Dezlipirea de placentă este o situație rar întâlnită dar care poate pune în pericol atât viața mamei cât și a fătului
În mod normal, placenta se dezlipește de uter după ce a avut loc nașterea. În 1% dintre cazuri, există și situația când placenta se dezlipește înainte sau în timpul nașterii.
Dacă se dezlipește în timpul nașterii, se impune automat operația de cezariană. Dacă se dezlipește înainte de naștere, în funcție de cât de complicată și mare este această desprindere se poate impune nașterea prematură sau tratamentul.
Rolul placentei
Placenta este organul cu triplu rol în dezvoltarea fătului: este responsabila de schimburile nutriționale dintre mamă și făt, secretă hormoni fără de care sarcina nu s-ar putea dezvolta și protejează bebelușul.
Schimburile dintre mamă și făt se fac prin intermediul pereților vaselor de sânge și al vilozitaților. Nu există o comunicare directă între sângele mamei și cel al fătului, rolul placentei fiind strict nutrițional și respirator.
Încă de la începutul sarcinii, placenta începe să secrete hormonul HCG, necesar bunei evoluții a sarcinii și care permite diagnosticarea ei precoce. De asemenea, secreta hormonii HCS și HPL, foarte importanți în nutriția fătului și în pregătirea lactației. Tot în timpul sarcinii, placenta preia rolul ovarului și secretă hormonii progesteron și estrogen.
Rolul protector al placentei este impropriu denumit astfel deoarece, până în luna a cincea când fătul dezvoltă propriii anticorpi, permite virusuilor să ajungă la el. În schimb, opune rezistență mult timp bacteriilor care ar putea să o traverseze de la mamă la făt și lasă anticorpii materni să ajungă la bebeluș, anticorpi ce îl vor proteja și următoarele șase luni după naștere.
Placenta începe sa se formeze imediat după implantarea embrionului în uter și până în luna a cincea, când este complet dezvoltată. Din acest moment nu face altceva decât să crească în dimensiuni, până la finalul sarcinii când ajunge să cântărească între 400 și 600 de grame. Dacă sarcina este trecută de termen, ea nu-și mai îndeplinește corect rolul de a hrăni fătul.
Cauzele dezlipirii de placentă
Dezlipirea de placentă poate apărea după săptămâna a 20-a de sarcină, însă în cele mai multe cazuri este o complicație întâlnită în trimestrul al treilea. Placenta se poate dezlipi foarte puțin de peretele uterin, fiind o desprindere ușoară, sau se poate ajunge la o dezlipire severă ce necesită imediat intervenția chirurgicală. Din cauza acestei dezlipiri, prin locul în care s-a produs nu se mai poate face schimbul nutrițional dintre mamă și făt, copilul nu mai primește oxigen și există risc de moarte fetală. Sângerările interne, dacă nu sunt diagnosticate la timp, pot pune în pericol și viața mamei.
Cauzele care pot duce la o astfel de complicație sunt:
– Tensiunea arterială
– Ω/eclampsia
– Suferința fetală cronică cu restricție de creștere
– Eventualele traumatisme la care ar putea fi supusă mama
– Sarcina multiplă
– Ruptura prematura a membranelor
– Excesul de lichid amniotic
– Varsta mamei de peste 35 de ani
– Numarul de sarcini avute in trecut
– Cordonul ombilical prea scurt.
Simptomele și tratamentul dezlipirii de placentă
Principalul simptom pe care mama îl poate simți este uterul de lemn ce înseamnă că rămâne contractat și tare. Gravida poate simți dureri abdominale, uneori chiar destul de severe și poate avea sângerări puține cantitativ de culoare maronie. Tensiunea arteriala mare poate fi și ea un simptom al dezlipirii de placentă.
Este indicat consultul medical și ecografic imediat pentru a nu se ajunge la complicații mai severe care ar putea pune în pericol viețile fătului sau a mamei.
Dacă dezlipirea nu este foarte severă, în funcție de vârsta sarcinii se recomandă repaos la pat și ținerea sub supraveghere a gravidei. Dacă este destul de serioasă se impune operația cezariană de urgență. În cazul în care se întârzie, există riscul ca femeia să piardă uterul.
