Vine prima temă după vacanță și parcă nimic nu mai merge ca înainte. Copilul se uită lung la un exercițiu pe care în primăvară îl rezolva fără probleme și spune că nu mai știe să-l facă. Îi ia mai mult să se apuce de teme, își pierde atenția repede, obosește după câteva exerciții și pare că are nevoie de ajutor inclusiv la lucruri care înainte deveniseră rutină. Te gândești instant că a uitat tot! Ce se pierde cu adevărat în lunile de vacanță, ce rămâne în memorie și trebuie doar readus la suprafață și cât timp îi trebuie copilului pentru a se obișnui din nou cu efortul intelectual explică conf. univ. dr. Florentina Mogonea, de la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universității din Craiova.
Există chiar un termen folosit pentru pierderea abilității de învățare și scăderea performanțelor școlare după o pauză lungă: „summer learning loss”. Fenomenul este studiat de mai bine de un secol, iar cercetările au observat că efectele vacanței nu sunt aceleași pentru toți copiii și pentru toate materiile. Pierderile tind să fie mai vizibile la matematică decât la citire și diferă în funcție de vârsta elevilor, dar și de experiențele și resursele educaționale la care aceștia au acces în timpul verii.
Ce se întâmplă după o vacanță lungă cu atenția, memoria de lucru, capacitatea de concentrare și rutina de învățare? Copilul chiar „uită” sau, mai degrabă, are nevoie să reactiveze ceea ce știe?
Conf. univ. dr. Florentina Mogonea: Învățarea școlară reprezintă o activitate care solicită în mod semnificativ capacitățile copilului, presupunând efort cognitiv, atenție susținută și voință pentru a fi dusă la bun sfârșit, în ciuda obstacolelor care pot apărea pe parcurs și care trebuie depășite. De multe ori, această activitate nu produce rezultate rapide și vizibile și, implicit, nu generează o satisfacție imediată. Din acest motiv, ea nu se numără întotdeauna printre activitățile preferate ale copiilor. Acest lucru este cu atât mai evident atunci când învățarea urmează unei perioade de relaxare, dedicată propriilor nevoi și interese și desfășurării unor activități plăcute.
De aceea, revenirea la școală poate fi resimțită ca fiind mai dificilă, fără ca acest lucru să însemne că elevul „a uitat tot”. Sunt și situații în care anumite cunoștințe sau deprinderi au fost într-adevăr uitate, mai ales dacă ele nu au fost suficient consolidate sau exersate. De multe ori, însă, acestea sunt păstrate în memorie, dar accesarea lor este mai dificilă după o perioadă în care nu au mai fost folosite. Diferența este importantă: când un copil nu își amintește imediat un lucru, nu înseamnă neapărat că l-a uitat.
În procesul memorării, uitarea reprezintă un fenomen inerent, a cărui amploare poate fi influențată de frecvența cu care cunoștințele sunt reactualizate și exersate. Prin urmare, reluarea și utilizarea activă a acestora contribuie la menținerea și consolidarea lor în memorie. Contează și modul în care s-a produs învățarea inițială: cunoștințele care au fost înțelese, integrate cu cele anterioare și aplicate în contexte diferite tind să fie mai bine reținute decât cele memorate superficial și utilizate o singură dată. În acest sens, efortul de reactualizare, pe care îl face elevul pentru a-și aminti ceva după vacanță, nu este neapărat un semn că informația a fost uitată, ci poate contribui, la rândul său, la consolidarea memoriei.
Învățarea școlară se desfășoară, de regulă, în cadrul unei rutine, care presupune un program, perioade de concentrare și efort susținut, teme, obiective și termene impuse. Or, vacanța întrerupe această rutină și, din acest motiv, este necesară o perioadă de readaptare.
Există o perioadă normală de readaptare la efort intelectual după vacanța de vară? În cât timp ne putem aștepta, în general, ca un copil să-și recapete ritmul?
Revenirea la școală implică nu doar reactivarea unor cunoștințe, ci și reluarea treptată a funcționării obișnuite a unor capacități și procese implicate în învățare, inclusiv la nivel motivațional și emoțional. Durata diferă în funcție de vârsta copilului și de particularitățile sale, precum și de nivelul de autonomie și autoreglare și de dificultatea sarcinilor. În primele zile sau săptămâni, este posibil ca un copil să obosească mai repede, să aibă dificultăți în a-și menține atenția pe durata unei ore sau să considere sarcinile școlare mai solicitante decât înainte de vacanță. Aceste manifestări nu reprezintă, de regulă, un motiv de îngrijorare în sine, mai ales atunci când se reduc pe măsură ce copilul se reobișnuiește cu activitățile școlare.
Pentru mulți copii, acest proces se produce treptat, pe măsură ce ritmul cotidian se reinstalează și activitățile de învățare devin din nou familiare. Este mai bine să urmărim evoluția copilului decât să stabilim un termen fix în care acesta ar trebui să își fi revenit. În această perioadă, recapitularea poate fi făcută progresiv, prin sesiuni scurte, eșalonate în timp, cu reveniri periodice la conceptele importante și exerciții care îi solicită elevului să își amintească activ cunoștințele.
În același timp, se recomandă ca dificultatea situațiilor de învățare să crească pas cu pas. Elevul poate începe prin reactualizarea unor cunoștințe dobândite anterior și poate ajunge treptat la sarcini de aplicare și integrare a acestora în situații mai complexe. Feedbackul constructiv oferit de profesor este important pentru identificarea eventualelor lacune și pentru direcționarea activităților de învățare către ceea ce copilul are cu adevărat nevoie să exerseze.
Ce ar trebui să facă părinții în primele săptămâni și ce ar trebui să evite – recapitulări intensive, multe fișe suplimentare, presiune pentru note, comparații cu nivelul de dinaintea vacanței?
Rolul părinților în această perioadă este, în primul rând, acela de a facilita readaptarea copilului la viața școlară, fără a substitui activitatea profesorului. Odată cu începerea școlii, este necesară reintroducerea unei structuri zilnice relativ regulate, care să includă un program adecvat de somn și trezire, timp alocat școlii și temelor, dar și suficient timp pentru odihnă și activități plăcute. Reobișnuirea copilului cu cerințele școlare este de preferat să se realizeze gradual, cu încurajare și înțelegere, mai ales atunci când această perioadă este resimțită ca dificilă.
Părinții pot susține recapitularea, dar cu măsură, fără a pune o presiune suplimentară pe copii. Un volum mare de exerciții, perioade lungi de lucru sau insistența de a-i cere copilului să demonstreze imediat că își amintește tot ce a învățat anterior nu sunt neapărat soluția. Pentru unii copii, acestea pot accentua oboseala și frustrarea și pot afecta motivația pentru învățare.
În încercarea de a veni în ajutorul copiilor, părinții pot folosi întrebări de reactualizare, care îi ajută pe aceștia să își amintească singuri informația. De exemplu, în loc de „Ai uitat ce ai învățat anul trecut?”, pot întreba: „Ce îți amintești despre acest subiect?” sau „Îți amintești care era primul pas pentru a rezolva problema?” Dacă răspunsul nu vine imediat, părintele poate evita tentația de a i-l oferi pe loc. Un indiciu sau câteva momente în care copilul să încerce să recupereze informația pot fi mai utile.
Nu doar observațiile profesorului sunt importante, așa cum menționam anterior, ci și cele ale părintelui. Un feedback clar și încurajator îl ajută pe copil să înțeleagă ce știe deja și ce mai are de exersat. În schimb, comparațiile cu nivelul de dinaintea vacanței al copilului sau cu alți copii pot spori nivelul de solicitare, exact într-o perioadă în care acesta are nevoie să își recapete treptat încrederea în propriile capacități.
În fine, este important ca părinții să țină cont de faptul că nu orice ezitare reprezintă o problemă de învățare. Un copil poate avea nevoie de mai mult timp pentru a-și reactiva cunoștințele și pentru a se obișnui din nou cu efortul intelectual. Dacă dificultățile persistă, se accentuează sau apar și în alte contexte, este utilă o discuție cu profesorul, pentru a vedea dacă este vorba despre o perioadă firească de acomodare sau despre o nevoie educațională care necesită sprijin suplimentar. În cele din urmă, obiectivul primelor săptămâni nu ar trebui să fie ca elevul să demonstreze că „nu a uitat nimic”, ci să i se ofere timpul și sprijinul de care are nevoie pentru a-și relua treptat modul obișnuit de lucru și pentru a-și crește stima de sine.
