Se spune des că it takes a village to raise a child, adică avem nevoie de un întreg sistem de suport atunci când devenim mame. Sună ideal, în teorie.
Dar ce facem atunci când nu locuim în același oraș cu părinții, cu mătușile sau chiar cu prietenele? Trăim vremuri în care rădăcinile sunt tot mai subțiri și superficiale, iar nevoia ne împinge spre o adaptare forțată la noua realitate: aceea a parentingului.
Realitatea de acasă vs. imaginea de pe Instagram
Oricât ne informăm din cărți sau online, viața de acasă rareori seamănă cu conturile frumos curatoriate de pe Instagram.
În casă e dezordine, copilul plânge și nu știi de ce, tatăl lucrează 10 ore pe zi, iar tu treci prin fața oglinzii și cocul prins pe fugă îți șoptește că nici azi nu vei apuca să faci acel duș lung și fierbinte la care visezi.
Cam asta e realitatea multor mame care nu au o bonă sau pe cineva drag aproape. Și inevitabil apare întrebarea: unde greșesc? Cum altele pot și eu nu?
Între Wonder Woman și epuizare
Îți spun sincer: m-am simțit de multe ori inadecvată, chiar și atunci când aveam ajutor.
Înainte să nasc, mă simțeam Wonder Woman. Credeam că nu am nevoie de nimeni, că pot singură. Norocul meu că familia nu m-a ascultat și mi-a fost alături, chiar și atunci când eu nu eram cea mai prietenoasă. Oboseala și hormonii îmi amplificau fiecare emoție.
Citeam cărți de parenting și mă temeam că cineva îmi va „strica” copilul: ba pentru că îl laudă prea des, ba pentru că nu respectă ce scria la carte. Nu mai rețin exact regulile, dar știu că nu aveam resurse să filtrez informațiile.
Am supraviețuit așa câteva luni, până am cerut ajutorul unui specialist în somn. Când am început să-mi revin, am realizat că eram atât de concentrată pe supraviețuire încât nu avusesem timp să îmi cunosc cu adevărat copilul. Această revelație m-a dărâmat.
Învățând să fiu mai blândă cu mine
Așa că am tras aer în piept și am început să îl observ: comportamente, ritmuri, ce îi place și ce nu. Și am descoperit că, odată cu el, trebuia să fiu mai calmă și mai blândă și cu mine.
Mi-am dat voie să fiu ajutată. Mi-am dat voie să îi ofer și borcănașe cu mâncare – cele de la Lupilu au fost o soluție salvatoare, cu etichetă curată, perfecte fie că eram pe drum, fie că aveam nevoie de o pauză de la gătit. Și am realizat că e bine și dacă bebe mănâncă mixt, nu doar gătit în casă.
Apoi am descoperit piureurile de fructe Lupilu – preferatele copiilor mei și acum, când trecem pe la Lidl.
Grija față de copil și față de tine
Primul an cu bebe nu e doar despre el. Este și despre tine: despre cunoaștere, adaptare și învățare continuă.
Un bebeluș are nevoie de atenție constantă, siguranță și confort. Rutina zilnică – hrănire, somn, joacă și igienă – devine centrul vieții. Micile gesturi de grijă, de la alegerea scutecelor până la un mediu liniștit de somn, sunt modul tău de a-i arăta dragostea.
Scutecele Lupilu oferă protecție de lungă durată și sunt delicate cu pielea sensibilă a bebelușului. În plus, le găsești ușor la Lidl, sigur pe undeva pe aproape de casă.
Dar și tu ai nevoie de îngrijire. Un părinte odihnit, hrănit și relaxat are mai multă răbdare și energie. Ai dreptul la pauze – fie pentru un duș fierbinte, fie pentru o plimbare în aer liber.
Pro tip: nu uita șervețelele umede Lupilu. Îți sunt de ajutor în orice moment – de la șters pielea bebelușului până la un mic refresh pentru tine, după ce ai cărat căruciorul pe scări pentru că nu a mers liftul sau după ce bebe a refuzat căruciorul și așa ai avut și un bebeluș de cărat în brațe și un cărucior de împins cu piciorul. De-am avea mai multe mâini! 🙂
Să crești un copil e, probabil, cel mai greu lucru pe care îl vei face vreodată. Și chiar dacă uneori simți că te pierzi pe tine, nu uita: grijă pentru copil înseamnă și grijă pentru tine.
Te descurci extraordinar. Nu uita asta! 💛
