Maternitatea schimbă totul: corpul, mintea, prioritățile. Implicit și sexul. Însă despre acest lucru se vorbește rar, uneori chiar cu rușine. În cabinetul psihoterapeutei Georgiana Tănase, fondatoarea proiectului „Fabrica de Emoții”, ajung femei care simt că s-au pierdut pe sine odată cu nașterea, care își resping corpul, care nu mai suportă atingerea sau care, dimpotrivă, simt vină pentru că își doresc intimitate. În acest interviu, rar și necesar, vorbim despre cum se reconstruiește identitatea erotică a femeii după naștere, de ce apare respingerea atingerii, ce ascunde burnout-ul sexual și cum se reconfigurează sexualitatea odată ce în familie apar copiii.
Georgiana Tănase explică faptul că erotismul nu este anulat de maternitate, ci, uneori, transformat radical. De asemenea, vorbește despre nevoile unui corp suprasolicitat și despre prejudecățile legate de „ce are voie să simtă o mamă”, care fac mai mult rău decât orice schimbare hormonală.
Totul Despre Mame: Când devii mamă, corpul îți este „folosit” luni întregi pentru a susține altă viață. Cum afectează asta erotismul? Ne poate deveni străin propriul corp?
Psihoterapeut Georgiana Tănase: Da, un corp poate deveni străin chiar dacă este al tău. Maternitatea creează o formă de „ocupare” psihosomatică: trupul este folosit pentru supraviețuire, nu pentru plăcere. Se transformă într-un corp-funcție, nu într-un corp-femeie. Erotismul nu dispare, ci se retrage, pentru că din punct de vedere psihologic corpul intră într-o stare de hiper-responsabilitate biologică. Zonele care înainte erau senzuale devin utilitare: sânul hrănește, bazinul a născut, vulva a durut. Pentru multe femei, prima etapă după naștere este să recupereze corpul ca locuință – să se reîntoarcă în el, să-l regăsească. Abia apoi poate redeveni templu al feminității și al sexualității.
De ce unele femei simt, după apariția copiilor, o revoltă ascunsă („Nu vreau să mai pună nimeni mâna pe mine”)?
Este una dintre cele mai necunoscute și totodată cele mai firești reacții. Nu are legătură cu lipsa iubirii, ci cu o suprasolicitare senzorială. O mamă este atinsă continuu: copilul trage, suge, se agață, caută, plânge. Psihicul ei intră într-o stare de suprastimulare tactilă și nu mai există spațiu intern pentru încă o atingere. Sub această revoltă stau, de regulă, epuizarea, lipsa unui spațiu propriu, nevoia profundă de limite, sentimentul că toată lumea „vrea ceva” de la corpul ei, vinovăția că nu mai poate oferi și frica de a nu pierde relația de cuplu. Această reacție este un semnal, nu o problemă. Iar semnalul arată că mama are nevoie de ajutor real: suport fizic și emoțional din partea familiei și a partenerului, dar și sprijin psihologic din partea unui specialist.
Se întâmplă ca femeile să își dorească intimitate, dar să își respingă propriul corp. Cum se împacă dorința cu rușinea?
Psihoterapia și neurofeedback-ul arată limpede că nu dorința este problema, ci imaginea corporală. Corpul poartă urmele unei bătălii: cicatrici, durere, oboseală, nopți nedormite. Ca femeie, poți să vrei să fii dorită, dar să nu vrei să fii văzută. Împăcarea cu propriul corp începe prin reintroducerea atenției în corp, nu în oglindă. Prin acceptarea unei atingeri neutre înainte de o atingere erotică. Prin ritualuri care reîmpământează feminitatea și prin învățarea unui limbaj erotic nou, adaptat corpului de acum, nu corpului de altădată. Rușinea începe să dispară abia când corpul încetează să fie judecat și începe să fie ascultat.
- CITEȘTE ȘI: Sex după nașterea naturală. Mărturii ale mamelor
Mai e loc și timp de fantezii odată ce în familie apar copiii?
Fantezia este, de fapt, un spațiu psihic de libertate. Iar în momentul în care devii mamă, libertatea devine o resursă rară, prețioasă și greu accesibilă. Nu fantezia în sine influențează viața unei mame, ci interdicțiile culturale despre ce are voie și ce nu are voie să simtă o mamă. În România persistă încă mitul că „o mamă bună nu poate fi și o femeie cu fantezii” sau că „o femeie sexy nu este o mamă bună”. Aceste credințe, transmise subtil din generație în generație, taie accesul femeii la o parte din energia ei vitală, imaginația erotică. O energie perfect sănătoasă, firească și absolut compatibilă cu maternitatea. Fanteziile nu sunt un pericol, ci o formă de autonomie interioară.
Este adevărat că unele femei descoperă după naștere o sexualitate complet diferită?
Georgiana Tănase: Da, și aceasta este una dintre cele mai puțin discutate transformări ale maternității. Nașterea poate reseta complet harta erotică a unei femei. Reorganizarea hormonală deschide zone noi de sensibilitate, corpul devine mai ancorat, mai puternic, iar femeia capătă o altă conștiință asupra propriei forțe. În plus, vulnerabilitatea extremă prin care trece la naștere poate crește capacitatea de abandon erotic. Maternitatea nu ucide erotismul, îl poate maturiza. Îl poate transforma într-un erotism mai profund, mai senzorial, mai orientat spre corp și mai puțin spre performanță. O sexualitate care nu seamănă cu cea de dinainte, dar care poate fi infinit mai bogată.
Când partenerul tânjește după viața sexuală de dinainte, iar femeia simte doar oboseală sau presiune, ce e de făcut?
Primul pas este un dialog fără presiune – nu despre sex, ci despre starea ei. Oboseala nu este un refuz, ci un semnal că siguranța ei internă este scăzută. Ajută enorm împărțirea reală a sarcinilor, pauzele reale pentru mamă, un preludiu mult mai lung și non-sexual, dar și validarea emoțiilor, în locul formulărilor de tip „hai, iubirea mea, că ne lipsesc momentele noastre”. Sexul devine o sarcină de bifat doar atunci când femeia nu mai are spațiu psihic pentru întâlnire. Când spațiul acela este refăcut, dorința poate reveni natural.
„Este riscant sexul folosit ca anestezic pentru tensiunile din cuplu”
De ce unele femei nu mai suportă atingerea în sine?
Georgiana Tănase: Ceea ce pare respingere este, de fapt, un fenomen de hiperexcitație senzorială. El apare atunci când sistemul nervos este suprasolicitat mult timp, iar corpul intră, literalmente, pe modul de protecție. Din punct de vedere terapeutic, orice atingere începe să fie procesată ca un stimul invaziv, iar nervul vag intră într-o formă de contractură emoțională. Atingerea nu este respinsă din lipsă de dorință sau din lipsă de afecțiune. Este respinsă pentru că sistemul nervos este „prea plin”, prea încărcat ca să mai primească ceva în plus. De multe ori, acesta este un semnal că mama are nevoie de pauză, de spațiu, de reglare, de sprijin, nu de vină.
E sănătos să folosim sexul ca metodă de reconectare?
Georgiana Tănase: Depinde de context. Sexul poate fi vindecare atunci când există consimțire reală, un minim de dorință și intenția autentică de conectare, nu de evitare a unui conflict. În aceste situații, sexul poate reface legături, poate alina și poate apropia. Însă devine distructiv când este folosit ca recompensă, ca armă, ca modalitate de control sau ca strategie de „a-l ține lângă mine”. La fel de riscant este sexul folosit ca anestezic pentru tensiunile din cuplu. Sexul este terapeutic atunci când hrănește legătura. Devine periculos atunci când înlocuiește adevărul dintre parteneri.
Care sunt cele mai frecvente prejudecăți despre sex după apariția copiilor?
Georgiana Tănase: Sunt multe, dar câteva se repetă obsesiv: ideea că „după ce devii mamă, nu mai e normal să ai aceeași poftă”, credința că „dacă ai născut natural ești diferită sexual”, prejudecata că „o mamă nu ar trebui să inițieze” sau convingerea că fanteziile sunt semn de nemulțumire în cuplu. Aceste mituri produc tăcere, rușine și deconectare. Pun presiune, adâncesc vinovăția și transformă sexualitatea într-un teren minat, când ea ar trebui să fie un spațiu de regenerare emoțională, de siguranță și de apropiere.
„Burnout-ul sexual nu este despre sex. Este despre absența resurselor interioare”
De ce mamele vorbesc rar despre plăcerea lor?
În cultura noastră, imaginea mamei este una „înaltă”: sacrificată, serioasă, devotată. Nu senzuală. Nu jucăușă. Și cu atât mai puțin erotică. Multe femei cresc cu mesajul repetat, direct sau subtil: „După copii, plăcerea ta nu mai e importantă.” Această credință se transformă într-o autocenzură profundă. În timp, femeia ajunge să renunțe singură la o parte esențială din identitatea ei: capacitatea de a simți, de a se bucura, de a se reconecta cu propriul corp. Tăcerea nu vine din lipsa plăcerii, ci din presiunea culturală care o împinge în umbră.
Cum schimbă maternitatea dinamica puterii în dormitor?
Maternitatea aduce o combinație unică de forță, vulnerabilitate și control corporal. Femeia poate simți, în același timp, mai multă autoritate asupra propriului corp, dar și o responsabilitate crescută față de el. Poate apărea nevoia de a se lăsa condusă sau, dimpotrivă, impulsul de a conduce. Femeia post-maternitate nu se încadrează într-o singură categorie. Poate fi și mamă, și senzuală, și dominantă, și vulnerabilă, iar toate aceste roluri pot coexista armonios. Judecata vine din exterior. Libertatea vine din interior.
Cum recunoaște o mamă burnout-ul sexual și emoțional?
Există câteva semne foarte clare: dispare inițiativa, orice atingere devine iritantă, corpul se simte „închis la energie”, iar erotismul nu mai produce imagini, fantezii sau curiozitate. Apare sentimentul dureros: „Nu mai sunt femeie, sunt doar mamă.” Oboseala cronică ajunge să devină scuză universală, dar de fapt este un strigăt interior. Burnout-ul sexual nu este despre sex. Este despre absența resurselor interioare. Corpul și mintea intră în conservare și au nevoie de timp, sprijin și reconectare.
Dacă sexualitatea de după copii este ca o casă nouă, care sunt camerele obligatorii?
Sexualitatea post-maternitate nu este o restaurare, ci o reconstrucție a întregii identități feminine. Iar această casă nouă are câteva încăperi esențiale: dorința (energia care reaprinde vitalitatea); siguranța (fundația pe care corpul se poate deschide); curiozitatea (spațiul în care femeia se redescoperă); jocul (ingredientul viu al cuplului); spațiul personal (camera doar a ei); și ritualurile senzoriale (preludiul emoțional necesar pentru a regăsi intimitatea). Este o casă care se construiește în timp, cu blândețe, cu adevăr și cu acceptare.
