Stop cardio respirator în sarcină. „După cezariană, eu eram în comă, iar fetița, intubată. Soțului i s-a spus că avem șanse minime”

Fetița s-a născut prematur, la 28 de săptămâni, și nu a respirat la naștere.

Theodora Fintescu, redactor
nou născut la terapie intensivă
Cazul mamei și și al fetiței a uimit și cadrele medicale cu vechime din spitalul din Germania.

O cititoare Totul Despre Mame care trăiește în Germania ne-a scris povestea impresionantă a nașterii fetiței ei: mama a intrat în stop cardio respirator în sarcină, a născut prin cezariană de urgență, iar apoi a stat o perioadă în comă. Fetița, la rândul ei, a avut parte de o experiență grea: nu a respirat la naștere, a fost intubată și a avut nevoi de șapte săptămâni de îngrijiri medicale înainte de a pleca acasă. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Am născut la 28 de săptămâni și 4 zile, în Germania, după luni de chin, cu arsuri stomacale foarte mari, cu diabet gestațional și cu o ginecoloagă care mă stresa că am luat prea mult în greutate (14 kg). Am fost foarte atentă la mâncare, iar dulciuri nu am mâncat toată sarcina. Din cauza diabetului, și pentru că ce este interzis este și dorit, îmi stătea capul doar la bunătăți dulci, cu sau fără ciocolată. La 39 de ani și prima sarcină, mă gândeam că toate acestea sunt normale, fiind și sarcină cu risc.

M-am trezit pe un pat de spital

Mi-am petrecut cele 28+4 zile în dormitor și în sufragerie pe canapea, mare lucru nu făceam, soțul ajutându-mă în toate și necerându-mi nimic. Aveam insomnii mari, iar din cauză că el muncea, petreceam nopțile în sufragerie pe canapea, uitandu-mă la Netflix. Într-o zi, m-am trezit pe un pat de spital, cu o grămadă de cabluri, senzori, branule și cateter, și îmi aduc aminte că abia puteam să mă mișc, parcă mă bătuse cineva.

Doctorii mi-au explicat în germană tot ceea ce mi s-a întâmplat, dar pe urmă informațiile se ștergeau din capul meu și îl tot întrebam pe soț. Nu reușeam să rețin multe. Mi-a povestit că, într-o seară, povestind și râzând amândoi, ne-am dus la somn. Pe la ora 2 noaptea, s-a trezit din cauză că gemeam ciudat și aveam o culoare a pielii anormală. A sunat la Salvare, care a ajuns în 7 minute. Între timp, am încetat să mai respir.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.

Șansele de supraviețuire, aproape inexistente

După ce mi-au acordat primul ajutor, m-au readus la viață cu ajutorul defibrilatorului. M-au dus la spital, iar după 2 ore soțul a fost sunat și i s-a cerut permisiunea să mi se facă cezariană de urgență. Mergând dis de dimineață să semneze actele, i s-a explicat că șansele noastre de supraviețuire sunt minime, aproape inexistente. Căzuse cerul pe el. Mi-a spus că atunci a văzut toată relația noastră în fața ochilor, ce a făcut și ce nu a făcut bine în relație, și s-a rugat la Dumnezeu, cerând încă o șansă, că să fim toți trei fericiți.

Fetița s-a născut cu 1,240 de kg, fără respirație, și cu mari eforturi au readus-o la viață și au intubat-o pentru câteva zile. Soțul meu era pierdut. Cele două mari iubiri ale lui erau la Terapie Intensivă: eu în comă ca să-mi păstrez funcțiile vitale, iar fetița, intubată.

Am părăsit spitalul sub privirile uimite ale medicilor

M-am trezit din comă cu pierderi de memorie. Întrebam același lucru de nenumărate ori, în timp foarte scurt. De asemenea, aveam dificultăți motorice, care se păstrează și astăzi, și greutate în concentrare. După foarte multe analize, nici măcar medicii cu peste 35 de ani de experiență nu și-au putut explica ce am avut. Au vrut să-mi implanteze un defibrilator în corp, că măsură de prevenție, însă am refuzat categoric, fiind susținută de soțul meu. Știm amândoi că Dumnezeu ne-a mai dat o șansă la fericire și facem mult bine unde putem.

După cele două săptămâni de Terapie Intensivă ale mele și cele șapte ale fetiței noastre, am părăsit amândouă spitalul, sub privirile pline de uimire ale personalului medical. Acum avem o fetiță sănătoasă și cuminte, și ne bucurăm în fiecare zi de noi”.

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă povestea de naștere a mamei care a făcut stop cardio respirator în sarcină, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa