Numele lui J.D. Vance, vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, apare azi pe prima pagină a tuturor ziarelor din lume. Este un nume sinonim cu politica conservatoare americană, strâns legat de cele mai fierbinți subiecte ale zilei. Cel mai recent episod: disputa lui Trump și Vance, cei mai importanți oameni de la Casa Albă, cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în timpul vizitei pe care acesta din urmă a avut-o săptămâna trecută la Washington.
Dar cine este J.D. Vance? Un personaj extrem de controversat, autor al bestseller-ului „Hillbilly Elegy” (titlu care s-ar putea traduce prin „Elegia unui țărănoi”), autobiografia sa, publicată în 2016, carte în care acesta descrie în detaliu copilăria marcată de abuzuri, relația cu mama sa dependentă de droguri și anii petrecuți în sărăcie. Vance a devenit acum unul dintre cei mai influenți oameni ai politicii americane. Însă parcursul lui J. D. Vance ridică întrebări importante despre efectele traumelor din copilărie, despre abuzuri și impactul acestora pe termen lung.
Rădăcinile socio-culturale ale viitorului politician
Ca să înțelegem copilăria lui J.D. Vance trebuie să știm câteva lucruri despre contextul socio-economic din Appalachia și Rust Belt, zone în care s-a născut și a crescut. Cele două regiuni din Statele Unite s-au confruntat multă vreme cu declinul economic, cu sărăcia și numeroase provocări sociale. Appalachia este o regiune muntoasă vastă din estul SUA, care se întinde din sudul statului New York până în nordul statului Alabama, și care include zone din Kentucky, Virginia de Vest, Ohio și Tennessee. Istoric vorbind, acest teritoriu a fost locuit de o populație predominant albă din clasa muncitoare, cu rădăcini adânci în cultura scoțian-irlandeză. Multe familii din Appalachia au descendenți direcți în rândul imigranților din Scoția și Irlanda care s-au stabilit în zonă în secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea.
Middletown, Ohio, orașul natal al lui Vance, fusese cândva un centru industrial înfloritor. Însă declinul industriei manufacturiere a transformat orașul într-un loc dominat de șomaj, droguri și violență. Mediul era unul sumbru: adulți fără locuri de muncă, copii crescuți fără speranță și o comunitate care părea prinsă într-un cerc vicios de sărăcie și dependență de droguri. Deși Vance a crescut în Ohio, peste ani el a păstrat valorile culturale ale regiunii Appalachia: rezistență în fața greutăților, loialitate față de cei apropiați și o profundă neîncredere față de „străini”.
Copilăria mică: o mamă dependentă de droguri și abuzivă
Vance s-a născut pe 2 august 1984, în Middletown, Ohio. Pe atunci se numea James Donald Bowman. Mama sa, Beverly, lucra ca asistentă medicală, dar se confrunta cu dependența de alcool, heroină și medicamente. Sora lui J.D. Vance, Lindsay, a jucat un rol esențial în viața lui, oferindu-i sprijin emoțional în mijlocul haosului familial. Deși a crescut în aceeași atmosferă marcată de violență, instabilitate și abuzurile mamei lor, Lindsay a încercat mereu să fie un punct de echilibru pentru fratele său mai mic. În „Hillbilly Elegy”, Vance o descrie ca pe o figură protectoare, care l-a ajutat să navigheze prin dificultățile copilăriei lor. Spre deosebire de el, care a ales calea armatei și a studiilor universitare, Lindsay a rămas mai aproape de rădăcinile familiale, reclădindu-și propria viață, în ciuda trecutului dificil.
„Aveam șase ani când am văzut-o prima dată pe mama încercând să omoare pe cineva”
Așa cum precizează și The New Yorker, Beverly Vance „și-a crescut copiii în mijlocul violenței, al haosului, al drogurilor și al unor bărbați ciudați”. Și n-a fost deloc o copilărie ușoară pentru ei. „Prima dată când am văzut-o pe mama încercând să omoare pe cineva, aveam șase ani”, mărturisește Vance în autobiografia sa. Iar acesta a fost unul dintre numeroasele episoade de crize, violențe domestice și abuzuri, provocate mai ales de schimbările bruște de dispoziție ale mamei și de abuzul de substanțe. Așa cum relatează și revista People, tot din paginile cărții aflăm cum actualul vicepreședinte american, copil fiind, se afla în mașină cu mama sa, și aceasta, într-un acces de furie, a apăsat accelerația până la capăt spunând: „O să fac zob mașina asta și o să ne omor pe amândoi!” Mama a oprit în cele din urmă și l-a luat pe Vance la bătaie. Copilul a reușit să fugă și a cerut ajutorul poliției.
Vance avea 12 ani atunci, și, după cum mărturisea într-un interviu din 2017, s-a simțit pur și simplu „ușurat”: „Mi-am spus: «Bine, o să mai trăiesc încă o zi». Tot ce îmi doream era ca acea situație să se termine (…) Eram extrem de trist și mă simțeam foarte singur, pentru că stăteam pe bancheta din spate a unei mașini de poliție, tocmai o arestaseră pe mama mea, iar sentimentul de ușurare că supraviețuisem încă o zi dispăruse. Tot ce îmi doream în acel moment era să vină cineva și să mă ia de acolo”.
Beverly s-a luptat ani întregi cu dependența, dar a reușit în cele din urmă să se reabiliteze, iar anul acesta a fost prezentă la ceremonia prin care Vance a fost învestit al doilea om din Statele Unite.
Un tată absent și o listă lungă de „tați adoptivi”
O astfel de expunere la traumă i-a lăsat răni emoționale adânci lui J.D. Vance. În copilărie, nu știa niciodată dacă acasă îl vor aștepta iubirea sau furia. The Guardian subliniază instabilitatea prin care a trecut Vance, relatând că viața sa a fost marcată de un „carusel de figuri paterne”, pe măsură ce mama sa trecea printr-o serie de relații. Părinții lui J.D. Vance au divorțat când acesta era foarte mic, iar tatăl său biologic, Donald Bowman, a fost absent din viața sa. Fiecare nou partener al mamei sale aducea noi traume. Această lipsă de stabilitate l-a făcut să se simtă mereu nesigur și lipsit de un sprijin constant. Târziu, tatăl natural l-a reprimit în viața sa și i-a oferit o oarecare stabilitate emoțională, însă relațiile lor n-au rămas extrem de apropiate. Adevăratul refugiu al lui J.D. Vance a fost casa bunicilor materni.
Mamaw și Papaw: bunicii cu propriile traume
Bunicii săi materni, Bonnie și James („Mamaw” și „Papaw”, așa cum îi numește Vance), au fost cei care l-au luat în casa lor și l-au crescut după unul dintre episoadele maniacale ale mamei. Bunica-Mamaw era o femeie dură, cu un trecut tumultos și foarte dificil: a rămas însărcinată încă de la 13 ani și a avut patru copii și opt pierderi de sarcină (sau chiar avorturi provocate). Din exterior, viața familiei părea una așezată, însă Papaw era alcoolic și adesea devenea violent. Cartea lui Vance detaliază încă un episod traumatizant din viața familiei sale: într-o noapte, Mamaw a încercat să își incendieze soțul abuziv în somn, după ce acesta a venit beat acasă. Bev, mama lui J.D. Vance, și Lori, sora sa mai mică au asistat, îngrozite, la această scenă, iar Lori e cea care a pus o pătură pe bunicul ei pentru a stinge focul.
Evadarea din Ohio: militar în Irak și student la Yale
După terminarea liceului, Vance a decis că singura modalitate de a scăpa din mediul în care a crescut era înrolarea în Marina Militară Americană. A fost jurnalist militar și a fost trimis în Irak în anul 2005. Așa cum el însuși mărturisește, disciplina și structura oferite de armată i-au dat o direcție în viață și i-au oferit o perspectivă diferită asupra lumii. După serviciul militar, J.D. Vance a urmat cursurile Universității de Stat din Ohio, iar apoi, datorită unei burse generoase, a fost acceptat la Facultatea de Drept de la Yale, un mediu complet diferit față de ceea ce cunoscuse până atunci. Mentorul său de la Yale, Amy Chua (autoare a cărții „Battle Hymn of the Tiger Mother”), l-a încurajat încă din studenție să-și spună povestea. Așa s-a născut „Hillbilly Elegy”, cartea care avea să-l facă celebru pe Vance. Publicată în 2016, aceasta a devenit rapid un bestseller. Volumul a fost apreciat de unii pentru sinceritatea cu care descrie problemele din Rust Belt, dar criticată de alții pentru că promovează ideea că sărăcia este rezultatul alegerilor personale, nu al unor factori sistemici. Memoriile lui Vance stau la baza filmului omonim realizat de Netflix. Deși interpretarea lui Glenn Close în rolul lui Mamaw a fost extrem de apreciată, filmul a avut parte de numeroase critici negative.
- CITEȘTE ȘI: Donald Trump, tată de cinci copii, din trei căsnicii, și bunic de 10 nepoți. Cu ce se ocupă copiii lui
„Trump e un idiot”, spunea cel ce azi este mâna lui dreaptă
Cartea sa autobiografică a fost un adevărat propulsor pentru Vance, acesta ajungând extrem de repede să câștige notorietate și sprijin financiar pentru campaniile sale, până în ziua de astăzi, când ocupă funcția de vicepreședinte al Statelor Unite. Însă relația sa cu Donald Trump nu a fost întotdeauna una amiabilă. Așa cum relatează și Euronews, citând agenția Reuters, în urmă cu opt ani, înaintea scrutinului prezidenţial din 2016, J.D. Vance l-a numit public pe Donald Trump un „idiot”, despre care a spus că este „vrednic de dispreţ”. Se spune că, în privat, Vance l-a comparat pe Trump cu Adolf Hitler.
Cu toate acestea, pe măsură ce aspirațiile sale politice au crescut, și-a schimbat discursul. În 2024, Vance a devenit candidatul lui Trump pentru funcția de vicepreședinte, și acum, la mai puțin de 50 de zile de mandat, uimește (și nu neapărat în mod pozitiv) scena politicii internaționale.
