Cititoarea noastră Mihaela ne-a scris povestea ei de naștere rapidă, după un travaliu petrecut acasă, fără să își dea seama că se apropie nașterea. Mihaela a realizat că e pe cale să nască și că trebuie să ajungă urgent la spital doar în momentul în care a simțit nevoia de a împinge. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Fiecare naștere e o minune. Eu am născut la exact 40 de săptămâni, natural, împlinitor, îmbucurător, la Spital Premiere din Timișoara. M-am hotărât să-mi scriu povestea nașterii pentru a încuraja mămicile să nască natural și conștient. Am fost asaltată în timpul sarcinii cu tot felul de expresii: de la „nașterea e un chin”, „travaliul e un iad”, „nu mai doresc alt copil”, încât, mă așteptam la exact acest lucru. Să simt chinul. Chin care nu a fost deloc. Nici măcar umbra lui. M-am prezentat la ecografie la doamna doctor C. dimineața, cu dilatație 1,5-2 cm, urmând să revin la ora 17. Verificând colul, nu se produsese nicio schimbare.
Tot așteptam să înceapă travaliul real
Am ajuns acasă în jurul orei 18, când au început contracțiile la 2 minute, care durau 30-40 de secunde. Același lucru mi se întâmplase și în urma cu o săptămână, fiind travaliu fals, cu contracții Braxton Hicks. Cum nu erau dureroase pe cât mă gândeam că trebuie să fie în travaliu „adevărat”, am stat liniștită. Am făcut exerciții pe minge, am adoptat poziții de spinning baby, am mers prin casă. Am vomitat de două ori, dar am pus pe seama oboselii, noaptea dormisem 3 ore.
Făcându-se ora 10, am intrat în cadă, soțul a vorbit cu doamna I. moașa pe care mi-aș fi dorit-o la naștere, dar, din cauza condițiilor epidemiologice, nu s-a putut. I-a povestit cum mă manifest, urmând ca dumneaei să vină și să verifice colul. Repet: eu știam că am travaliu fals, tot așteptam să înceapă travaliul real, ca la „carte”. Din 10 în 10 minute, apoi din 7 în 7, din 5 în 5…
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Când am simțit nevoia să împing, mi-am dat seama că nasc
Așteptam ca durerea să se intensifice, să vreau să tip de durere sau mai știu eu ce. De la videourile de pe YouTube știam că nu este indicat să țip, așa că respiram, așa cum învățasem de la cursurile cu moașa. Nu am stat mult în cadă, am ieșit, m-am așezat în pat și soțul a plecat după moașă. Când să iasă pe ușă, am simțit nevoia sa împing, o nevoie pe care nu o puteam controla și i-am zis soțului: „să știi că eu nasc”.
În câteva minute, moașa a ajuns să verifice dilatația, care era maximă. Eram în expulzie. În halatul de baie și papuci, am plecat la spital. Știam că nu trebuie să împing, ci doar să respir. La semafor, în fața noastră era poliția. Soțul a coborât geamul și le-a cerut ajutorul, spunând că nasc. Au pornit girofarurile fără să pună la îndoială cele spuse, dând dovadă de promptitudine și profesionalism.
E greu, dar merită!
Am ajuns la spital la ora 23 aproximativ, după câteva minute, mai exact la 23:18, a venit pe lume minunea mea cea mică. Fără țipete, fără dureri de iad, fără chin, fără tăieturi ci tot așteptând să înceapă adevăratul travaliu. În sală mi s-a spus că suport bine durerea, dar eu știu prea bine cum, la 6 săptămâni de sarcină, m-am prezentat de urgență la doamna doctor C. cu „dureri violente”, așa le-am descris, neștiind ce înseamnă, de fapt.
Deși planul meu era să nasc în apă, alături de soț și moașă, îmi doream enorm asta, nu se contopesc planurile noastre cu planul lui Dumnezeu. Sunt conștientă că am primit în dar o așa naștere frumoasă, dar nici eu nu am stat degeaba în cele 40 de săptămâni. Am fost la cursuri de puericultură, de spinning baby, de respirație, de pregătirea perineulu (m-am pregătit din săptămâna 34), am fost activă mai ales în ultimul trimestru, am participat la un curs oferit de Ditta Depner despre întocmirea planului de naștere, i-am ascultat toate videoclipurile de pe YouTube.
Durerea există, dar trebuie gestionată în favoarea ta și a bebelușului. E greu, dar merită! Mulțumesc tuturor pentru toate câte au făcut pentru mine, iar vouă, mămicilor, curaj! Eu am reușit, slavă lui Dumnezeu!
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere în urma unui travaliu petrecut acasă, îți recomandăm să citești și:
- Naștere rapidă, în liftul spitalului. ”Când am urcat pe masă, copilul avea picioarele afară și capul înăuntru”
- Naștere fără durere. „Am ajuns la spital cu dilatație 7, fără să simt vreo durere. Am întrebat dacă pot pleca să revin mai târziu”
- Povești de naștere. „Am născut acasă, la 25 de minute de la prima contracție”
- „Am născut acasă, cu soțul și cu moașa. De două ori. Nu concepeam sub nicio formă cezariana”
