Când doi oameni cresc împreună copii, armonia nu înseamnă întotdeauna reacții identice în fața fiecărei decizii. De multe ori, parentingul înseamnă negociere, pentru că părinții au instincte, temeri și chiar și valori diferite. Așa e și în cazul Adelei Popescu și a lui Radu Vâlcan, părinți a trei băieți de vârste apropiate. Pe ecran, par foarte relaxați în ceea ce privește modul în care își cresc copiii. Totuși, acasă, în spatele ușilor închise, se confruntă cu aceleași probleme ca orice părinți.
Adela Popescu și Radu Vâlcan formează unul dintre cele mai longevive și apreciate cupluri din showbizul autohton. Povestea lor a început pe platourile de filmare în 2010 și a fost consolidată prin căsătoria din 2015. Actriță, cântăreață și fostă prezentatoare de televiziune, Adela a îmbinat constant proiectele profesionale cu rolul de mamă. Radu, prezentator TV și actor, a rămas partenerul pe care se sprijină, recunoscând adesea că prioritățile sale s-au reconfigurat total odată cu apariția copiilor.
Cei doi sunt părinții a trei băieți. Alexandru, care are 10 ani, Andrei, în vârstă de 7 ani, și mezinul Adrian, 5 ani. O casă cu trei băieți apropiați ca vârstă înseamnă energie debordantă, provocări logistice uriașe, diferențe de temperament și divergențe între adulții responsabili să pună limite. Invitată în podcastul lui Radu Exarhu ”Ac de siguranță”, Adela a vorbit deschis despre culisele acestei dinamici de familie și despre punctele în care viziunea ei de mamă intră în contradicție directă cu prudența lui Radu.
- CITEȘTE ȘI: Laura Cosoi și-a botezat cea de-a cincea fetiță. Nina, sărbătorită în Maramureș alături de cele patru surori
„Exercițiul fericirii” versus „exercițiul îngrijorării”
Diferența majoră dintre Adela și Radu se face simțită atunci când vine vorba despre curajul de a lăsa copiii să exploreze lumea fără o supraveghere strictă. Un exemplu concret este Alexandru, băiatul cel mare. Pentru Adela, faptul că la vârsta lui ar putea merge singur aproximativ un kilometru până la magazinul din cartier reprezintă un exercițiu absolut firesc de dezvoltare a autonomiei. Pentru Radu, însă, aceeași situație este greu de acceptat, iar instinctul lui este să intervină și să protejeze. „Alexandru are 10 ani, pentru mine e în regulă ca el să meargă 1 km pe jos până la magazin. Pentru Radu este o traumă”, spune Adela. Totuși, nu lasă lucrurile așa. A mărturisit că în perioada cât soțul ei a fost plecat pentru filmările de la Insula Iubirii le-a dat copiilor mai multă libertate.
În spatele acestui dezacord nu se află o simplă regulă casnică, ci o diferență structurală de temperament. Adela îl descrie pe soțul ei drept un om care se îngrijorează rapid și care are mereu tendința de a proiecta scenariile cele mai sumbre, o prudență care i se reflectă în fiecare decizie de zi cu zi. Ea, în schimb, consideră că deține „exercițiul fericirii”, privind mereu spre ceea ce copilul are de învățat și de câștigat dintr-o experiență nouă. Radu trăiește mai degrabă prin „exercițiul îngrijorării”, căutând instinctiv pericolele pentru a le putea preveni la timp.
Tensiunea care se simte dincolo de ușa camerei
Când într-o casă sunt trei copii, micile divergențe dintre părinți nu rămân ascunse. Cei mici citesc impecabil reacțiile, înțeleg imediat cine este mai permisiv și cine tinde să spună „nu” și percep fisurile din pozițiile de forță. Adela recunoaște că au fost deseori situații în care, propunându-și să reacționeze într-un anume mod, Radu a avut o perspectivă opusă. În astfel de momente, chiar dacă partenerul alege să-și înghită replica pentru a păstra aparențele, frustrarea interioară rămâne. Copiii simt această tensiune și devin conștienți de ruperea de ritm dintre părinții lor.
Cei doi nu au căutat să își construiască o imagine de cuplu fără greșeală. Admit că sunt oameni cu personalități puternice, uneori destul de certăreți în disputele cotidiene. Deși și-au propus să nu se contrazică niciodată în fața băieților, realitatea i-a surprins de mai multe ori depășiți de situație. La un moment dat, Alexandru chiar i-a întrebat franc dacă se ceartă. Adela a privit nedumerirea copilului ca pe un semn bun. Faptul că băiatul nu era convins că între ei are loc o dispută serioasă arăta că tensiunile nu deveniseră apăsătoare pentru copii.
Nici la parentingul din cărți nu se pot raporta cu mare ușurință, pentru că teoria își arată rapid limitele când intri pe ușă și ești întâmpinat de trei băieți care cer atenție în același timp. „Pe mine cărțile de parenting nu mă pot ajuta în situația în care sunt. Nicio carte nu e scrisă pentru familiile cu trei băieți cu diferență mică… Când copilul tău are un tantrum, când s-a bătut cu celălalt care are și el un tantrum… Ești depășit numeric, la cine te duci primul?”, face haz de necaz Adela.
De la copiii „crescuți în mașină” la libertatea de la sat
Una dintre preocupările constante ale Adelei este combaterea dependenței de confortul vieții urbane. ”Ei sunt copii crescuți în mașină, adică ei nu au nici măcar responsabilitatea întârzierii lor la școală… Ei nu au reflexul format când traversează, trebuie expuși la lucrul ăsta ca să-l învețe”, a mărturisit actrița.
Radu Vâlcan și Adela Popescu petrec foarte mult timp cu copiii. FOTO: Instagram Adela Popescu și Radu Vâlcan
Dorința de a le oferi o altfel de copilărie vine din propria experiență a Adelei, marcată de anii petrecuți la Șușani, județul Vâlcea. Zilele de libertate deplină, plimbările călare pe cal și orele lungi în care descoperea lumea în ritmul ei au rămas cele mai puternice ancore ale vieții sale. Tocmai de aceea, cei doi ridică la Șușani o casă și își doresc să le ofere băieților acces la un mediu în care să își folosească simțurile liberi, departe de agitația controlată din oraș.
„Avem foarte mulți prieteni care aleg pentru copiii lor o viață singuratică. Li se pare că cel mai sigur loc în care pot să și crească copiii este acea familie pe care ei și-au construit-o din doi oameni. Mi se pare că pentru copii e atât de important… să crească cu multe ancore.”. În plus, Adela crede că dacă un copil întâlnește situații sau comportamente dificile când este mic, are părinții alături pentru a-l ghida și a-l ajuta să înțeleagă ce se întâmplă. Astfel, când e mare, poate face față singur provocărilor.
