În fiecare an, la nivel mondial, aproape 15 milioane de bebeluși vin pe lume înainte de termen. Numărul nașterilor premature este în creștere, la fel și cel al sarcinilor cu risc. Un medic ginecolog și unul specializat în medicină materno-fetală, ambii de la Clinica Nativia din București, parte din Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, explică factorii de risc potențiali și profilul gravidelor care au nevoie de monitorizare atentă pe tot parcursul sarcinii, astfel încât riscul de naștere prematură să fie cât mai mic.
Ce înseamnă, de fapt, sarcină cu risc de prematuritate? „Este un termen care se referă la gravidele care au risc să nască înainte de termen. Sarcina cu risc, în general, se referă la toate pacientele care au un risc de a păți ceva cu acea sarcină. Chiar și o femeie care, aparent, este sănătoasă poate să aibă un risc de naștere prematură sau de a face o boală în timpul sarcinii”, atenționează dr. Radu Botezatu, medic primar obstetrică-ginecologie la Clinica Nativia din București.
Reguli de monitorizare a sarcinii
Până când gravida nu face investigații specifice, nu are de unde să știe dacă are vreun risc sau nu, ceea ce evidențiază importanța monitorizării sarcinii. „Și chiar dacă face investigații specifice, riscul poate să rămână necunoscut și, la un moment dat, pe parcursul sarcinii, gravida poate întâmpina o problemă”.
Ideal este ca femeile să meargă la un control la ginecolog înaintea unei sarcini. Anumite afecțiuni – cea mai frecventă fiind diabetul – poate influența inclusiv implantarea embrionului și progresul sarcinii mai departe de primul trimestru. „Așadar, dacă sunt niște afecțiuni cunoscute sau necunoscute anterior, ele trebuie verificate, astfel încât să nu ajungă în primul trimestru de sarcină cu anumite lucruri netratate. Pe lângă diabet, mai sunt alte boli cronice, probleme cu tiroida, etc. Multe afecțiuni pot influența bunul mers al unei sarcini. Și se pot depista dinainte, la consultația preconcepțională”, adaugă medicul.
Printre factorii de risc care pot genera o naștere prematură se numără și fumatul, consumul de alcool, utilizarea medicamentelor, regimul alimentar, stresul.
Monitorizarea se face periodic, începând cu primul trimestru de sarcină, deci la 2-3 săptămâni de la întârzierea menstrei. În momentul în care și-a făcut un test de sarcină, este recomandat ca femeia să ajungă la control la medicul obstetrician. „Chiar dacă toate investigațiile sunt în regulă și nu apare nicio problemă, un risc bazal are orice gravidă, din păcate. Adică accidente și evenimente nefavorabile se pot întâmpla, chiar dacă analizele ies normale. Așadar, ar trebui să depistăm măcar acele lucruri pe care le putem preveni”, explică medicul ginecolog. După prima anamneză, se face un plan de monitorizare, în funcție de fiecare pacientă și de problemele depistate.
Naștere prematură: între 23 și 36 de săptămâni de sarcină
Cele mai mari temeri pe care le are un medic referitor la o gravidă cu risc de a naște înainte de termen este ca acest lucru să nu se întâmple: „Copil prematur înseamnă tot ce se naște sub 36 de săptămâni. În general, limita de viabilitate este un copil la 23 de săptămâni. Deci, în acest interval – între 23 de săptămâni și 36 de săptămâni – se consideră o naștere prematură.”
Principalele cauze de naștere prematură sunt infecțiile și patologiile de la nivelul colului uterin: „Există unele femei cu o structură a colului uterin care nu permite depășirea unei anumite vârste gestaționale. Colul se deschide prematur și acestea nasc înainte de termen. Și al doilea cel mai frecvent mecanism este cel legat de o infecție în organism, care poate să declanșeze contracțiile și, implicit, nașterea. Sunt foarte multe infecții care pot declanșa nașterea, până și infecțiile dentare. Dar, cele mai frecvente sunt cele din sfera ginecologică și cele urinare”, atrage atenția medicul.
Satisfacția supremă este când, în urma diverselor tratamente sau acțiuni ale noastre, reușim să ducem o sarcină către termen, la gravide care au pierdut sarcini, care nu au reușit să le ducă la termen ori s-au soldat cu avort sau cu naștere prematură și copii care nu au supraviețuit.
Dr. Radu Botezatu, medic primar obstetrică-ginecologie, asistent universitar, doctor în științe medicale
Dr. Luiza Guzgă: „Cea mai importantă ecografie este cea de la 12 săptămâni”
În mod normal, gravidele au nevoie de opt consulturi ecografice în timpul sarcinii. „Stabilim dacă este o sarcină cu risc crescut sau scăzut la prima morfologie, la 12 săptămâni. După părerea mea, este cea mai importantă. Atunci ne dăm seama dacă copilul are risc crescut de sindroame genetice sau dacă mama are risc crescut să dezvolte anumite patologii mai târziu în sarcină. Aceasta însemnând preeclampsia sau tensiunea de sarcină, riscul ca bebe să nu crească cum trebuie sau riscul să se nască prematur”, detaliază dr. Luiza Guzgă, medic specialist obstetrică-ginecologie, supraspecializată în medicina materno-fetală la Clinica Nativia.
Dacă toate aceste riscuri sunt scăzute la 12 săptămâni, atunci sarcina este considerată cu risc scăzut și se monitorizează puțin mai lejer. „Dacă apare un risc crescut pentru oricare dintre complicații, monitorizăm mai des. Noi calculăm riscul de preeclampsie la 12 săptămâni pentru că putem reduce riscul. Pacientelor cu risc crescut le administrăm aspirină și este important să fi început aspirina înainte de 16 săptămâni pentru a reduce considerabil riscul – undeva la 70-80% – de a face preeclampsie. Și dacă ratează acest calcul de risc, nu beneficiază de aspirină. Aspirina ori previne preeclampsia ori împinge riscul un pic mai spre termen. Pentru că e altceva să facă preeclampsie la 36 de săptămâni sau să facă la 28 de săptămâni. Singurul tratament pentru preeclampsie e nașterea. Și dacă apare devreme în sarcină, se naște un copil prematur, care se supune unor riscuri”, explică medicul specialist.
Când sunt indicate ecografiile
Prima ecografie în sarcină trebuie făcută la 6 săptămâni. „Această ecografie este importantă pentru a vedea unde este implantată sarcina, pentru că putem avea sarcină extrauterină. La cele care au avut cezariene înainte, următoarea sarcină se poate implanta la cicatricea cezarienei. Iar aceasta este o afecțiune destul de gravă. Adică, placenta se lipește foarte tare de mușchiul uterului și, după ce se naște bebelușul, trebuie să scoatem uterul. Caz în care sângerarea este foarte mare”, atrage atenția dr. Guzgă.
Următoarea ecografie este la 12 săptămâni. Atunci se face un calcul de risc de sindroame genetice și calculul de risc pentru mame de a avea complicații în sarcină. Complicații incompatibile cu viața extrauterină sau pentru care nu există tratament, cum e acrania – când lipsește o parte din craniu – sau când nu avem ambii rinichi și fătul nu poate să supraviețuiască după. Ori când există diverse sindroame genetice – trisomia 18, trisomia 13. Nu există tratamente pentru ele și, de multe ori, copiii mor imediat ce se nasc, spune medicul. Pentru patologiile incompatibile cu viața, pacientele pot întrerupe sarcina până la 24 de săptămâni. Înainte de 14 săptămâni, pot întrerupe pentru orice motiv.
Dacă e o sarcină cu risc scăzut, următorul control este la 20 de săptămâni, când se verifică dacă fiecare organ al bebelușului s-a dezvoltat normal. Următoarea ecografie este la 26-28 de săptămâni, de rutină, apoi, în jur de 32 de săptămâni – morfologia de trimestrul III. „Scopul este să depistăm bebelușii prea mici sau prea mari. Dar și la 32 de săptămâni ne uităm la organele bebelușului, pentru că pot fi anomalii de creștere. Unele malformații apar mai târziu în sarcină. Dacă totul merge bine, de la 32 de săptămâni, gravida este văzută la interval de două săptămâni, până la naștere.”
Echipa medicală și aparatura contează în sarcinile cu probleme
Echipa medicală care supraveghează gravida este foarte importantă, mai ales dacă viitoarea mămică este la risc de a dezvolta complicații: „De multe ori, noi ne întâlnim cu ele împreună cu medicul curant. Medicul specializat în medicină materno-fetală decide împreună cu medicul curant care este cel mai bun moment de naștere a bebelușului.”
„Tehnologia performantă este importantă mai ales în depistarea malformațiilor. Cu cât avem un aparat mai performant, cu atât putem vedea mai în detaliu ce malformație are bebelușul și anatomia organelor fetale. La Nativia, toate ecografiile se fac pe ecograf Voluson E10, un ecograf foarte performant. Sunt multe malformații pe care le vedem – mai ales cele severe – de la 12 săptămâni.
Fără creme și uleiuri cu o săptămână înainte de ecografie! Înainte de efectuarea unei ecografii nu este nevoie de o pregătire specială. Doar că nu e voie să aplicăm uleiuri și creme pe burtă cu o săptămână înainte de ecografie.
Situațiile în care se recomandă amniocenteza
O investigație complexă recomandată în anumite cazuri este amniocenteza. Un test care se face din al doilea trimestru de sarcină și care presupune extragerea unei cantități de lichid amniotic de la făt, mostra fiind investigată genetic. „Adică, se verifică codul genetic al copilului. Testul este indicat când există diverse suspiciuni de ordin genetic. În momentul când se face ecografia din primul trimestru, sunt anumite semne care pot ridica suspiciuni că ar fi ceva în neregulă, din punct de vedere genetic, cu acel copil. Când avem această suspiciune, ea trebuie confirmată. Iar această amniocenteză e un test de confirmare sau de infirmare a unei probleme genetice”, explică medicul ginecolog Radu Botezatu.
Un alt test, înainte de amniocenteză, este recoltarea unui test de placentă care se numește biopsie de vilozități coriale.
Sunt din ce în ce mai multe sarcini în care se depistează defecte genetice ale fătului. Extremele de vârstă de regulă se asociază cu un risc de naștere prematură crescut. Asta înseamnă sub 16 ani și peste 40 de ani.
Dr. Radu Botezatu, medic primar obstetrică-ginecologie, asistent universitar, doctor în științe medicale
Ziua prematurității și educarea mamelor
Ziua Mondială a Prematurității a fost instituită, începând cu 2010, la inițiativa Fundației europene pentru îngrijirea nou-născuților. Marcarea zilei urmărește conștientizarea asupra riscurilor pe care le implică nașterea înainte de termen. Scopul este educarea mamelor în vederea diminuării anumitor riscuri care ar putea duce la nașteri premature și găsirea resurselor financiare pentru dotarea maternităților cu aparatura necesară acestor copii.
Aceasta înseamnă incubatoare, mese de resuscitare, aparate speciale de testat hemoglobina și funcțiile vitale ale nou-născuților prematuri. Anual, în România, mii de copii născuți înainte de termen rămân în afara sistemului medical și nu primesc îngrijirea neonatală necesară. România dispune de 20 de maternități cu dotare performantă, dintre care șapte sunt amplasate în București, potrivit datelor centralizate de organizația „Salvați Copiii”.
