Pe măsură ce crește, fetusul primește constant mesaje de la mamă. Nu numai că din burtică îi aude bătăile inimii sau muzica pe care o ascultă, ci primește și semnale chimice prin placentă, susține psychologicalscience.org. Un nou studiu publicat în „Association for Psychological Science” relevă faptul că fetusul primește semnale și despre starea mintală a mamei. Dacă ea e deprimată, acest lucru va afecta dezvoltarea bebelușului după naștere. Așadar, schimbările în starea mintală a mamei pot influența copilul înainte și după naștere.
În ultimele decenii, cercetătorii au descoperit că mediul în care crește copilul – uterul mamei – e foarte important. Unele efecte sunt evidente. Fumatul sau consumul de alcool, de exemplu, pot fi devastatoare. Altele, în schimb, sunt mult mai subtile: cercetătorii au descoperit că aceia care s-au născut în timpul foametei din 1944, ai căror mame erau subnutrite, au avut, în cele mai multe cazuri, probleme din cauza obezității sau a diabetului.
Curt A. Sandman, Elysia P. Davis și Laura M. Glynn de la Universitatea Irvine din California au studiat modul în care schimbările în starea mintală a mamei afectează dezvoltarea fătului. Pentru acest studiu au fost recrutate femei însărcinate, cărora le-a fost analizat nivelul de depresie înainte și după naștere. Tot în cadrul aceluiași studiu, nou-născuților le-au fost făcute teste pentru a vedea dacă s-au dezvoltat în același fel.
Astfel, au descoperit un lucru foarte interesant: cel mai important pentru bebeluși a fost mediul în care au trăit înainte și după naștere. Așadar, bebelușii care nu au avut probleme au fost cei ai căror mame au fost sănătoase atât înainte, cât și după naștere, dar și cei ai căror mame au fost depresive înainte și după naștere. Ce a încetinit dezvoltarea bebelușilor a fost schimbarea condițiilor – o mamă care a trecut de la depresia dinainte de naștere la o stare bună, sau invers – o mamă sănătoasă în timpul nașterii, care a devenit depresivă după.
„Trebuie să recunoaștem că acest lucru ne-a surprins chiar și pe noi”, declară Sandman. Interpretarea cinică a acestor rezultate ar fi că dacă o mamă e depresivă înainte de naștere, ar trebui să rămână așa pentru binele bebelușului. „O abordare mai rezonabilă ar fi să tratezi femeia care prezintă depresie prenatală. Știm cum să facem față acestor depresii, dar problema e că rareori li se face femeilor însărcinate și un control de acest fel, iar, pe termen lung, depresia îi poate crea mamei probleme psihiatrice”, susține Sandman.
Într-un alt studiu, el și echipa lui au descoperit că unii copii ai căror mame au fost anxioase în timpul sarcinii, lucru asociat adesea cu depresia, prezentau modificări în structura creierului. Este însă necesar un studiu întins pe o perioadă de câteva decenii ca să se descopere exact cum influențează depresia mamei starea de sănătate pe termen lung a copilului.
„Noi credem că fetusul uman participă activ la propria dezvoltare și adună informații pentru viața post-uterină. El se pregătește pentru viață, bazându-se pe informațiile primite de la mamă”, încheie Sandman.
