Cum o fi să te sune poliția să te anunțe că fiica ta de 14 ani e la spital, beată?

Georgiana Mihalcea, redactor
scris pe
Consum de alcool la banchetul de clasa a VIII-a
Pentru două fete din Otopeni, distracția de la banchet s-a încheiat la camera de gardă. FOTO: Shutterstock

Consumul de alcool la banchetul de clasa a VIII-a a băgat în spital două adolescente zilele trecute. Totul s-a petrecut sub ochii profesorilor și părinților, chiar dacă la restaurant nu s-au servit băuturi alcoolice. Se parte că tinerii au adus licori bahice pe furiș, dar imaturitatea și-a spus cuvântul și până la exces n-a mai fost decât un pas. Oare cum o fi să-ți vezi copilul beat în camera de gardă a unui spital?

Citeam dimineață o știre care anunța că, la banchetul de final de clasa a VIII-a, două fete abia trecute de 14 ani din Otopeni au ajuns la spital pe fondul consumului excesiv de alcool. Ca de obicei, toată lumea se spală pe mâini și vina este pasată de la unul la altul. Da, au fost adulți de față, da, a fost și pază, nu, nu a fost în meniu nici măcar o bere pentru participanții minori… Și totuși, cum ar spune cântăreața Delia, „da, mamă, sunt beată!”….

Teribilismul dăunează grav sănătății

Nu țin nici cu capra, nici cu varza, vreau să le împac pe amândouă și, mai ales, să descopăr acea punte care le-ar putea uni. Mă gândesc, pe deoparte, că „deh, tinerii sunt plini de entuziasm, adrenalină și hormoni, pot fi ușor influențabili de anturaj, curioși să vadă cum e să iei o gură de alcool, apoi două, apoi să le piardă măsura.”

Pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc ce poate fi în sufletul unei mame, când, în toiul nopții, e sunată de la poliție ori de la un spital și află că fata ei a picat testul alcoolemiei. E dureros. Îmi imaginez că, în acele clipe, o mamă poate trăi un amestec de stări: frică, disperare, rușine, vină….

Teribilismul dăunează grav sănătății, pentru că odată ajunși la vârsta adolescenței, copiii noștri se transformă pur și simplu în niște adevărați exploratori ai Tărâmului Interzis și țin, parcă, să ne demonstreze, că se descurcă „de minune” s-o dea în bară imediat ce le-am dat drumul la mână.

O să spuneți că e anturajul de vină și o să vă dau dreptate. O să spuneți că „pe vremea mea…” și o să vă rog să mai gândiți încă o dată înainte de a da cu pietre, poate, totuși, ați comis-o măcar odată. O să mai spuneți, probabil că părinții sunt de vină, și da, e și aici un sâmbure de adevăr, dar nu-i putem pune la zid pe toți.

Consumul de alcool la banchetul de clasa a VIII-a este o realitate fie că ne place, fie că nu

Cazul de la Otopeni a devenit cunoscut pentru că cele două adolescente au ajuns la spital și bine au făcut, evitându-se astfel o tragedie. Dar, trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că este o realitate a zilelor noastre faptul că există consum de alcool la banchetul de clasa a VIII-a.

Dacă mă întrebați pe mine, alcoolul n-are ce să caute în gura unui copil de 14 ani, nici măcar în această zi unică în viața sa. Bucuria nu înseamnă consum de alcool, nici de țigări și nici de droguri. Dacă îi luăm deoparte și găsim acele cuvinte potrivite, ca mesajul să ajungă fix în mintea lui curioasă, probabil că va înțelege că băutura poate aștepta cel puțin până la vârsta majoratului. Să vorbim cu copiii noștri despre toate pericolele din lumea asta mare, să le spunem pe limba lor că viața e atât de fragilă și că merită trăită frumos, și că frumosul ăsta nu are în meniu nici alcool, nici țigări, nici droguri. Și n-ar strica să le fim model în viața de zi cu zi!

Suntem toți și niciunul de vină. E greu să stai departe de tentații în ziua de azi

Înainte de a ne grăbi cu concluziile, să nu uităm că, la 14 ani, vorbim de niște copile. Putea fi copilul meu sau al tău, cel care citești acele rânduri, așa că, nu e înțelept să ne grăbim să le judecăm părinții, profesorii și nici chiar pe ele.

Nevoia de acceptare este una dintre nevoile de bază ale omului, psihologic vorbind. Iar, dacă grupul din care face parte copilul spune că ceva merită încercat, chiar dacă acasă a auzit contrariul, probabil o va face. De ce? Pentru că durerea excluderii ar fi prea mare.

Poate că mai mult timp petrecut de noi, părinții, alături de copii, i-ar ajuta să aibă mai multă încredere în ei și să nu mai caute cu ardoare validarea în exterior. Poate. Au nevoie să fie ascultați, să afle de la noi că prietenii adevărați sunt cei care te plac fix așa cum ești și nu trebuie să te schimbi ca să le intri în grații. Au nevoie și de iertare. Au nevoie să le dăm șansa de a demonstra că un astfel de episod a fost un accident, că avem în continuare încredere în ei. Dincolo de validarea socială, copiii au nevoie de validarea noastră, a părinților, ca de aer. Dacă știm cum să le-o oferim la timp, îi ajutăm să devină adulți cu adevărat responsabili.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa