Tu cum reacționezi când copilul tău face o criză de furie? Ce înseamnă pentru tine timpul special petrecut alături de copilul tău?
Am vorbit cu Otilia Mantelers, instructor de parenting despre gestionarea unor situații mai dificile din viața unui părinte și despre lucrurile care contează cu adevărat în viața de familie.
Ce nu ar trebui să le spunem niciodată copiilor noștri? Lucruri care îi afectează pe viață
Sunt foarte multe lucruri pe care nu ar trebui să le spunem copiilor noștri, dar cu toate acestea le spunem, pentru că nu ne putem controla în momentele de furie. Sunt acele cuvinte și comportamente prin care noi le transmitem că trebuie să facă ceva pentru a câștiga dragostea noastră.
Sunt acele judecăți pe care le aruncăm atunci când ne simțim furioși și neputincioși și nu îi putem controla sau schimba pe ei, acele cuvinte care îl fac să se simtă neimportant, nespecial, urât, fără valoare. Atenție, nu doar cuvintele îl rănesc pe copil, ci și comportamentele noastre non-verbale: o privire disprețuitoare sau ironică, o distanță fizică sau emoțională pe care o avem față de el, evitarea conexiunii profunde cu copilul etc.
Care este abordarea de parenting pe care o folosiți și în ce constă ea?
În munca mea cu părinții folosesc o abordare centrată pe conectarea din relația parentală. Această abordare este ceea ce am însușit din formarea cu organizația Hand in Hand Parenting, din mentoratul cu psih.dr. Lawrence Cohen, autorul Playful Parenting, din studiile de psihologie, dar mai ales din lucrul cu mine însămi. Astfel, consider conectarea mai importantă decât controlul părintelui asupra copilului, exercitat prin măsuri de constrângere precum amenințările, șantajul, pedepsele sau recompensele.
De asemenea, promovez cele 4 instrumente de conectare cu copilul pe care Patty Wipfler le-a popularizat în rândul părinților din întreaga lume – timpul special, jocul, limitele blânde și ascultarea emoțiilor grele.
Poate cea mai importantă componentă a abordării de parenting pe care o recomand și pe care încerc atât cât pot să o practic și în familia mea este aceea că, pentru a fi părinte conștient, avem nevoie să ne întoarcem la sinele nostru. Avem nevoie să înțelegem faptul că nu copiii au o problemă care trebuie rezolvată, ci că acea problemă apare ca un simptom al durerilor sufletești ale părinților sau al relațiilor din familie.
Astfel, învăț părinții un instrument grozav dezvoltat de Hand in Hand Parenting, care se numește parteneriat de ascultare. Este un anumit fel de ascultare pe care oamenii nu o primesc în mod frecvent în viața cotidiană. Un fel de a asculta care ne face să ne simțim în siguranță și ne putem elibera de durerile care ne împiedică să fim realmente aproape copiilor noștri.
Cum reacționăm când copiii noștri au crize de furie? Care sunt cele mai bune metode ca să gestionăm corect aceste momente?
De cele mai multe ori, crizele copiilor noștri apar ca un semnal de alarmă că undeva în sufletul lor e o frică, o neputință, o frustrare sau o durere pe care ei nu știu să o povestească. De cele mai multe ori, aceste crize par să se iște în jurul unor lucruri sau situații puerile, cum ar fi o jucărie pe care copilul o dorește neapărat ACUM, sau faptul că nu vrea să bea apă din paharul roz, ci neapărat dn cel albastru.
Însă aceste situații sunt doar pretexte pe care copilul le găsește pentru a se elibera de ceea ce se află dedesubtul crizelor de furie. Cum putem gestiona astfel de momente? Fiindu-i alături, stând fizic lângă el, la nivelul lui, privindu-l, mângâindu-l dacă ne permite și transmițându-i mesajul că suntem alături. Că știm cât e de greu acest moment pentru el. Că pare că nu se mai termină. Că ne pare rău că nu mai luăm jucăria aceasta, dar suntem acolo lângă el.
De ce este atât de important timpul special petrecut cu copilul și ce jocuri îi conectează pe părinți cu copiii lor?
Timpul special, așa cum este el descris de Patty Wipfler în cartea sa ”Ascultă-ți copilul”, este acel timp în care părintele face ceea ce își dorește copilul. Se joacă, gătesc, se uită la un film împreună, exersează un pas de dans etc. Este important acest timp special, pentru că în acest spațiu copilul preia controlul relației și se simte puternic.
Este important pentru că părintele îi acordă atenția sa 100%, ceea ce îi oferă copilului siguranța emoțională că este văzut, apreciat și iubit. Iar această siguranță este cea care ajută copilul să învețe, să aibă relații cu alți copii, să se bucure de viață, cu alte cuvinte.
Care este cel mai important ingredient din relația părinte-copil?
Ingredientul principal în relația parentală este, din punctul meu de vedere, înțelegerea părintelui că acesta trebuie să se cunoască pe sine pentru a putea fi prezent cu copilul său. Apoi, este important ca focusul părintelui să fie nu pe repararea copilului, ci pe acceptarea acestuia așa cum este el în acest moment.
Desigur că orice părinte vrea să își ajute copilul să aibă o viață mai bună, însă acest ajutor e nevoie să vină dintr-un loc al acceptării și înțelegerii copilului, și nu dintr-un loc al fricii sau disperării că nu suntem părinți buni, sau că am eșuat, iar copilul nostru nu funcționează.
Care este cel mai bun sfat pe care-l oferiți mamelor?
Să se întoarcă spre sine, să se cunoască, să înceapă să își acorde compasiune mai ales în acele momente în care greșesc și să se placă pe sine!
Îți recomandăm și ”Copilul Conștient”, de Susan Kaiser Greenland, cartea care îți oferă tehnici să-ți ajuți copilul să acorde o atenție mai mare gândurilor, sentimentelor și emoțiilor sale. El se va putea concentra mai bine la școală, va fi mai empatic și mai atent la tot ceea ce i se întâmplă. Va trăi conștient! Detalii AICI.