Oamenii sunt destul de buni la a împarți atunci când cooperează. Persoanele care lucrează împreună își vor împărți mâncarea și băuturile pe măsură ce proiectul continuă. Chiar și copiii vor avea grijă ca toată lumea să participe la activitățile grupului și să se distreze.
O lucrare publicată în Psychological Science, in luna Iulie 2016, de către Alicia Melis, Patricia Grocke, Josefine Kalbitz și Michael Tomasello discută despre momentul în care această abilitate se dezvoltă. De asemenea, se discută dacă această abilitate este una tipică oamenilor, comparându-se cu cimpanzeii în situații similare, scrie psychologytoday.com.
Pentru a studia copii, cercetătorii au testat un grup format din copii de 3 ani și un grup de copii de 5 ani. Au așezat copiii de o parte și de alta a unui aparat similar cu cel din poza de mai jos. Pe culoarul central era o pistă cu o mașină care putea fi mișcată dacă ambii copii trăgeau de un șnur la acelaș capăt al pistei. Adică, ei trebuiau să coopereze ca să poată mișca mașina.
Aparatul a fost configurat ca în imagine, bila aurie conținea abțibilduri. Copiii de această vârstă adora abțibildurile așa că ele reprezintă o recompensă în acest studiu. Copilul primește abțibildul doar dacă bila cade într-una din găurile din exterior, dacă bila cade in gaura din interior, abțibildul este pierdut. În timpul experimentului, aparatul a fost programat ca doar un copil să cîștige recompensa într-o rundă. Întrebarea era dacă copiii vor dezvolta o strategie să impartă recompensele.
Copiii de 5 ani au fost chiar foarte descurcăreți la această probă. Au avut tendința să se joace în așa fel încât fiecare copil să primească un numar egal de abțibilduri în timpul unui joc. Au discutat între ei, iar copilul care nu primise abțibildul în timpul jocului, adesea cerea să primească recompensa pentru jocul următor. Majoritatea perechilor au dezvoltat o strategie prin care să impartă recompensele.
Copiii de 3 ani nu fost chiar atât de descurcăreți. Nu au deprins strategia și nu au fost capabili să alteneze. Și ei au discutat, dar cel mai des au cerut abțibildul chiar dupa jocul în care îl primiseră deja. Această reacție ne sugerează că abilitatea de a împărți recompense se dezvoltă între 3 și 5 ani.
Dar cimpanzeii?
S-a folosit un aparat similar. Pentru ei, recompensa a fost mâncare. Au fost dresați să coopereze la trasul frânghiilor, iar în timpul pregătirii pentru experiment ambii cimpanzei au primit mâncare când au tras de aceași frânghie. În timpul testului, aparatul a fost programat să dea mâncare unui singur cimpanzeu pe parcursul unei runde. Cimpanzeii s-au comportat cel mai frecvent în timpul studiului ca niște copii de 3 ani. Au cooperat ca unul dintre cimpanzei să primească mâncare, dar nu au fost deosebit de mulțumiți de modul în care s-a împărțit recompensa. Nu au alternat primirea recompensei, precum copiii de 5 ani. O singură pereche de cimpanzei a alternat primirea mâncării pentru câteva runde, dar ulterior, unul dintre ei a sfârșit prin a primi recompensa cel mai des pe parcursul experimentului.
Acest mod de alternare este important pentru rezolvarea problemelor complexe în grupuri. Este greu să menții oamenii motivați în a participa la o sarcină dacă nu obțin nici un beneficiu. Distribuirea recompenselor în mod echitabil ajută la menținerea oamenilor motivați să continue munca. Se pare că micuții în vârstă de 5 ani înteleg acest lucru și dezvoltă spontan strategii care să mențina toate persoanele implicate.
Cimpanzeii au propriul lor sistem de recompensare reciprocă în sălbăticie, de exemplu se vor curăța reciproc. Pentru cimpanzei, acest mod de alternare este deprins special pentru un domeniu specific (îngrijirea reciprocă), spre deosebire de dezvolatarea unei strategie generale de rezolvare a problemelor. În opoziție, copiii de 5 ani se adaptează mai repede la o situație nouă și găsesc moduri echitabile de a distribui recompense.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
