Momentul din an când răsare întrebarea: „Câți bani dăm pentru cadoul doamnei?” Profesor: „Am primit oală sub presiune, halat de baie…”

Se apropie sărbătorile și, an de an, mulți dintre părinți fac o adevărată campanie în online pentru achiziționarea cadourilor scumpe pentru profesori. NU toate „tradițiile” sunt demne de dus mai departe, iar aceasta este una dintre ele!

Georgiana Mihalcea, redactor
scris pe
Educatoarele/ învățătoarele sunt, la fel ca părinții, de două tipuri: unele iubesc recunoștința din ochii copilului și al părinților, altele pe cea care vine odată cu plicul cu vouchere sau cutia cu bijuterii scumpe.

Cadoul de Crăciun pentru doamna educatoare/ învățătoare, între bun simț, obligație și șpagă- aceasta a fost tema celui mai mai recent sondaj pe care l-am lansat în grupul de părinți „Părinte cu minte” al comunității Totul Despre Mame. De ce am făcut asta? Pentru că este o practică de care se pare că nu reușim să scăpăm. În unele școli, sumele strânse sunt exorbitante, iar cadourile sunt departe de a fi simbolice. Sunt părinți care oferă bijuterii de aur, electrocasnice mari, plicuri cu bani. Unde se termină normalitatea și recunoștința și unde intervine ridicolul?

An de an, pe grupurile de whatsapp ale școlilor și grădinițelor se declanșează o adevărată isterie cu prilejul sărbătorilor de iarnă: „câți bani punem pentru cadoul doamnei de Crăciun?”. În unele locuri se alocă între 10 și 50 de lei de copil, dar sunt și cazuri (destul de multe), în care fiecare pune 150, 200 lei sau chiar mai mult. Am citit în presă ori în grupurile de părinți discuții legate de negocierile directe cu doamna, în care aceasta ar fi spus clar ce nevoi ar avea la sfârșit de an. Din fericire, există și dascăli care nu încurajează astfel de cadouri și încearcă să schimbe această mentalitate.

Când eram învățătoare adoram cadourile făcute de elevii mei

Am fost și eu în sistem o vreme, știu cum stau lucurile. Părinții, nu știu de ce, au sentimentul acela că „trebuie” să se mobilizeze cu ocazia diverselor sărbători să-și arate recunoștința către cei care sunt la catedră, oferindu-le anumite cadouri.

Nu mi-a luat mult timp să schimb asta. Când venea Crăciunul, 8 martie, organizam diverse activități, ateliere, în care copiii realizau tot felul de felicitări ori obiecte pe care le ofereau părinților și „doamnei”. Cel mai frumos dintre toate a fost când am creat cu elevii mei „borcănașul cu sentimente”. Am cumpărat fiecăruia câte un borcănaș, am folosit panglici făcute din hârtie colorată, sfoară și o bucată roșie de material cu care am împodobit capacul. Pe fiecare panglică cei mici au scris cuvinte de mulțumire, sentimente, frânturi de amintiri trăite împreună. Nici nu vă imaginați ce bucurie a fost pentru fiecare părinte în parte, dar și pentru mine.

Cuvintele sincere pe care le-am găsit în borcănelul meu au fost și sunt încă adevărate pastile de fericire. Căci ce poate fi mai frumos pentru un dascăl decât să știe că cei mici vin la școală cu drag și văd în omul de la catedră un mentor și un prieten?

Recunosc, am primit și cadouri fizice: un unicorn de pluș (știau copiii mei că am colecție), o brățărică din mărgele colorate și bomboane de ciocolată, pe care le-am împărțit cu ei în aceeași zi. În rest, orice bănuț era, făceam o mică petrecere în clasă, mergeam la un film, la un spațiu de joacă.

În sondajul despre care aminteam mai sus, m-a emoționat mesajul unei profesoare din comunitatea noastră. Iată-l:

„Dragi mămici, noi, cadrele didactice, avem salariu: după vechime, după gradele didactice, după normă. Nu mai alocați bani pentru cadouri, mai ales sume mari. Aveți nevoie de bani pentru copiii dumneavoastră. Sigur, merge o floare, o cutie de bomboane, de ceai sau cafea, dacă țineți neapărat. Dar nu e obligatoriu. Unii părinți sunt foarte drăguți și respectuoși, dar nu trebuie să facă eforturi financiare exorbitante pentru a mulțumi pe cineva. De-a lungul carierei mele, am primit și lucruri amuzante: un halat de baie plușat, să nu îmi fie frig, și o oală sub presiune, că par genul de gospodină sau de mâncăcioasă. Le-am primit de dragul părinților, dar, până la urmă, părinții au înțeles că nu trebuie. O să vă dau sfatul pe care mi l-au dat medicii care mi-au operat fetița: „Luați ceva frumos copilului!”. Gânduri bune și să fim sănătoși și bucuroși!

Mihaela L.

Cadoul doamnei de Crăciun, între fală și obligație

Eram zilele trecute într-un alt grup de părinți în care se discuta la fel de intens acest subiect. Totul pornise de la un printscreen pus de o mamă cu o conversație pe grupul de whatsapp al clasei, în care propunerea era să pună fiecare părinte câte 200 de lei.

Discuție despre banii de cadouri dintr-un grup de părinți

Cum într-o clasă sunt aproximativ 30 de elevi, suma finală ar fi fost considerabilă. De ce aleg părinții să facă acest lucru? Să fie fală, sentimentul de obligație, o recunoștintă prost înțeleasă?

Dragi părinții, în calitate de fost cadru didactic, vă spun că fiecare profesor și-a ales această meserie, așa cum faceți fiecare dintre voi. Nu este o meserie ușoară, implică o mare responsabilitate, însă, la sfârșitul fiecărei luni aceștia primesc un salariu, care nu mai este atât de mic precum era odată.

Este absolut normal să oferim o floare, o decorațiune, o felicitare, o cutie cu bomboane, dar un cadou de 6000 de lei este, pur și simplu, o mare exagerare.

Cert este că nu toată lumea vede lucrurile așa. În discuția noastră din grupul „Părinte cu minte” au existat și comentarii care îmi contrazic opinia. Se pare că profesorii „trebuie” recompensați cu cadouri pentru că ne „suportă” copiii. Iată opinia unei mame:

Doamnele despre care vorbiți au grijă de copiii dumneavoastră și îi suportă. Și le acordă atenție și îngrijire, probabil mai multă decât unele dintre voi. Absolut orice atenție din partea dumneavoastră arătă că le apreciați. Aveți pretenția să vă luați copiii de la școală sau de la grădiniță fericiți cu zâmbetul pe buze și voi? Zero!!!

Lili P.

Dincolo de absurdul situației, să fim realiști! Nu toată lumea își permite o asemenea sumă și nu toți părinții sunt dispuși să încurajeze șpaga în sistemul de învățământ. Ce ar putea face o mamă cu 2, 3 sau chiar 4 copii, care are rate, facturi și pâine de pus pe masă? Iată ce spune o altă mămică:

Mie mi-au cerut 150 lei pentru Sf. Nicolae (pe doamna o cheamă Nicoleta) și Crăciun la școală la fiul meu. Nu mi se pare ok, de la 30 copii se strâng aproape 1000€, bani pe care nu știu cine îi primește degeaba de sărbători sau de ziua de nume (dintre oamenii obișnuiți, care muncesc pe un salariu mediu).

Ra R.

Mama și doamna pot schimba această mentalitate

Într-adevăr, noi am crescut așa, cu ideea că la medic trebuie să bagi plicul în buzunar, că la orice ghișeu al statului duci o „atenție”, că la școală se strânge fondul clasei ori se pun bani pentru cadouri.

Evident, nu putem generaliza aceste situații. Sunt, din fericire, multe exemple pozitive. Cum facem să le multiplicăm, să le transformăm într-o nouă normalitate, de la care să nu ne mai abatem niciodată? Merită încercat, de dragul copiilor noștri în primul rând, să le dăm cel mai bun exemplu de atitudine socială.

Da, educația se face și la școală, dar ea începe acasă. Dacă părinții îi vorbesc frumos copilului despre școală și îl încurajează să aibă o conduită cât mai bună în clasă, rareori acesta va avea probleme de conduită.

Pe de altă parte, dacă doamna le va explica părinților că cel mai mult contează pentru ea respectul lor și al copiilor, iar cadourile trebuie să fie doar simbolice, aceștia se vor obișnui destul de repede.

E simplu, trebuie doar să vrem să facem o schimbare! Pledez pentru o comunicare deschisă între școală și familie, pe colaborare permanentă în interesul copilului. Notele, „simpatiile” nu se cumpără cu o brățară de aur ambalată pompos. Educația nu e un târg, este cel mai important sector într-o Românie care se zbate de prea mult timp să scape de cutumele trecutului.

Dacă tu, cel care citești asta, vrei să pui prima cărămidă la construirea unui viitor mai bun pentru copilul tău, anul acesta de Crăciun oferă-i doamnei o felicitare în care să-i spui sincer că-i apreciezi munca sau un dar simbolic, legat de magia acestei sărbători.

Iată și un altfel de exemplu:

Eu nu aloc nimic, dar locuiesc într-o țară unde nu se încurajează așa ceva. Maxim pot primi doamnele învățătoare de la comitetul de părinți un borcan de dulceață și un buchet de flori, dar asta la sfârșit de an școlar. Mai mult decât atât, școlile și grădinițele fac aici, cu ocazia sărbătorilor, acțiuni care presupun ca cei mici să dăruiască oamenilor nevoiași mâncare, îmbrăcăminte, etc.

Anul trecut au făcut un astfel de proiect pentru copiii sărmani, anul acesta pentru oamenii străzilor, fără acoperiș. Părinții merg împreună cu copiii și cumpără ce e pe listă, apoi duc lucrurile la școală și de sărbători sunt împărțite celor nevoiași . Asta, în accepțiunea mea, este cadou.

O doamnă educatoare s-a căsătorit anul acesta. Știți ce a organizat grădinița? În secret, toți copiii au venit cu flori la starea civilă și au surprins-o când a ieșit de acolo- au fost lacrimi de fericire în ochii tuturor. Asta consider ca e un cadou. Restul sunt doar umflări în pene ale unor părinți care vor să demonstreze ceva.” (Claudia B.)

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa