Nicole își amintește perfect ziua în care l-a adus pe lume pe Colt. Era cu 16 săptămâni mai devreme decât ar fi trebuit. Cântărea puțin peste 700 de grame și a fost imediat dus în secția de terapie intensivă neonatală, unde a rămas patru luni. Patruzeci de zile, un tub de ventilație i-a ținut respirația vie. La puțin timp după naștere, medicii au descoperit o hemoragie cerebrală. Era începutul unui drum greu, presărat cu terapii, investigații și o nesfârșită căutare a soluțiilor.
Colt a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală și tulburări din spectrul autist. Dar, în ciuda acestui debut dificil, a reușit să meargă, să vorbească și să facă lucruri pe care, la început, nimeni nu se aștepta să le poată realiza singur. Însă părinții lui au sperat mereu că mai e ceva de făcut. Că dincolo de progresele vizibile, încă existau dificultăți cu care Colt se lupta în fiecare zi – de la sensibilitatea extremă la zgomote sau lumină, până la lipsa de autonomie și încredere în sine.
Când s-a născut fratele lui mai mic, părinții au luat o decizie importantă: au stocat, în regim privat, sângele ombilical. Visau ca, într-o zi, aceste celule stem să-i poată fi de folos lui Colt. Plănuiseră să meargă la Duke University, unde se derulau studii clinice pentru copii cu paralizie cerebrală tratați cu sânge ombilical de la frați. Dar, când studiul a fost în sfârșit lansat, Colt era deja prea mare – limita de vârstă era de 6 ani. Apoi, într-o zi, Nicole a ascultat un podcast care menționa un centru specializat în terapii celulare, în Panama. Așa au ajuns cu Colt în Panama, la 11 ani, pentru un tratament cu celule stem mezenchimale (MSC) provenite din țesut de cordon ombilical, iar rezultatele nu au întârziat să apară!
La întoarcerea acasă, logopeda lui Colt i-a testat din nou limbajul – scorurile arătau o îmbunătățire de 35% la exprimare și înțelegere. „A fost ca un val de cuvinte care s-au revărsat dintr-odată”, povestește Nicole. La următoarea sesiune, la vârsta de 12 ani, Colt a continuat să progreseze: și-a recăpătat echilibrul, a învățat să meargă pe bicicletă fără roți ajutătoare, iar sensibilitatea la stimuli s-a diminuat considerabil. Zgomotele bruște sau lumina directă în ochi nu îl mai deranjează atât de tare. În plus, și-a descoperit o nouă formă de autonomie: insistă să se îmbrace singur, să își pregătească micul dejun, să-și revendice independența.
Povestea lui Colt nu este o promisiune universală, fiecare copil răspunde diferit la terapiile celulare. Însă ea arată un adevăr esențial: și adolescenții, nu doar copiii mici, pot beneficia de efectele regenerative ale celulelor stem. De aceea, recoltarea celulelor stem din cordonul ombilical nu mai este doar un gest de precauție, ci o alegere profund strategică pentru sănătatea copilului și a întregii familii. Conform cercetărilor recente, 1 din 217 persoane va avea nevoie de un transplant de celule stem pe parcursul vieții – o cifră mult mai mare decât se credea anterior. În plus, unele afecțiuni oncologice și neurologice pot fi tratate deja cu aceste celule, iar până în 2030 se estimează că vor fi aprobate până la 50 de noi terapii celulare pentru boli grave. ”Un stoc adecvat de celule stem se poate dovedi o adevărată plasă de siguranță – atât pentru cei mici, cât și pentru întreaga familie”, subliniază dr. Bogdan Coltor, reprezentant medical Cord Blood Center. Colt este dovada vie că, uneori, ceea ce păstrezi la începutul vieții poate schimba totul… mai târziu.
