Cititoarea noastră Oana Georgiana susține cum s-a infectat cu stafilococ auriu după o naștere la Spitalul Cantacuzino din Capitală, iar pentru a se trata a fost nevoie să stea alte două săptămâni internată la Spitalul Elias, departe de copil. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Nici nu știu cum să încep. Îmi este greu să scriu aceste lucruri, deoarece încerc mereu să uit dar, din păcate, nu pot.
Sunt o mămică tânără, de 21 de ani, și vreau să vă povestesc despre nașterea mea, în urma căreia a rezultat un copil foarte sănătos, doar că eu am fost la un pas de moarte.
Am mers la Spitalul Cantacuzino de când aveam 13 săptămâni de sarcină. M-am dus pentru a fi luată în grijă de un doctor. Când am ajuns la camera de gardă, doamnele de acolo mi-au dat un set de analize de făcut și mi-au spus că atunci când voi veni cu rezultatul, voi primi si un doctor. A doua zi, m-am programat pentru analize, le-am făcut și m-am dus cu rezultatul înapoi la spital.
În timpul travaliului, medicii au decis să îmi facă cezariană
Când am ajuns, doamnele doctor mi-au dat alt set de analize și mi-au spus aceleași lucruri ca prima dată. Am fost ținută numai în analize peste analize, până am ajuns la 35 de săptămâni, iar eu tot nu aveam un doctor. Știu, este vina mea că nu am căutat un doctor la alt spital, dar acest spital era aproape de mine. Trecând peste, la 37 de săptămâni, membranele au început să mi se rupă, ușor, usor. M-am dus la spital pentru control, aveam dilatație 3,5 cm, iar ei mi-au dat drumul acasă. A doua zi, m-am prezentat din nou, deoarece mi se rupseseră membranele.
M-au internat și mi-au făcut perfuzii pentru a produce contracțiile, deoarece nu aveam nici una. De la ora 14 până la ora 18:30, am stat în sală și am așteptat. Contracțiile începuseră să devină din ce în ce mai dese și simțeam că nu mai rezist. În ultimul moment, doctorii au decis să îmi facă cezariană de urgență, deoarece copilul avea cordonul dat peste gât. Într-un final, am născut o fetiță de 2,450 kg și 47 cm, foarte sănătoasă.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Îmi era teamă să mă apropii de copil
Am fost externată după 5 zile, deoarece fetița a avut nevoie de supraveghere, având mai puțin de 3 kg. Am ajuns acasă, toate bune până seara. La ora 22.00, am început să am frisoane foarte mari și să delirez. Când m-am trezit dimineața, am văzut o pată roșie aproape de șold. Se simțea ca și cum aș fi fost arsă de soare, mă frigea toată zonă și nu-mi mai permitea să mă mișc.
Am sunat la Salvare, au venit și am plecat spre spitalul unde am născut. Acolo, doctorița cu care am născut mi-a spus că este o problemă de dermatologie și că ea nu are ce să-mi facă. M-am întors acasă, iar acea pată începuse să se extindă din ce în ce mai mult. Pe lângă asta, operația începuse să îmi supureze foarte tare. După 3 zile în care m-am plimbat cu Salvarea în continuu de acasă la spital și invers, am simțit că nu mai pot face față. De copil nu m-am mai apropiat de când am văzut pata roșie pe mine, deoarece nu știam ce este și nu voiam să risc nimic.
A patra zi, am cerut să fiu dusă la Spitalul Elias pentru investigații. Când am ajuns, am vorbit cu vreo 5,6 doctori, dar nimeni nu știa ce am. Mi-au făcut analize peste analize și m-au internat de urgență. Îi tot întrebam ce am și dacă voi fi bine și primeam doar un singur răspuns: „Stai liniștită, vei fi bine, trebuie doar răbdare”. Acolo am întâlnit un doctor extraordinar, căruia am să-i mulțumesc toată viața pentru că m-a scăpat de la moarte.
Am fost tăiată din nou, de două ori
Tratamentul era următorul: dimineața la 9, 10, trebuia schimbat pansamentul de la operație, dar înainte trebuia stors bine, ca să iasă infecția. Simțeam că mor. În timp ce asistenta storcea, efectiv simțeam cum îmi stoarce inima de toate puterile pe care le aveam. Încercam să fiu optimistă și să mă gândesc că totul va fi bine și că mă voi întoarce sănătoasă la copil. După o săptămână de chin, am vrut să renunț, depresia se instalase deja în capul meu, deci vă puteți imagina în ce stadiu eram.
Am fost tăiată din nou, de două ori, pentru a fi curățată și pentru a-mi pune tuburile de drenaj. Toată chestia asta a durat două săptămâni. După două săptămâni, cu o zi înainte să plec, l-am întrebat pe doctor ce am avut. Acesta s-a uitat în ochii mei și în timp ce îmi spunea parcă îmi transmitea calmul lui și mă asigura că totul este în regulă de acum încolo.
Mi s-a spus că am avut stafilococ auriu, pe care l-am luat din spitalul unde am născut, și că am ajuns la ei cu 85% infecție în corp. Dacă mai stăteam și în seara aceea acasă, astăzi eu nu vă mai povesteam experiența mea. Dar asta a fost, mulțumesc lui Dumnezeu că fetița mea este sănătoasă și că nu a pățit nimic. Îi mulțumesc și domnului doctor Trăistaru de la Elias, cu care și în ziua de astăzi, după 7 luni, încă țin legătura. Sper să nu treacă nicio mămică prin ce am trecut eu. Ea este micuța mea Antonia, care mi-a arătat ce înseamnă, de fapt, iubirea adevărată”.
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă o expunere subiectivă a unui moment trăit de ea.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere urmată de infecție cu stafilococ auriu, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Constanța. ”Eu am plecat din spital cu stafilococ auriu după cezariană, iar fetița, cu ruptură de claviculă”
- Mai mulți bebeluși, infectați cu stafilococ auriu la Maternitatea Giulești. Direcția de Sănătate face controale
- Naștere la Spitalul Cantacuzino. „Nu sunt condiții de 5 stele, dar sunt foarte stricți cu igiena”
