O sarcină produce asupra femeii schimbări mult mai profunde decât s-a crezut. Oamenii de știință continuă să studieze aceste transformări, iar rezultatele îi uimesc de fiecare dată.
Corpul suferă transformări importante după naștere. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din New York arată că oasele nu își mai revin niciodată. Nivelul de calciu, fosfor și magneziu din corp scad dramatic după o sarcină. Acest lucru are implicații serioase la nivelul sistemului osos.
Cercetarea a fost făcută pe femele de macaci.Descoperirile ajută la aflarea modului în care evenimentele majore ale vieții, cum este nașterea, pot lăsa o semnătură în țesuturile scheletice ale primatelor în general.
- CITEȘTE ȘI: Modificări ale pielii în sarcină: afecțiuni care trec și altele care rămân pentru totdeauna
Sarcina consumă calciul din sistemul osos al mamei
Până acum se știa că densitatea osoasă se poate pierde odată cu vârsta, mai ales după menopauză în cazul femeilor. De-a lungul vieții, afecțiunile, dieta, clima și sarcina ar putea lăsa o urme permanente în țesuturile calcificate. Acestea pot fi „citite” după moarte.
Oasele de primate sunt surprinzător de dinamice. Acestea cresc treptat de-a lungul vieții, iar fluctuațiile anuale sunt adesea influențate de factorii stilului de viață.
În timpul sarcinii umane, dovezile sugerează că corpul mamei poate trage de fapt calciul din oasele sale, de unde sunt consumate cantități mari nutrienți. Astfel scade masa și densitatea scheletului ei pentru o perioadă.
Când alăptează, oasele unei mame sunt de fapt „resorbite” în fluxul ei de sânge pentru a produce suficient lapte bogat în calciu. Mineralele pierdute sunt ușor de refăcut odată ce lactația încetează. Totuși, chiar și așa oamenii de știință spun că rămân anumite lipsuri.
În domenii ca arheologia și criminalistica specialiștii pot determina dacă o femeie a fost însărcinată în funcție de starea oaselor lor. Până acum a fost considerată o metodă destul de controversată. Semnele de pe pelvis lăsate de naștere au fost considerate nesigur. În urma studiului citat oamenii de știință sunt de părere că este timpul să avem mai multă încredere în dovezile care rămân în oasele.
Semnele nașterii și alăptării rămân ”scrise” în oase pe viață
„Cercetarea noastră arată că, chiar înainte de încetarea perioadei fertile, scheletul răspunde dinamic la schimbările apărute în starea reproductivă”, spune antropologul Paola Cerrito de la Universitatea din New York.
„Mai mult, aceste descoperiri reafirmă impactul semnificativ pe care îl are nașterea asupra unui organism feminin – pur și simplu, dovezile de reproducere sunt „scrise în oase” pe viață.”
Paola Cerrito, Universitatea din New York
Studiul se bazează pe doar șapte macaci rhesus decedați în mod natural, dintre care patru erau femele. Chiar și în acest grup limitat, oasele femurale (ale coapselor) au prezentat modificări. Acestea ar putea fi explicate doar prin faptul că organismul a trecut printr-o sarcină sau prin alăptare.
Cei doi macaci care s-au reprodus de-a lungul vieții au avut o compoziție osoasă relativ diferită, inclusiv un conținut mai scăzut de calciu, fosfor și magneziu. Modificările observate în densitatea calciului și a fosfatului au fost legate de naștere, în timp ce scăderea conținutului de magneziu a coincis cu alăptarea. Oricum, este nevoie de studii suplimentare pentru a spune cu siguranță.
- CITEȘTE ȘI: Miroși diferit, îți crește piciorul, sforăi… 33 lucruri pe care trebuie să le ştii dacă eşti gravidă
Vor urma și alte studii
„Descoperirile referitoare la modificările elementare asociate cu reproducerea sunt relevante, deoarece detectarea nașterilor din țesuturile mineralizate este încă un domeniu de cercetare neexplorat, cu implicații semnificative pentru studiile evolutive, de conservare și arheologice”, scriu autorii .
Este nevoie de mai multe cercetări, de preferință folosind reprezentanți ai populațiilor de primate sălbatice, pentru a vedea dacă același lucru se poate spune și pentru alte animale. Este posibil, spun autorii, „ca semnalul evenimentelor de reproducere și înțărcării pe care le-am detectat să poată fi mascat, în populațiile sălbatice, de răspunsurile fiziologice la schimbarea dietelor și a mediului”.