Educația sexuală în școli este un subiect care continuă să genereze dezbateri aprinse și controverse între autorități, părinți și profesori. La începutul acestei săptămâni, Consiliul Național al Elevilor a cerut ca Educație sexuală să fie materie de sine stătătoare, obligatorie. Solicitarea elevilor arată că ceea ce oferă școala românească în aceasta privință nu răspunde nevoilor lor, susține Adriana Radu, președinta Asociației Sexul vs. Barza. Și sociologul Gelu Duminică crede că inițiativa este binevenită, dat fiind faptul că aproape jumătate din mamele sub 15 ani din Uniunea Europeană sunt românce.
„Cerem ca educația sexuală să fie o prioritate națională, indiferent de orientarea politică. Viitorul președinte să susțină educația sexuală, să pună presiune pe sistemul educațional și să deschidă un dialog național pe acest subiect. Educația sexuală nu este o opțiune, ci o necesitate pentru viitorul României”, se arată în mesajul Consiliului Elevilor, venit pe fondul declarațiilor recente ale candidaților la președinție privind avortul și al scandalurilor cu profesori acuzați de agresiune sexuală și declarații cu caracter sexist.
„Aspirăm la o educație accesibilă tuturor”
„România se află într-o situație critică: 45% dintre mamele sub 15 ani din Uniunea Europeană provin din țara noastră. Această problemă generează consecințe severe, cum ar fi sărăcia, excluziunea socială, dificultăți în sănătatea publică și mentală, precum și costuri economice ridicate. În același timp, afectează negativ imaginea țării pe plan internațional”, mai arată reprezentanții elevilor.
Deși disciplina „Educație pentru sănătate” există și include teme legate de educația sexuală, aceasta rămâne opțională, ceea ce face ca informațiile esențiale să nu ajungă la toți elevii. Aspirăm la o educație accesibilă tuturor, nu doar celor din școlile care aleg să o implementeze.
Consiliul Național al Elevilor
„Încă o generație cere încă o dată educație sexuală”
De peste 10 ani, Asociația Sexul vs. Barza consiliază, în domeniul educației sexuale, al egalității de gen și al sănătății reproductive adolescenți, părinți, profesori și reprezentanți ai instituțiilor de stat. Adriana Radu, președinta asociației, spune că semnalul de alarmă tras de reprezentanții elevilor nu e primul de acest gen și că dovedește, o dată în plus, cât de necesară este implicarea școlii în acest domeniu.
„Salutăm Consiliului Național al Elevilor, care, în componența lui actuală și prin poziția de acum, rămâne consecvent cu poziții anterioare cerând educație sexuală comprehensivă. Asta înseamnă că încă o generație de elevi, cere, încă o dată, educație sexuală. Dacă elevii cer educația sexuală obligatorie, acesta e un semnal că legislația actuală, care condiționează accesul la educație de acordul părinților, nu răspunde, real, nevoilor tinerilor”, a spus Adriana Radu, președinta Asociației Sexul vs Barza.
Gelu Duminică: „Nu e despre cum să facem sex, ci despre comportamente pentru sănătate și bunăstare corporală”
Reticența unei categorii largi de români față de lecțiile de educație sexuală, exprimată cu vehemență în spațiul public de fiecare dată când tema este repusă pe tapet vine, în primul rând, din necunoaștere, este de părere Gelu Duminică, sociolog și profesor la Facultatea de Sociologie și Științe Sociale din cadrul Universității București.
„Școala este factor de socializare secundar și, prin funcțiunea sa, nu asigură doar pregătirea cognitivă și profesională a viitorilor adulți, ci, mai ales, transferul și internalizarea comportamentelor non-cognitive dezirabile pentru societatea actuală și viitoare. Educația sexuală nu este în niciun caz caz despre cum să facem sex, ci despre relațiile cu cei din jur, valori și cultură, gen, violență, comportamente pentru sănătate și bunăstare corporală, corp și dezvoltarea umană, sexualitate și comportament sexual, sănătate sexuală și reproductivă. Și asta nu o spun eu, ci Organizația Mondială a Sănătății”.
Această lipsă de înțelegere a unor noțiuni elementare, precum și incapacitatea de a admite că suntem repetenți, ca societate, la tot ceea ce ține de educația sexuală și de comportamente sănătoase se vede clar și în statistici. „E de neînțeles modul extrem de ciudat de a ne raporta la acest subiect în condițiile în care România este campioana UE la mame minore și aici o femeie este victima unei forme de violență la fiecare 7 secunde. Această rigiditate nu are legătură cu ceea ce are nevoie societatea, pentru că e evident ca avem nevoie de educație în acest domeniu, ci despre incapacitatea noastră de a înțelege realitatea pe care o avem și dorința de a face ceva real, solid si sustenabil, astfel încât să-l tratam cu demnitate și respect pe cel de lângă noi”, mai spune Gelu Duminică.
Când a fost introdusă pentru prima dată educația sexuală în România
Educația sexuală a fost inclusă pentru prima dată în programa școlară din România la sfârșitul anilor ’90, dar numai ca o componentă a disciplinei opționale Educației pentru sănătate. A fost integrată în programele de studiu ca răspuns la inițiativele europene de aliniere a sistemului educațional românesc la standardele internaționale, dar și ca necesitate de a informa tinerii despre sănătatea reproducerii, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală și responsabilitățile asociate vieții intime.
Ce conține programa de educație sexuală?
În programa de educație pentru sănătate sunt incluse aspecte fundamentale despre anatomie, reproducere, contracepție și prevenirea bolilor cu transmitere sexuală. În teorie, elevii ar trebui să învețe despre:
- Anatomia și fiziologia corpului: pentru a înțelege propriul corp și schimbările prin care trece în perioada adolescenței.
- Igiena personală: pentru a asigura o bună sănătate corporală.
- Aspectele psiho-emoționale ale sexualității: pentru a înțege toate aspectele ale pe care le experimentează odată cu pubertatea și adolescența, precum și pentru a dezvolta o atitudine sănătoasă și respectuoasă față de propria persoană și față de ceilalți.
- Metode de contracepție: pentru a preveni sarcinile nedorite și a ajuta elevii să facă alegeri informate atunci când vine vorba despre activitatea sexuală.
- Prevenirea bolilor cu transmitere sexuală (BTS): informații despre cum se transmit și cum pot fi prevenite diverse infecții, cum ar fi HIV/SIDA sau HPV, cu scopul de a reduce riscurile asociate.
- Consimțământul și responsabilitatea în relații: elevii sunt încurajați să înțeleagă importanța consimțământului și a respectului în relații, dar și să recunoască semnele abuzului sau hărțuirii.
În practică însă, subiectele sunt tratate adesea superficial, fie din cauza timpului limitat, fie din lipsa cadrelor didactice specializate. Cursurile sunt adesea structurate pe module scurte sau prezentate în ore ocazionale de dirigenție, iar elevii rămân astfel cu multe întrebări neclarificate.
- CITEȘTE ȘI: Vocea ta: Avem nevoie de educaţie sexuală?
De ce educația sexuală este opțională în România
Educarea sexuală a rămas un subiect opțional în România din cauza reticențelor unor segmente ale populației și ale unor organizații religioase, care consideră că aceste informații ar trebui transmise doar în familie. În plus, legislația românească încurajează părinții să decidă asupra acestor subiecte, existând temerea că educația sexuală ar putea „încuraja” activitatea sexuală la o vârstă prea fragedă. Astfel, în loc să fie obligatorie, educația sexuală se desfășoară numai dacă există cerere din partea elevilor și părinților, aceștia fiind adesea consultați asupra conținutului predat. Din cauza acestei abordări opționale, majoritatea elevilor nu primesc informații cuprinzătoare, iar cazurile de sarcini neplanificate și infecții cu BTS rămân o problemă semnificativă în rândul tinerilor.
Prejudecățile părinților români legate de educația sexuală
Multe dintre prejudecățile legate de educația sexuală în România provin dintr-o lipsă de informare și din valorile tradiționale ale societății. Cele mai comune idei preconcepute sunt:
Teama că educația sexuală „grăbește” debutul sexual. Unii părinți cred că discutarea acestor subiecte ar putea încuraja adolescenții să fie activi sexual mai devreme. Studiile internaționale arată însă că o educație sexuală completă nu grăbește debutul activității sexuale, ci dimpotrivă, îi ajută pe tineri să fie mai responsabili.
Ideea că aceste informații sunt „prea mult” pentru copii. O parte dintre părinți consideră că detaliile despre reproducere și contracepție sunt nepotrivite pentru vârsta adolescenței, preferând să abordeze subiectul mai târziu sau deloc.
Convingerea că educația sexuală încalcă valorile religioase și morale: Unele familii, din convingeri religioase, resping ideea de a le oferi copiilor cunoștințe despre sexualitate, considerând că acest rol ar trebui asumat exclusiv de familie.
Cum stau lucrurile în alte state europene
În majoritatea statelor europene, educația sexuală este o parte obligatorie a programei școlare și se desfășoară progresiv, adaptat vârstei copiilor. Rapoartele arată că aceste țări au reușit să reducă semnificativ ratele de sarcini în rândul adolescentelor și incidența bolilor cu transmitere sexuală. Iată ce presupun orele de educație sexuală în câteva state din Europa:
Olanda: Educația sexuală începe de la o vârstă foarte fragedă, în jurul vârstei de 4 ani, sub forma unor lecții despre respectul față de propriul corp și despre relații. În adolescență, cursurile sunt mult mai detaliate și includ informații despre contracepție, bolile cu transmitere sexuală și relațiile sănătoase.
Germania: Educația sexuală este obligatorie în toate școlile și este abordată atât dintr-o perspectivă biologică, cât și socială. Sunt incluse aspecte despre anatomie, contracepție, prevenirea infecțiilor și consimțământul în relații.
Suedia: Suedia are un model progresiv de educație sexuală, care începe în ciclul primar și este susținut de autoritățile sanitare. Suedia promovează o educație sexuală deschisă, cu accent pe sănătatea reproductivă și drepturile individului.
Franța: Educația sexuală este obligatorie și se desfășoară la toate nivelurile de educație, începând din școala primară. Autoritățile franceze pun accent pe prevenirea comportamentelor de risc și pe oferirea de informații despre sănătatea reproducerii.
