Infecții cu transmitere sexuală care afectează bebelușul. Ce simptome din timpul sarcinii pot fi un semn că trebuie să mergi la analize

Testarea pentru infecțiile cu transmitere sexuală este calea cea mai sigură prin care ne putem asigura că sarcina evoluează fără probleme.

Oana Antonescu, redactor
boli cu transmitere sexuală în sarcină. Gravidă la consultație
O bună parte dintre infecțiile cu transmitere sexuală pot fi tratate și vindecate în timpul sarcinii dacă sunt diagnosticate prompt Foto: Shutterstock

    O mare parte dintre infecțiile cu transmitere sexuală trec de la mamă la făt și pot afecta dezvoltarea fătului sau îi pot pune chiar viața în pericol. Gravidele trebuie să urmărească atent, pe parcursul întregii sarcini, simptomele care ar putea semnala boli cu transmitere sexuală. Din păcate, se întâmplă adesea ca ele să fie asimptomatice. Testarea periodică este calea cea mai sigură prin care ne putem asigura că sarcina evoluează fără probleme și bebelușul se va naște sănătos.

    Bacteriile, virusurile și paraziții care provoacă infecțiile cu transmitere sexuală se pot transmite fătului prin placentă, în timpul vieții intrauterine, bebelușului la naștere sau prin alăptare. Multe dintre aceste infecții pot fi tratate chiar și în timpul sarcinii, iar dacă vindecarea nu este întotdeauna posibilă, se pot lua măsuri de precauție astfel încât transmiterea patogenului să fie evitată la naștere ori prin alăptare. 

    Depistarea infecțiilor cu transmitere sexuală este extrem de importantă în sarcină pentru a putea preveni consecințele uneori tragice ale acestora. De la o restricție de creștere intrauterină, conjunctivită, pneumonie, tulburări neurologice, meningită, hepatită și până la naștere prematură sau avort spontan, toate acestea pot fi urmările unei infecții cu transmitere sexuală nediagnosticate și netratate în sarcină. 

    Ce simptome au infecțiile cu transmitere sexuală

    Spectrul afecțiunilor care pot fi transmise prin contacte sexuale neprotejate este larg, dar există câteva simptome comune ale acestor infecții. Apariția lor pe timpul sarcinii trebuie să reprezinte un semnal de alarmă pentru femeia însărcinată. Consultarea urgentă a medicului care-i urmărește sarcina este recomandată atunci când se confruntă cu:

    • durere și senzație de usturime la urinat;
    • orice secreție vaginală anormală, care are o consistență diferită și/sau un miros neobișnuit;
    • mâncărime vaginală;
    • durere în abdomenul inferior;
    • sângerare de orice tip;
    • contacte sexuale dureroase;
    • leziuni la nivelul pielii în zona genitală sau rectală sub formă de vezicule, erupții sau ulcerații.

    „Gravidele ar trebui să fie atente, de asemenea, la sindromul pseudogripal, caracterizat prin simptome similare celor întâlnite în gripă: febră, dureri musculare, dureri de cap și astenie. Sindromul pseudogripal este uneori prima manifestare a mai multor infecții virale, cum sunt hepatita B și HIV”, a explicat pentru Totul despre Mame asistent universitar dr. Antoanela Curici, medic primar medicină de laborator şi directorul medical Synevo România.

    Infecții cu transmitere sexuală tăcute, care dau complicații în sarcină

    Multe dintre infecțiile cu transmitere sexuală periculoase în sarcină pot să fie asimptomatice sau cu manifestări ce pot fi trecute ușor cu vederea. „Este posibil ca o gravidă să fie infectată fără să fie conștientă de acest lucru și boala să evolueze tăcut către complicații. De aceea, testarea în timpul sarcinii este cea mai sigură metodă de a depista infecțiile cu transmitere sexuală și de a interveni la timp pentru a preveni complicațiile”, spune medicul specialist. 

    Synevo România desfășoară în această perioadă o campanie de conștientizare a infecțiilor cu transmitere sexuală. Inițiativa, al cărei scop este de educație și prevenție în rândul populației din România, vizează și femeile însărcinate. În cadrul campaniei care se derulează în perioada 01.07 – 30.09.2022, analizele de screening și de diagnostic al acestor infecții beneficiază de o reducere de 15% , atât online, cât și direct în centrele de recoltare Synevo. 

    Tipuri de infecții cu transmitere sexuală și consecințele lor

    Gravidele se pot infecta cu aceleași boli cu transmitere sexuală care afectează femeile ce nu sunt însărcinate. Așadar, sarcina nu oferă o protecție gravidelor sau bebelușilor împotriva lor. 

    Infecțiile cu transmitere sexuală care pun în pericol evoluția sarcinii și sănătatea fătului sunt:

    • Tricomoniaza;
    • Infecția cu Chlamydia;
    • Gonoreea;
    • Infecțiile cu Mycoplasma și Ureaplasma;
    • Infecția cu HPV;
    • Sifilisul;
    • Herpesul genital;
    • Hepatitele B și C;
    • HIV.

    Detaliem în continuare complicațiile pe care le poate provoca fiecare dintre aceste infecții în cele nouă luni de sarcină, precum și testele prin care pot fi depistate.

    Tricomoniaza

    Această infecție produsă de un parazit unicelular, Trichomonas vaginalis, se află în topul celor mai frecvente boli cu transmitere sexuală, semnalează datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). 

    În 70% dintre cazuri, infecția este asimptomatică, cu precădere în rândul femeilor. Cu toate acestea, ea este foarte periculoasă în sarcină. Tricomoniaza poate duce la ruptura prematură a membranelor, naștere prematură și greutate mică a bebelușilor la naștere, potrivit unui articol publicat în revista de specialitate Sexually Transmitted Diseases. În cazuri rare, parazitul poate infecta fetițele în timpul nașterii naturale, iar infecția se manifestă la ele prin secreții vaginale anormale după naștere. 

    Tricomoniaza poate fi depistată în sarcină dintr-un examen microscopic din secreții vaginale

    Infecția cu Chlamydia

    Este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală de cauză bacteriană. Cunoscută ca „infecție tăcută”, ea este asimptomatică, de cele mai multe ori, inclusiv la femeile însărcinate. Când are manifestări, ele sunt ușoare și pot fi trecute cu vederea. 

    Depistarea infecției cu Chlamydia în sarcină este deosebit de importantă prin prisma consecințelor grave pe care le poate avea. La fel ca tricomoniaza, ea poate duce la ruptura prematură a membranelor, naștere prematură și greutate mică a bebelușilor la naștere, susțin specialiștii Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC). Nou-născuții se pot infecta cu bacteria în timpul nașterii naturale și pot suferii infecții oculare și pulmonare. Sarcina ectopică (extrauterină) este un alt risc al infecției cu Chlamydia netratate. 

    Gonoreea

    Produsă de bacteria Neisseria gonorrhoeae, aceasta este încă una dintre bolile cu transmitere sexuală frecvent întâlnite în rândul populației, potrivit datelor OMS. Ea este, de asemenea, asimptomatică adesea la femei. 

    Gravidele infectate cu bacteria care determină gonoreea pot suferi numeroase complicații, de la pierderea sarcinii, naștere prematură, greutate mică a bebelușului la naștere, ruptura prematură a membranelor și corioamniotită (infectarea membranelor care înconjoară fătul și a lichidului amniotic), semnalează un articol publicat în American Journal of Obstetrics and Gynecology. Gonoreea poate infecta bebelușul în timpul nașterii naturale. Netratată, ea îi va provoca infecții oculare.  

    Gonoreea și infecția cu Chlamydia trachomatis pot fi diagnosticate cu ajutorul unui singur test, prin recoltarea unei probe de la nivelul colului uterin. 

    Infecțiile cu Mycoplasma și Ureaplasma

    Mycoplasma hominis și Ureaplasma urealyticum sunt alte două bacterii care pot produce complicații în sarcină. Mycoplasma este asociată cu un risc de avort. Ureaplasma poate invada placenta și sacul amniotic, provocând infecţii persistente şi complicaţii la naştere. 

    Un alt tip de Mycoplasma – genitalium – poate provoca naștere prematură sau chiar pierderea sarcinii. Bacteriile pot infecta nou-născutul, iar acesta poate avea nevoie de tratament antibiotic. 

    Infecțiile cu Mycoplasma hominis și Ureaplasma urealyticum pot fi depistate cu un singur test, efectuat dintr-o probă de secreție vaginală sau cervicală, iar Mycoplasma genitalium poate fi diagnosticată printr-un test PCR din secreție vaginală. 

    Infecția cu HPV

    Ca urmare a schimbărilor hormonale din sarcină, gravidele infectate cu virusul papiloma uman (Human Papilloma Virus, HPV) pot să se confrunte cu un număr mai mare de condiloame (negi genitali sau excrescențe) la nivelul colului uterin, vaginului sau anusului. Uneori, aceștia pot complica nașterea naturală. 

    Nou-născutul se poate infecta de la mamă prin nașterea vaginală și poate suferi o complicație numită papilomatoză laringiană, potrivit publicației Obstetrics&Gynecology. Papilomatoza se manifestă prin tumori benigne recurente care se formează la nivelul laringelui, provocând tuse, răgușeală și afectarea respirației. Când gravida prezintă leziuni varinale sau perineale, este recomandată operația cezariană pentru a evita contactul nou-născutului cu acestea. 

    Infecția cu HPV în sarcină a fost asociată, de asemenea, cu un risc de rupere prematură a membranelor, care poate fi urmată de avort sau naștere prematură – în funcție de vârsta gestațională. 

    Sifilisul

    Infecția cu Treponema pallidum, bacteria care provoacă sifilisul, poate trece neobservată la gravidă, leziunile sale specifice fiind adesea greu de observat, mici și nedureroase. Cu toate acestea, fătul poate fi infectat intrauterin sau la naștere. 

    „Sifilisul transmis transplacentar poate duce la o afectare severă a fătului, cu risc crescut de deces”, potrivit medicului Antoanela Curici. Infecția poate provoca naștere prematură, moartea in utero și, uneori, decesul fătului imediat după naștere. Nou-născuții netratați care supraviețuiesc infecției pot dezvolta complicații la nivelul a numeroase organe: creier, inimă, ochi, urechi, piele și oase. 

    Testul serologic pentru sifilis face parte din analizele obligatorii recomandate în timpul sarcinii. 

    Aproape un milion de gravide s-au infectat cu sifilis în 2016, potrivit unei estimări a Organizației Mondiale a Sănătății. Peste 350.000 de sarcini au fost afectate de această infecție cu transmitere sexuală, iar 200.000 dintre acestea s-au soldat cu moartea fătului in utero sau la naștere. 

    Herpesul genital

    Virusul herpetic are două variante: herpes simplex tip 1 (HSV1) și herpes simplex tip 2 (HSV2). Nou-născuții pot fi infectați cu ambele, dar mai frecvent cu VSV2. Infectarea se poate produce atât intrauterin, cât și în timpul sau după naștere. Cele mai mari riscuri pentru sunt atunci când gravida se infectează aproape de naștere. Infecția herpetică recurentă sau contractată în prima jumătate a sarcinii are riscuri scăzute.  

    Infecția herpetică poate avea consecințe grave asupra nou-născutului, mai ales când prima erupție specifică se produce în al treilea trimestru de sarcină: moarte in utero, avort spontan, malformații sau afectare neurologică severă. Gravidele cu leziuni genitale active primesc recomandare de naștere prin cezariană pentru a reduce riscul de transmitere la nou-născut. 

    Testarea pentru virusul herpes simplex (1 și 2) se efectuează prin verificarea prezenței anticorpilor specifici în sânge. Prezența anticorpilor de tip IgM sugerează o infecție recentă. Prezența anticorpilor de tip IgG sugerează o infecție în antecedente. 

    Hepatita B 

    Riscul de transmitere intrauterină a virusului hepatitic B de la gravidă la făt este variabil, depinzând de momentul în care gravida s-a infectat. Cel mai mare risc există atunci când infecția s-a produs aproape de momentul nașterii. 

    Nou-născuții infectați au un risc de până la 90% de a deveni purtători cronici de virus B, iar infecția cronică le crește riscul de a dezvolta boli cronice de ficat sau cancer hepatic mai târziu în viață, potrivit specialiștilor CDC. Aproximativ 25% dintre bebelușii care dezvoltă infecție cronică cu virusul B vor deceda din cauza unei boli cronice hepatice.

    Testul uzual de screening prin care se verifică prezenţa infecţiei cu virusul hepatitei B la gravide se numește Antigen HBs.

    Hepatita C 

    Pentru hepatita C, riscul de transmitere a virusului de la gravidă la făt este de 10% (mai mare în anumite subgrupuri, precum femeile infectate cu HIV). Nou-născuții neinfectați aduși pe lume de mame care au virusul hepatitic C pot fi mai mici pentru vârsta gestațională, pot avea o greutate mai mică la naștere sau se pot naște prematur. 

    Nou-născuții infectați cu virusul C nu au simptome, de regulă, și majoritatea va elimina virusul din organism fără tratament. 

    Prima etapă în diagnosticarea hepatitei C în sarcină o reprezintă testul de depistare a anticorpilor anti-HCV

    Alăptarea nou-născutului atunci când mama este infectată cu virusul hepatitic B sau C nu este contraindicată. Deși virusurile, mai ales cel de tip B, ajung în laptele matern, rata de transmitere a infecției este mică. Decizia de a alăpta se va lua împreună cu specialistul infecționist și neonatolog, în funcție de nivelul viremiei și de stadiul infecției.

    Asist. univ. dr. Antoanela Curici, medic primar medicină de laborator, directorul medical Synevo România

    Infecția cu HIV

    Virusul imunodeficienței umane poate infecta fătul atât intrauterin, cât și la naștere sau prin alăptare. Dacă infecția cu HIV este diagnosticată înainte sau devreme în sarcină și se iau măsurile terapeutice potrivite, riscul de transmitere a virusului la făt poate fi mai mic de 1%. 

    Pentru că infecția inițială nu are manifestări, testarea este soluția cea mai sigură pentru diagnosticarea timpurie a bolii. Fereastra imunologică în care virusul este prezent în organism, dar analizele nu pot detecta anticorpi este mare în cazul infecției cu HIV. De aceea, se recomandă teste cu o sensibilitate mai mare.

    Testul anti-HIV1 și 2 combină detecţia anticorpilor HIV cu cea a antigenului viral pentru o sensibilitate mai mare în faza precoce a dezvoltării anticorpilor. 

    Când este recomandată testarea pentru infecțiile cu transmitere sexuală în sarcină

    Ideal este ca testarea pentru infecțiile cu transmitere sexuală să facă parte din pregătirea prenatală a femeilor care își doresc să rămână însărcinate. Astfel, viitoarele mame își pot lua toate măsurile pentru a se asigura că vor aduce pe lume bebeluși sănătoși și la termen. 

    „În timpul sarcinii, testele sunt recomandate în primul și în ultimul trimestru, în apropierea momentului nașterii. Această a doua etapă de testare este foarte importantă, fiindcă în funcție de rezultat se va decide modalitatea de naștere. Pentru unele infecții cu transmitere sexuală, există contraindicație de naștere naturală și operația cezariană rămâne singura opțiune”, spune dr. Antoanela Curici, directorul medical Synevo România. 

    Testele obligatorii, pe care orice gravidă ar trebui să le efectueze în sarcină sunt cele pentru:

    • hepatita B;
    • hepatita C;
    • HIV;
    • sifilis.

    Acestea sunt decontate prin sistemul public de asigurări de sănătate. Suplimentar, specialiștii obstetricieni recomandă gravidelor în primul și în ultimul trimestru de sarcină culturi de secreții vaginale pentru depistarea unor posibile infecții bacteriene, fungice sau parazitare, precum cele cu Mycoplasma și Ureaplasma, Trichomonas ori Chlamydia.

    O mare parte dintre infecțiile cu transmitere sexuală care afectează evoluția sarcinii și sănătatea fătului pot fi diagnosticate prin intermediul unui test unic, de diagnostic molecular, disponibil de curând în laboratoarele Synevo România. Din aceeași probă de secreție vaginală sau cervicală se pot depista 13 patogeni: Chlamydia trachomatis, Trichomonas vaginalis, Neisseria gonorrhoea, Mycoplasma genitalium, Mycoplasma hominis, Candida albicans, Candida glabrata, Candida parapsilosis, Candida krusei, Candida tropicalis, Treponema pallidum (bacteria care provoacă sifilisul), virusurile herpes simplex 1 (HSV-1) și herpes simplex 2 (HSV-2).

    Ce infecții cu transmitere sexuală pot fi vindecate în sarcină

    O bună parte dintre aceste infecții cu transmitere sexuală pot fi tratate și vindecate în timpul sarcinii dacă sunt diagnosticate devreme, astfel încât tratamentul să fie prompt și eficient. Împotriva infecției cu Chlamydia, Mycoplasma și Ureaplasma, gonoreei, sifilisului și tricomoniazei există antibiotice, dar și alte medicamente eficiente, care nu presupun riscuri pentru gravide.

    Alte infecții, precum herpesul genital, HIV sau hepatitele B și C nu pot fi vindecate, dar gravidele pot beneficia de medicamente antivirale sau de alte măsuri preventive pentru a reduce riscul de infectare a fătului, respectiv a bebelușului la naștere. 

    „Infecțiile neonatale sunt complicat de gestionat. Tratamentul unui copil infectat intrauterin sau la naștere cu hepatitele B, C sau cu HIV, de exemplu, este de lungă durată. Tratamentul și măsurile luate în timpul sarcinii pot reduce considerabil riscul de transmitere a diferiților patogeni infecției la făt, iar o etapă esențială în acest scop este diagnosticarea promptă a infecțiilor”, conchide dr. Antoanela Curici. 

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa