O cititoare Totul Despre Mame ne-a scris povestea nașterii băiețelului ei, după o sarcină nemonitorizată, ea fiind la data nașterii minoră și reticentă față de medici și controale. Ea spune că, în travaliu, asistentele i-au vorbit urât și au jignit-o, însă în ciuda acestor lucruri, ziua în care a venit pe lume copilul a fost cea mai fericită din viața ei. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Vreau să povestesc mămicilor și viitoarelor mămici cum a decurs nașterea copilului meu la maternitatea de stat Polizu din București, după o sarcină care nu a fost investigată deloc. Eram minoră, aveam o situație mai grea și, de frică, nu m-am dus la doctor. După calculele mele, știam că se apropie nașterea. Aveam 40 de săptămâni și 5 zile conform estimărilor când, în 30 noiembrie 2021, m-am trezit la 3 dimineața transpirată, fără vreun alt semn. Deși avusesem contracții 3 zile, atunci nu mă durea nimic.
Contracții la fiecare două minute
Am băut apă, mi-am făcut un ceai, am stat de vorbă cu soțul meu, iar la 4.15 au început dureri bruște și mari, care se tot intensificau. Când am simțit că nu mai pot, am început să cronometrez. Fiecare contracție dura aproape 1 minut și jumăte și erau mai des de 2 minute. Bagajul pentru maternitate era pregătit. I-am spus soțului că astăzi nasc, s-a speriat, am început amândoi să ne pregătim și am chemat un taxi. Știam prea bine din tot ce citisem că respirația face diferența și am ținut cont de asta.
Am ajuns la spital, soțul a rămas afară, eu am intrat și am completat un formular. Am așteptat la camera de gardă circa 15 minute, deși nu era nicio pacienta înăuntru. Afară, lângă mine, alte două femei pregătite și ele de naștere. Am intrat, mi s-a făcut testul Covid și am fost pusă iar să aștept. În timpul acesta, aveam contracții.
Testul Covid, pozitiv
În cele din urmă, mi se face ecografie și medicul îmi confirmă că am calculat corect și că am 40 de săptămâni și 5 zile. Îmi spune să fiu liniștită, că până seara nasc. Pentru că testul Covid mi-a ieșit pozitiv, am fost dusă în zona de carantină a spitalului. La ora 8.30, aveam dilatație de 2 cm. De aici a început totul. M-au transferat în sala de nașteri și mi-au pus aparat de monitorizare pe burtă. Aparatul mă strângea rău, nu îl suportam, iar branula era pusă prost, se chinuiseră de 8 ori să o monteze.
La 9 dimineața, a apărut medicul cu care urma să nasc și față de care nu am niciun fel de reproș. M-a controlat, mi-a zis să stau liniștită, să nu beau multă apă, că o să mi se facă o clismă și voi naște natural. La ora 10, dilatația era de 8 cm, iar eu nu mai puteam. Le-am implorat pe moașă și pe asistente să cheme doctorul, pentru că îmi venea să împing, iar ele mi-au spus să aștept, că doctorul are treabă. Mai mult, au plecat și ele. Fiind secție Covid, dacă plecai, trebuia să te schimbi, să te dezinfectezi etc, dura totul.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
A fost chemat un doctor mai în vârstă
La 10:25 sun și spun că nu mai rezist. Vine moașa, mă controlează, se albește la fața și spune: Asta naște! și ea, și asistentele sunau doctorul, iar acesta nu mai apărea. Vine într-un final, mă controlează, dilatație 10. M-a pus pe capră și a început calvarul. După vreo 10 minute de calvar, îl văd pe doctor că se albește la față și îi spune asistentei să pregătească trusa de cezariană de urgență.
Asta în condițiile în care le-am zis că vreau cezariană în tot acest timp, iar asistenta îmi spunea: Nu te mai văita, când ai stat crăcită ți-a plăcut! Doctorul a pus mâna pe telefon și a chemat un alt doctor, mai în vârstă, care a venit de urgență. Au vorbit între ei în șoaptă, iar cel nou venit m-a rugat să fac exact cum spune el și să împing atunci când îmi spune, orice ar fi. Mi-a spus și că vor folosi forcepsul. Vine prima contracție, împing, totul bine! Împing și pe a doua contracție, iar medicul mă anunță că mă va tăia și că voi simți durere. Am uitat să precizez că în acest timp o asistentă și moașa erau cu pumnii pe burta mea și împingeau.
Cea mai grea, dar cea mai frumoasă zi
La cea de a treia contracție, împing, iar contracția se oprește. Mă ridic ușor și întreb ce se întâmplă, că simțeam o presiune mare. Doctorii, galbeni la față, țipau: „Împinge! Capul!” Am împins, a ieșit capul, iar după câteva secunde a ieșit tot. Avea o zgârietură la ochi, de la forceps, dar doar atât. Scor Apgar: 9. A țipat cât l-au ținut plămânii. Așa a apărut bebelușul meu, neinvestigat, dar sănătos.
Ziua aceea, deși grea, a fost și va fi cea mai frumoasă din viața mea. Am avut complicații, inclusiv în perioada de recuperare, dar a fost totul ok, pentru că am dat de un doctor bun. Asistentele, în schimb, au vorbit și s-au comportat foarte urât. În final, cel mai important a fost că am reușit să îl aduc pe lume pe băiețelul meu”.
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă te-a impresionat această poveste de naștere, după o sarcină nemonitorizată, îți recomandăm să citești și:
- Nașteri la Polizu. „La prima naștere am leșinat de două ori, la a doua a fost nevoie de cezariană. Tot personalul m-a ajutat, sunt minunați”
- Experiență de naștere la Polizu. „De ce faci așa urât? Dacă mai țipi, închidem ușa și venim când iese!” Managerul spitalului anunță anchetă
- Naștere la Polizu. „Cine e mulțumit de Polizu, fie a dat șpagă, fie a dat peste unul din cei 5% medici minunați”
