloanțelor și a bombardamentelor. Deși luptele se dau între soldați, victime au căzut și civili. În doar cinci zile, până pe 28 februarie au murit 352 de persoane, dintre care 16 copii, potrivit Agerpres. În spitale au ajuns 1648 de răniți civili, inclusiv copii.
Poveștile războiului, oricum le-ai spune, au în ele dramatism, durere și incertitudine. Nu contează că se întâmplă la granițele Ucrainei cu țările vecine, în orașele asediate de bombardamente sau în zone îndepărtate de linia frontului unde oamenii au reușit să se refugieze.
Peste 500.000 de ucrainieni au plecat din casele lor pentru a se salva de război. Au ajuns în România, Ungaria, Republica Moldova, Polonia, Slovacia. Marea majoritate sunt femei, copii și persoane vârstnice, pentru că, odată cu decretarea legii marțiale, bărbații cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani nu au mai avut voie să părăsească Ucraina.
- CITEȘTE ȘI: „Bombele care cad în Ucraina se aud în România iar copiii sunt speriați!” Cum le vorbim despre război
Potrivit ONU, în Ucraina sunt 378.000 de copii aflați chiar în linia frontului care au nevoie de protecție și asistență.
Polonia, salvarea multor mame din Ucraina
Fiecare persoană în parte reprezintă o dramă. Olga, o femeie de 36 de ani din Kiev, a fugit cu fiul ei de 2 ani și fiica de 8 ani, cu mașina timp de trei zile, pentru a ajunge în Polonia. A stat la o coadă de 14 kilometri pe podul peste râul Bug pentru a trece în siguranță în orașul Zozin. ”Drumul ar fi durat în mod normal 7 ore. Am plecat imediat ce am auzit cum cad bombele, dar ne-a luat 12 ore dor să ieșim din Kiev, iar la granița cu Polonia am mai așteptat alte 36 de ore”, a povestit femeia.
Pe parcursul călătoriei nu au avut unde să meargă la toaletă sau unde să le ofere copiilor o masă caldă. Întrebată de reporterii de la UN Refugee Agency cum a rezistat atât de mult timp cu doi copii mici în mașină, Olga a spus că nu a avut de ales. Este conștientă că a avut noroc doar cu atât, pentru că mulți conaționali de-ai ei au fost nevoiți să se îndrepte către cele mai aproapiate granițe pe jos. Alții, deși au plecat cu mașinile au fost nevoiți să le abandoneze.
Cea mai mare grijă a Olgăi, după ce a ajuns în Polonia, este siguranța soțului ei, rămas în Kiev. „Donează sânge și se ocupă de bătrânii care nu au putut să scape de acolo”, a explicat femeia.
- CITEȘTE ȘI: VIDEO EMOȚIONANT: O străină a adus doi copii ucrainieni la mama lor care lucrează în Italia
Familiile din Ucraina și-au găsit liniștea în România
O altă mamă care a scăpat din calea războiului este Iryna Kyrychenko. Ea le-a povestit reporterilor de la Reuters, că miercuri seara s-a dus la culcare împreună cu soțul ei, cu gândul ca a doua zi să meargă împreună cu fiicele lor la bunici. Doar că peste noapte au fost treziți de zgomotul bombelor și au fost nevoiți să îndese în câteva geamantane ce au apucat și să fugă. S-au oprit la niște prieteni într-un sat de lângă Kiev, dar mai apoi au fugit în România. Soțul ei de 38 de ani a fost nevoit să rămână. Acum Iryna și cele două fiice ale ei, Xenia (11 ani) și Alisa (7 ani), locuiesc în București, într-un hotel ieftin de lângă Gara de Nord, departe de viața lor ”foarte simplă și foarte drăguță” din Kiev.
”Când am fugit, pe lângă mașina noastră explodau bombele. Fetele au rămas cu o spaimă de animale și de zgomotele puternice care vin de pe stradă”, le-a povestit Iryna reporterilor. Drumul de 500 de km de la Kiev la Chernivtsi, în apropierea graniței cu România a durat 14 ore pentru că au trebuit să se oprească să alimenteze mașina și nu toate benzinăriile aveau combustibil disponibil.
Soțul ei le-a lăsat la 6 km de vama Siret și s-a întors la Kiev. Restul drumului a fost parcurs de femeie și cele două fete ale ei pe jos. După graniță erau așteptate de voluntarii români cu apa, hrană și soluții pentru transport și cazare. Deși au tot ce le trebuie, chiar și jucării, fetele plâng după tatăl lor.
În camera de hotel Iryna urmărește canalele de Telegram în căutarea de vești despre ceea ce se întâmplă acasă și încearcă să îi ajute pe cei rămași să vină la București sau să ajungă la Varșovia, în Polonia.
- CITEȘTE ȘI: Vocea ta. Cu copiii la război. Mi se zburlește părul când văd băieței cu arme sau cocoțați pe tancuri
Organizația Salvați Copiii povestește despre Antalya care a venit în România cu 6 copii, iar soțul ei a rămas în Ucraina. „Când am auzit sirenele, m-am gândit că este o simulare și nu un adevărat război, dar am realizat la scurt timp că toată truda noastră de până acum a fost în zadar. Împreună cu soțul, ne-am luat cei șase copii și am fugit spre un loc sigur, fără să știu de următoarea lovitură cu care ne vom confrunta, aceea de a călători cu cei șase copii fără sprijinul soțului, el trebuind să se înroleze conform legii care s-a dat. Sunt recunoscătoare că nu aud sirene și bubuituri, sunt impresionată de oamenii binevoitori de aici și de ajutorul pe care ni l-ați acordat. Dumnezeu să vă răsplătească!”
14 copii ucrainieni decedați
Cele trei povești sunt la fel ca poveștile altor sute de familii care au reușit să treacă granițele Ucrainei pentru a se pune la adăpost de război. Nu toți au fost atât de norocoși. Pe 26 februarie, Spitalul de Oncologie Pediatrică a fost bombardat. Un copil a murit şi mulţi alţii sunt răniţi în zona Kiev, după ce un spital pentru copiii bolnavi de cancer a fost lovit de rachete ruseşti”, a menţionat un grup de pe Telegram, postând şi două imagini: una cu micuţul care a decedat şi alta cu o victimă care a supravieţuit. Informația a fost confirmată de publicațiile din Ucraina.
Primul copil decedat în războiul din Ucraina este o fetiță, Polina. Se afla în mașină împreună cu familia ei când s-a tras asupra lor. Frații ei sunt în spital. Alt copil a fost ucis de muniții cu dispersie. ”Ți se face rău de la stomac când vezi scenele groaznice de la grădinița atacată”, a declarat Agnes Callamard, secretarul general al Amnesty International. Ea a mai spus că nu există niciun motiv pentru care aceste arme sunt folosite în zonele cu civili și pot fi numite crime de război.
- CITEȘTE ȘI: Un părinte traumatizat poate fi un părinte bun?
Bebeluși născuți în adăposturi
Alte familii sunt blocate în buncăre sau în stații de metrou. Într-un adăpost, aflat sub spitalul de copii Okhmatdyt este și Natalya Tyshchuk care a povestit reporterilor de la The Guardian că stă acolo împreună cu fiica ei Mia, pe care a născut-o prematur, cu trei luni mai devreme, în decembrie. Tot acolo sunt alți bebeluși născuți prematur, aflați în incubatoare, cu tuburi de oxigen și alte aparate care le monitorizează starea de sănătate. Natalya are o singură bucurie: că fiica ei este foarte mică și nu își va aduce minte nimic din ceea ce i se întâmplă.
În tot acest peisaj sumbru se întâmplă nu e doar moarte și tristețe. În buncărele și adăposturile din Ucraina s-au născut și bebeluși. Ministrul Sănătății din Ucraina, Viktor Liashko, a spus despre ei că au fața războiului. ”Ei nu vor uita niciodată și nici nu vor ierta”, a scris oficialul pe contul său de social media.
