Cine crede Mirabela Grădinaru că trebuie să-i protejeze pe copii de bullying. „Un părinte nu poate face totul singur”

Laura Udrea, redactor
scris pe
Mirabela Grădinaru este partenera de viață a președintelui României și mama Aheei, în vârstă de 10 ani, și a lui Antim, de 4 ani. FOTO: Adi Iacob

    Prevenirea bullyingului nu începe atunci când apare primul caz, ci mult mai devreme, prin felul în care copiii învață să-și recunoască emoțiile, să gestioneze conflictele și să construiască relații bazate pe respect și grijă. Aceasta a fost una dintre ideile centrale ale Forumului Internațional „Educația socioemoțională și prevenirea bullyingului în copilăria timpurie”, organizat pe 30 septembrie, la București, de Salvați Copiii România. Aproximativ 100 de reprezentanți ai instituțiilor publice, ai mediului universitar, școlilor, organizațiilor internaționale și societății civile, alături de parteneri din Danemarca, Franța și Estonia, au discutat despre cum pot fi prevenite comportamentele de bullying. Forumul a fost deschis cu un mesaj al Mirabelei Grădinaru, partenera de viață a președintelui Nicușor Dan.

    Mirabela Grădinaru a vorbit despre importanța dezvoltării emoționale a copiilor de la cele mai mici vârste și de faptul că responsabilitatea aceasta nu poate fi transferată de la un adult la altul: familia, grădinița, comunitatea și instituții au, fiecare, un rol în construirea unui mediu în care copilul să fie văzut, ascultat și sprijinit. „Niciun părinte nu poate face totul singur și niciun educator nu poate face totul singur, iar atunci când vorbim despre dezvoltarea emoțională a copilului, responsabilitatea nu poate fi transferată de la un adult la altul. Este o responsabilitate pe care trebuie să o împărțim: familie, grădiniță, comunitate, instituții. Fiecare are un rol”, a subliniat Mirabela Grădinaru.

    „Educația socioemoțională este despre felul în care un copil învață să se înțeleagă pe sine, să-i înțeleagă pe ceilalți și să construiască relații. Este despre cum învață să spună: «Sunt trist», «Mi-e teamă», «M-am supărat», «Nu-mi place», «Am nevoie de ajutor». Și este, în același timp, despre cum învață să recunoască aceste lucruri la copilul de lângă el”, a mai spus ea.

    „Copiii observă mult mai mult decât credem”

    Mirabela Grădinaru a vorbit și despre modul în care copiii preiau comportemente de la adulții din jur, învățând, prin imitație, să reacționeze. „Prevenția începe înaintea incidentului. Începe cu relațiile dintre copii, dintre copil și adult, cu felul în care vorbim unii cu alții și începe inclusiv cu ceea ce văd copiii la noi. Deoarece copiii observă mult mai mult decât credem. Observă cum ne purtăm unii cu alții, observă dacă ascultăm, observă dacă respectăm diferențele, observă dacă ne cerem scuze și observă dacă putem spune «Am greșit»”, a spus Mirabela Grădinaru. Educația socioemoțională nu le cere, prin urmare, doar copiilor să-și schimbe comportamentul. Îi obligă și pe adulți să se uite la propriile reacții și la modelul pe care îl oferă.

    Mesajul său s-a încheiat cu ideea că siguranța unui copil nu poate depinde de întâmplare sau de disponibilitatea unui singur adult de a observa ce se petrece: „Un copil nu ar trebui să depindă de norocul de a avea în jurul lui adultul potrivit. Ar trebui să existe sisteme, oameni și comunități pregătite ca să-l vadă și să-l sprijine”.

    De la dialog la acțiune

    Una dintre temele centrale ale Forumului a fost trecerea de la proiecte și programe la schimbare sistemică. Discuțiile au adus în prim-plan trei direcții esențiale: formarea profesioniștilor din educația timpurie, dezvoltarea și utilizarea unor intervenții bazate pe dovezi și crearea unor mecanisme de susținere și extindere a acestora în sistemul educațional.

    Participanții au avut ocazia să discute direct cu reprezentanți ai grădinițelor și comunităților locale despre experiențele de implementare a programelor de dezvoltare socioemoțională, despre barierele întâlnite și soluțiile identificate în contexte diferite – în mediul rural și urban, în comunități vulnerabile, dar și în cadrul comunităților de practică ale cadrelor didactice. În sesiunea finală, participanții au fost invitați să formuleze ce pot face, din poziția și instituția pe care o reprezintă, pentru ca intervențiile eficiente de educație socioemoțională și prevenire a bullyingului să poată fi replicate și susținute pe termen lung.

    Ce trebuie să știe părinții

    Bullyingul poate apărea încă de la grădiniță, chiar dacă la această vârstă este mai greu de recunoscut ori de povestit. El nu înseamnă doar lovire sau împingere, ci poate lua forma poreclelor, a ridiculizării, intimidării și excluderii repetate din joc. Un copil este ignorat ori de câte ori încearcă să se apropie de un grup, i se spune mereu că nu are voie să se joace, devine ținta acelorași glume și tachinări. Nu orice ceartă pentru o jucărie și nu orice conflict dintre copii reprezintă bullying. Acesta presupune repetarea comportamentului, intenția de a răni și un dezechilibru de putere care îl împiedică pe copilul vizat să se apere sau să oprească situația. La vârsta grădiniței, copilul nu reușește întotdeauna să explice ce i se întâmplă. Părinții și educatorii pot observa însă retragerea din activitățile de grup, refuzul de a merge la grădiniță, durerile frecvente fără o cauză medicală evidentă, tăcerile inexplicabile sau izbucnirile de furie. Citește detalii în articolul Este bullying sau doar o ceartă între copii? Semnele care îi ajută pe părinți să facă diferența

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa