Numele lui Vladimir Putin este astăzi pe prima pagină a tuturor marilor publicații din lume, iar orice declarație a sa este un posibil breaking-news. Putin, care are 73 de ani, se află la putere în Rusia de un sfert de secol și este foarte posibil să rămână la Kremlin multă vreme de acum înainte. Copilăria și adolescența fostului spion KGB, care a trăit pe viu căderea Zidului Berlinului și destrămarea URSS, este marcată de idealuri patriotice, profund comuniste. Sărăcia de după cel de-Al Doilea Război Mondial este numitorul comun al primilor săi ani de viață, indiferent că vorbim despre „versiunea „oficială”, aprobată de Kremlin, sau de poveștile (neconfirmate în totalitate și respinse categoric de președintele rus) pe care încă le mai documentează jurnaliștii.
În momentul în care a primit cea mai înaltă funcție în stat, numeroase publicații internaționale s-au grăbit să afle „Cine este Putin?”. Însă și acum, după aproape 25 de ani de când e șeful Kremlinului, multe dintre detaliile copilăriei sale rămân un mister. În „Cartea neagră a lui Vladimir Putin”, de Galia Ackerman și Stéphane Courtois, autorii fac o trecere în revistă a speculațiilor legate de viața lui Putin: „Diferite zvonuri au explicat ascensiunea fulgerantă a acestui omuleț lipsit de carismă prin legătura lui genealogică cu înalta nobilime comunistă. Pentru unii, era nepotul bucătarului lui Stalin sau fiul unui ofițer erou, membru al NKVD. După alții, se născuse dintr-o legătură extraconjugală a unei georgience de origine rusă, pe nume Vera Putina, care, la optsprezece ani, l-a încredințat bunicilor, iar apoi a fost adoptat de părinții oficiali”.
Viața în Leningrad: „Erau gândaci, era frig, era sărăcie”
Copilăria lui Putin a fost una dură, fără doar și poate. S-a născut în 1952, la șapte ani după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Leningrad (actualul Sankt Petersburg), un „oraș-fantomă” după ridicarea asediului. După cum consemnează istoricii, în loc să atace direct Leningrad-ul, germanii au bombardat civilii, i-au înfometat și i-au lăsat să înghețe de frig. Când asediul a fost ridicat, supraviețuiseră doar 700.000 de locuitori (înainte de război în Leningrad locuiau peste 3,5 milioane de oameni!). Când se năștea Putin, în oraș încă domnea sărăcia. Părinții săi, Maria Ivanovna Putina și Vladimir Spiridonovici Putin, abia au supraviețuit condițiilor extrem de dure din acea perioadă. Avuseseră încă doi copii: Albert, care a murit încă din fragedă pruncie și Viktor, care a fost răpus de „bolile războiului”, foamete și difterie.
În documentarul BBC „Inside the childhood of Vladimir Putin”, Maria Osorina, psiholoagă care a copilărit în același cartier cu Vladimir Putin, vorbește despre mediul în care a crescut cel care avea să conducă Rusia. Pe aleile insalubre roiau șobolanii. Apartamentele fuseseră cândva grandioase, dar în anii ’50 mai multe familii împărțeau aceste locuințe. „Era un apartament cu un singur hol lung, care ducea la camere mici unde locuiau mai multe familii. Erau gândaci, era frig, era sărăcie”, își amintește Putin în propria autobiografie, intitulată „First Person”. De altfel, conducătorul de la Kremlin a povestit cum, copil fiind, a fost atacat de un șobolan în clădirea în care locuia: „Șobolanul s-a întors și a sărit asupra mea. Am fost surprins, dar am înțeles că, atunci când este încolțit, orice animal devine periculos”, spune Vladimir Putin.
Profesoara Nina Hrușciova, strănepoata fostului premier sovietic Nikita Hrușciov, declara în podcastul BBC „Putin” că șeful de la Kremlin alege să spună mereu această poveste „pentru a evidenția originea modestă și cât de departe a ajuns, precum și ce fel de dușmani a trebuit să înfrunte de-a lungul vieții – cum a început luptând cu cele mai joase creaturi, pentru ca apoi să ajungă să se confrunte cu tot felul de inamici, interni și externi”.
Părinții lui Putin. „Nici nu le-ar fi trecut prin minte să-și sărute fiul în public”
Vladimir Spiridonovici Putin, tatăl lui Putin, era maistru într-o fabrică, iar mama, Maria Ivanovna, aranja produsele pe rafturi într-o brutărie. După seria de tragedii prin care trecuseră, Vladimir era centru universului părinților săi, „copilul miracol”, așa cum precizează unele surse, deși nu obișnuiau să-i arate asta. După cum relatează BBC, tatăl era un comunist convins, un patriot puritan care ocolea cu orice preț vodka. Vecina lor, Maria Osonina își amintește că „erau foarte rezervați, nu-și exprimau prea mult emoțiile. Tatăl era, în aparență, foarte rece, iar mama la fel. Nici nu le-ar fi trecut prin minte să-și sărute fiul în public – așa ceva era de neconceput pentru ei”.
În tinerețe, Vladimir Spiridonovici a fost soldat în cel de-al Doilea Război Mondial. A făcut parte dintr-un batalion de distrugere care acționa în spatele liniilor inamice și a fost grav rănit în timpul asediului Leningradului. Mama lui Vladimir Putin, Maria Ivanovna, a fost aproape de moarte în timpul foametei cumplite care a afectat orașul între 1941 și 1944. Se spune că a fost atât de slăbită, încât la un moment dat a fost considerată moartă și aproape luată pentru a fi îngropată, însă a fost salvată în ultimul moment.
I-a scos ochiul cu furca
Căsătoria părinților lui Putin, așa cum precizează publicația rusească MK.ru (Moskovsky Komsomolets), este datorată unor întâmplări mai puțin obișnuite. În articolul menționat se spune că în satul în care locuiau aceștia, într-o zi în care fetele puteau primi pețitori, Maria Ivanova s-a trezit la poartă cu „Volodka” (numele de alint al lui Vladimir Spiridonovici) împreună cu prietenii săi. Tânăra nu a vrut să îi lase să intre, iar aceștia au luat o furcă și au încercat să dărâme poarta. Speriată, ea s-a repezit spre gard să îi oprească, însă în acel moment, tânărul Spiridonovici a izbit poarta cu furca și a lovit-o în față, rănindu-i ochiul. Deși au mers la doctor imediat, ochiul nu a putut fi salvat. Maria a fost nevoită să poarte un ochi de sticlă. Iar pe vremea aceea, un astfel de „defect” era o pată pe obrazul oricărei fete de măritat. Cine s-ar mai fi căsătorit cu ea? Amenințat cu judecata de către părinții fetei, Vladimir Spiridonovici s-a căsătorit cu Maria Ivanova. La scurtă vreme el și-a găsit un loc de muncă la o fabrică din Leningrad, iar cei doi s-au mutat din sat.
Cine este Vera Putina? Ipoteze despre mamă biologică
Deși varianta oficială a biografiei președintelui rus în funcție prezintă copilăria lui Putin în Leningrad, alături de cei doi părinți ai săi, în ultimii 25 de ani o serie de articole de presă și declarații ale unor cunoscuți ai familiei susțin că nu aceasta este povestea adevărată. Varianta alternativă o are în centru pe Vera Nikolaevna Putina, o femeie din Georgia care, începând din 1999, a afirmat că este mama biologică a lui Vladimir Putin.
Potrivit acesteia, Putin s-a născut în Georgia în anul 1950 (și nu în 1952, cum spun datele oficiale) și este fiul unui mecanic pe nume Platon Privalov, care și-a părăsit familia. Potrivit acestei versiuni, Vladimir și-a petrecut primii ani din copilărie în satul Metekhi din Georgia. Ani mai târziu, Vera avea să se căsătorească cu un soldat georgian, pe nume Giorgi Osepahvili, cu care și-a întemeiat o familie. Însă bărbatul era violent și nu agreea prezența fiului Verei în casa lui, așa că a forțat-o să-și abandoneze fiul. În decembrie 1960, din cauza presiunilor și a dificultăților financiare, aceasta l-a dus pe copil la bunicii săi din Rusia. Și cum nici ei nu și-au permis să-l crească, l-ar fi dat spre adopție unor rude, și anume părinților „oficiali”, Maria Ivanovna și Vladimir Spiridonovici Putin. Chiar dacă Vera Putina nu și-a mai revăzut niciodată fiul, într-un interviu acordat publicației germane Die Zeit, aceasta mărturisește că s-a simțit vinovată pentru ceea ce a făcut, dar spune că nu a avut de ales.
Această versiune a poveștii contrastează puternic cu biografia oficială a lui Putin, iar oficialii de la Kremlin o neagă categoric. Însă jurnaliștii care au investigat cazul au descoperit că în localitatea Metekhi există oameni care își amintesc de copilul numit „Vova” care ar fi trăit acolo. Tot jurnaliștii remarcă și faptul că Putin oferă detalii despre copilăria sa abia după ce începe școala în Leningrad, în septembrie 1960, adică exact în perioada în care Vera Putina susține că și-a dat spre adopție fiul.
Tânărul Putin: „Dacă o luptă este inevitabilă, trebuie să fii cel care lovește primul”
Revenind la copilăria petrecută în Leningrad, amintirile psiholoagei Maria Osorina din documentarul BBC citat anterior întăresc tabloul sumbru al orașului din anii ‘60. „Era o lume cu propriile reguli, lumea junglei, unde supraviețuiau cei mai puternici”. Putem înțelege de ce, la un moment dat Vladimir Putin a făcut o pasiune pentru judo, sport de care este încă foarte atașat conducătorul Rusiei. Osorina își amintește că Vladimir „era mic, slab și destul de firav”, așa că „era foarte important pentru el să devină puternic, ca să nu fie bătut,” spune ea.
La vârsta de 12 ani, Putin a început să practice sambo (arta marțială rusească) și judo, ajungând să aibă centura neagră. În același documentar BBC, Anatoli Rakhlin, fostul antrenor de judo al lui Putin, spune că acesta era un elev de excepție, cu potențial de a ajunge în echipa olimpică și că era mereu hotărât să câștige, dacă nu prin forță brută, atunci prin inteligență tactică: „Putea arunca la fel de bine în ambele direcții, stânga și dreapta. Iar adversarii săi, așteptând o mișcare din dreapta, nu o vedeau venind pe cea din stânga, așa că le era foarte greu să-l învingă, pentru că îi păcălea constant”, precizează veteranul antrenor.
Putin a urmat școala nr. 193 din Leningrad, unde nu a fost un elev strălucit, dar avea o inteligență practică și o abilitate remarcabilă de a se adapta. Deși era un copil rebel, înclinat spre conflicte, profesorii au remarcat determinarea sa. Dintr-un alt profil realizat de BBC aflăm că tânărul Putin se bătea adesea cu băieții din cartier, care erau adesea mai mari și mai puternici. Mai târziu, privind înapoi la acea perioadă, însuși șeful Kremlinului s-a descris ca fiind un „huligan”. În 2015, reflectând asupra experiențelor sale timpurii pe străzile orașului, Putin mărturisea: „Acum cincizeci de ani, străzile Leningradului m-au învățat o regulă: dacă o luptă este inevitabilă, trebuie să fii cel care lovește primul”.
Mai târziu, Vladimir Putin avea să urmeze cursurile Liceului Nr. 281 din Sankt Petersburg (Leningrad), care avea și un program în limba germană. Acesta este motivul pentru care președintele Rusiei vorbește fluent germană și susține frecvent discursuri și interviuri în această limbă.
Recrutarea în KGB. Spionajul, visul copilăriei
În copilărie, Putin era fascinat de romanele și filmele de spionaj, ceea ce i-a stârnit interesul pentru serviciile de informații și i-a influențat ulterior alegerea carierei. Era fascinat de eroii filmelor de spionaj sovietice, precum Escadrila 17 sau Scutul și sabia, unde agenții KGB erau prezentați ca patrioți neîndoielnici. Din punct de vedere ideologic, Vladimir Putin a fost influențat de scrierile lui Ivan Ilyin, un filosof naționalist rus care promova ideea unui lider autoritar, providențial, capabil să salveze Rusia de influențele externe.
Potrivit BBC, la vârsta de 16 ani s-a dus la sediul KGB din Leningrad să întrebe cum poate deveni spion. I s-a spus că trebuie să studieze Dreptul, ceea ce l-a motivat să intre la Universitatea de Stat din Leningrad (aceasta era rampa de lansare pentru viitorii ofițeri KGB). Putin a fost recrutat de KGB în timpul facultății, după ce și-a exprimat dorința de a lucra în serviciile de securitate. După facultate, a fost trimis pentru pregătire la Școala Superioară a KGB-ului din Moscova, un pas decisiv în cariera sa. Unul dintre profesorii săi declara: „Era disciplinat, calculat și de o loialitate absolută. Învăța rapid și nu punea întrebări inutile.”
În perioada studenției, Putin s-a remarcat prin discreție și perseverență. Deși nu era un student de excepție, se integra bine în structurile de partid și urmărea cu atenție oportunitățile. A fost remarcat de profesorul său, Anatoli Sobceak, viitor primar al Sankt Petersburgului, care i-a devenit mentor și care avea să joace un rol cheie în ascensiunea sa politică. Deja vorbea fluent germana, iar în 1985 a fost trimis în Germania de Est, ca agent sovietic al KGB. În 1989, a fost martor direct al prăbușirii Zidului Berlinului.
Bunicul patern, „bucătarul lui Stalin”
Vladimir Putin anunța cu mândrie în anul 2018 că Spiridon Ivanovici Putin, bunicul din partea tatălui, a fost bucătar la case mari și că a lucrat pentru marii liderii sovietici, inclusiv pentru Lenin și Stalin. Se pare că Spiridon fost angajat mai întâi la o casă de oaspeți a Kremlinului, iar mai târziu a gătit pentru Iosif Stalin. După moartea lui Stalin, bunicul a continuat să lucreze pentru oficialii sovietici până la moartea sa, în anul 1965. Deși nu există dovezi că Spiridon a fost mai mult decât un bucătar loial regimului, se speculează că ar fi putut avea și un rol în structurile de securitate, având în vedere poziția sa de încredere. Unii istorici și analiști politici sugerează că această legătură de familie ar fi putut facilita ascensiunea lui Vladimir Putin în structurile de putere ale KGB-ului și ale statului sovietic.
Traumele copilăriei pot naște monștri
Copilăria lui Vladimir Putin rămâne învăluită în mister, cu o serie de contradicții între versiunea oficială și sursele independente. Dacă este adevărată, teoria despre originile sale georgiene ridică întrebări serioase despre trecutul său și despre motivele pentru care Kremlinul ar ascunde acest aspect. În același timp, traumele copilăriei sale, sărăcia, moartea fraților săi mai mari, dorința sa de a răzbate în viață par să fi modelat un lider care pune loialitatea, puterea și controlul mai presus de orice.
Dr. Nina E. Cerfolio, un reputat psihiatru și psihanalist din New York, profesor la Școala de Medicină Icahn de la Mount Sinai, are o experiență de peste 30 de ani și este recunoscută la nivel internațional pentru expertiza sa în domeniul traumei, terorismului și violenței în masă. În articolul intitulat „A Prelude to Adult Violence: A Brutal Childhood”, publicat în Psychology Today, aceasta analizează modul în care experiențele traumatice din copilăria lui Vladimir Putin ar fi putut influența comportamentul său ca lider. Subliniind dificultățile și traumele suferite de liderul rus în copilărie, reputatul clinician este de părere că „aceste pierderi ar fi putut influența profund dinamica familială și dezvoltarea psihologică a lui Putin”.
Cerfolio introduce conceptul de „copil substitut”, referindu-se la un copil născut după pierderea unui frate, care poate deveni un înlocuitor pentru copilul decedat în ochii părinților. Această situație poate duce la transferul inconștient al traumelor și așteptărilor nerealizate asupra copilului supraviețuitor, afectându-i dezvoltarea emoțională și identitatea: „Copilul substitut nu are nicio experiență directă cu fratele decedat, iar mama menține copilul mort «în viață», tratând copilul substitut ca pe un depozitar al imaginii acestuia. În mare parte inconștient, mama îi transmite celui de-al doilea copil anumite sarcini ale ego-ului și, de asemenea, își proiectează sinele traumatizat și imaginile obiectelor traumatizate în reprezentarea de sine a copilului substitut”.
În plus, Dr. Cerfolio menționează că, având în vedere că în copilărie Putin a trăit în condiții dificile, de precaritate și sărăcie, aceste circumstanțe, împreună cu experiențele de bullying, ar fi putut contribui la dezvoltarea unui comportament de tip agresiv și la o nevoie accentuată de control în viața adultă.
Și psihologii citați în articolul „How Vladimir Putin’s childhood is affecting us all”, publicat de ACEs Too High subliniază că liderii cu un trecut traumatic au tendința de a compensa vulnerabilitatea copilăriei prin crearea unei imagini publice de forță și invincibilitate. Acest lucru se potrivește perfect cu imaginea pe care Putin și-a construit-o: un lider dur, sportiv, strategic, care nu face compromisuri. Psiholoaga Alice Miller, citată de de ACEs Too High, spune: „Toate poveștile copilăriei criminalilor în serie și dictatorilor pe care le-am examinat au arătat, fără excepție, că aceștia au fost victime ale unei cruzimi extreme, deși ei înșiși au negat cu fermitate acest lucru”.
