Recent, cazul unei mame care și-a pus copilul dezbrăcat în zăpadă pentru „creșterea imunității” a stârnit revoltă. Deși aparent o joacă, acest gest a fost considerat un act de abuz, iar autoritățile au fost sesizate rapid de cei care au văzut postarea femeii de pe TikTok. Abuzul asupra copiilor este o realitate tristă, dar există soluții concrete pentru a acționa. Dacă ești martorul unui astfel de caz, poți face o sesizare la autorități, inclusiv anonimă. Acest articol oferă un ghid detaliat despre ce pași trebuie să urmezi, cine intervine și ce se întâmplă după ce ai făcut o sesizare.
Cazul mamei care și-a băgat copilul dezbrăcat în zăpadă a devenit viral și a stârnit dezbateri aprinse. În timp ce unii au catalogat gestul drept o metodă „tradițională” de întărire a imunității, specialiștii au atras atenția asupra pericolelor la care a fost supus copilul. Dincolo de acest caz, mulți copii sunt expuși zilnic la abuzuri fizice, emoționale sau neglijență severă. Ce putem face, ca simpli cetățeni, pentru a interveni și a-i proteja? Răspunsul stă în mecanismele legale existente, pe care oricine le poate folosi.
Ce pârghii ai la îndemână
Dacă ești martorul unui abuz asupra unui copil, ai mai multe opțiuni pentru a interveni:
- suni la 119, numărul de urgență dedicat protecției copilului;
- sesizezi Poliția la 112, mai ales dacă este vorba despre un abuz fizic sau situații de urgență;
- contactezi Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) din județul tău;
- trimiți o sesizare scrisă către Protecția Copilului din zona respectivă;
- anunți ONG-uri specializate, cum ar fi Salvați Copiii, care pot oferi sprijin și consiliere.
Poți depune sesizare anonimă
Un aspect important este că poți face o sesizare anonimă. Dacă nu dorești să-ți dezvălui identitatea sau dacă consideri că te pui în pericol făcând acest lucru, poți transmite informațiile telefonic sau online, fără a oferi datele tale. Chiar și fără martori direcți, autoritățile au obligația să verifice orice semnalare de abuz asupra unui copil.
Abuzurile expuse online. Când viralizarea duce la intervenția autorităților
În cazul mamei care și-a pus copilul în zăpadă, Poliția s-a autosesizat după ce videoclipul a devenit viral pe rețelele sociale. Aceasta este o dovadă clară că nu este întotdeauna necesară o sesizare formală – dacă un abuz asupra unui copil ajunge în atenția publică, autoritățile pot interveni din proprie inițiativă. În acest caz, autoritățile au fost alertate prin două canale principale. Inițial, polițiștii Secției 13 din București s-au autosesizat, observând videoclipul distribuit pe rețelele sociale. Ulterior, reprezentanții unui centru de asistență socială și protecție a copilului din Sectorul 2 au sesizat oficial Poliția Capitalei. Aceste acțiuni au condus la deschiderea unui dosar penal pentru rele tratamente aplicate minorului.
În mediul online, există mai multe modalități prin care un abuz poate fi semnalat, chiar și indirect:
- autosesizarea autorităților pe baza conținutului distribuit în social media;
- raportarea de către utilizatori direct pe platformele sociale, care pot bloca conținutul și, în unele cazuri, notifica Poliția;
- sesizările venite de la ONG-uri sau jurnaliști, care monitorizează astfel de cazuri și trimit mai departe informațiile relevante.
Cine intervine
După ce o sesizare a fost făcută, intervin mai multe instituții:
- DGASPC, care trimite echipe de asistenți sociali pentru evaluarea situației;
- Poliția, dacă abuzul este grav sau necesită intervenție imediată;
- Medicii legiști, în cazul violenței fizice. Medicii legiști intervin atunci când există suspiciuni de violență fizică severă asupra unui copil sau în cazul unor leziuni vizibile care necesită expertiză medico-legală. Rolul lor este de a evalua și documenta rănile, confirmând dacă acestea sunt rezultatul unui abuz. Astfel, medicii legiști sunt implicați atunci când: un copil prezintă urme de violență fizică (vânătăi, arsuri, fracturi, tăieturi); există suspiciuni de abuz sexual, caz în care sunt efectuate examinări specifice pentru a stabili existența unor leziuni și pentru a recolta probe biologice; se solicită un certificat medico-legal, care poate fi folosit ca probă într-o anchetă penală sau într-un proces de protecție a copilului; Dacă în cazul unei sesizări există semne clare de agresiune fizică sau suspiciuni de abuz sever, copilul poate fi dus la Institutul de Medicină Legală sau la un cabinet de medicină legală pentru examinare.
- ONG-uri sau centre de asistență, dacă este nevoie de sprijin psihologic sau protecție suplimentară.
Care e procedura de intervenție
Procedura de intervenție depinde de gravitatea situației:
- Evaluare inițială. Asistenții sociali sau polițiștii verifică rapid situația copilului.
- Interviuri și investigații. Se discută cu părinții, copilul și alte persoane relevante.
- Decizie privind protecția copilului. Dacă se confirmă abuzul, copilul poate fi plasat într-un centru de urgență sau în grija unei rude.
- Sprijin și consiliere. Copilul și familia pot beneficia de terapie și sprijin social.
Când copilul este plasat în grija unei rude ce fel de verificări se fac?
Dacă autoritățile confirmă că un copil se află într-o situație de pericol și trebuie separat temporar de părinți, există două opțiuni principale: plasarea la o rudă sau plasarea într-un centru de urgență. Copilul nu este plasat automat unei rude fără verificări. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) face o evaluare prealabilă a rudelor care își oferă disponibilitatea de a avea grijă de copil. Aceasta include:
- verificarea cazierului rudelor pentru a exclude persoane care au antecedente penale sau violență domestică;
- evaluarea condițiilor de locuit, în sensul în care acesta trebuie să fie un mediu sigur, fără riscuri pentru copil;
- discuții cu copilul, dacă are vârsta necesară pentru a-și exprima opinia;
- monitorizare periodică. Chiar și după plasare, asistenții sociali trebuie să verifice că minorul este îngrijit corespunzător.
Dacă nu există rude potrivite sau acestea nu sunt evaluate ca fiind capabile să îngrijească copilul, se trece la plasarea într-un centru de urgență.
Ce este un centru de urgență și ce se întâmplă acolo?
Un centru de urgență pentru protecția copilului este o unitate temporară, unde minorii sunt plasați până când se stabilește o soluție pe termen lung. Aceste centre sunt gestionate de DGASPC și au rolul de a asigura protecție imediată.
Ce se întâmplă după ce un copil ajunge într-un centru de urgență?
- Evaluare psihologică și medicală. Copilul este consultat pentru a se identifica eventuale traume fizice sau emoționale.
- Asigurarea nevoilor de bază. Cazare, hrană, educație și consiliere.
- Ancheta socială continuă. DGASPC analizează opțiunile de plasament pe termen lung: reintegrare în familie, plasament la rude sau într-o familie de asistenți maternali.
- Intervenție psihologică și consiliere. Copilul beneficiază de sprijin emoțional, mai ales dacă a trecut printr-o experiență traumatică.
Copiii nu rămân pe termen lung în centrele de urgență – acestea sunt doar soluții provizorii până când autoritățile găsesc cea mai bună alternativă pentru siguranța lor.
Ai sesizat un posibil abuz, dar te-ai înșelat. Ce poți păți, ce spune legea?
Dacă sesizezi un posibil abuz asupra unui copil și se dovedește că nu ai avut dreptate, nu pățești nimic, atâta timp cât ai acționat cu bună-credință. Legislația din România protejează persoanele care fac sesizări în interesul copilului, chiar dacă ulterior se constată că nu a existat un abuz. Conform Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, orice persoană care are suspiciuni că un copil este abuzat sau neglijat are dreptul și chiar obligația de a sesiza autoritățile competente.
- Nu ești sancționat dacă ai sesizat un caz din convingere, chiar dacă investigațiile arată că nu a existat un abuz.
- Autoritățile au obligația să investigheze orice sesizare, pentru că există riscul ca un copil să fie în pericol real.
- Răspunderea legală apare doar dacă faci o plângere mincinoasă, cu rea-credință, adică dacă intenționat vrei să acuzi pe cineva fără temei. În acest caz, poți fi tras la răspundere penală pentru „denunț calomnios” conform Codului Penal.
De ce este important să sesizezi, chiar dacă nu ești sigur?
Nu riști nimic dacă faci o sesizare în mod sincer și cu bună-credință, chiar dacă investigația arată că nu a fost vorba despre un abuz real. Mai bine să fii precaut decât să ignori o situație în care un copil chiar ar putea fi în pericol! Autoritățile au mijloacele necesare pentru a verifica faptele, deci tu nu trebuie să ai dovezi clare, doar o suspiciune rezonabilă. Confidențialitatea ta este protejată, deci nu vei avea probleme personale dacă sesizarea ta nu se confirmă. Cel mai important este ca fiecare caz suspect să fie verificat, pentru a preveni situațiile în care copiii chiar sunt în pericol.
Nu ignorați niciun abuz asupra copiilor!
Abuzul asupra copiilor nu trebuie ignorat. Chiar dacă nu ești sigur, este mai bine să sesizezi decât să taci. Autoritățile vor investiga și vor lua măsuri acolo unde este nevoie. Implicarea fiecăruia dintre noi poate face diferența dintre suferință și salvare pentru un copil vulnerabil.
