Cititoarea noastră Daniela Radu ne-a scris povestea nașterii primului ei băiețel, după o sarcină cu suspiciune de trombofilie în UK. Deși medicul din România a sfătuit-o să nu plece din țară până nu naște, motivând că medicii din UK nu se vor ocupa cum trebuie de ea, Daniela a ales să se mute în UK chiar înainte de naștere, decizie care s-a dovedit a fi inspirată. Redăm povestea de naștere, după o sarcină cu suspiciune de trombofilie în UK, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”În urmă cu câteva zile v-am povestit experienta nașterii celui de-al doilea băiețel al meu. Pentru că am primit multe reacții (cele mai multe pozitive), am ales să vă povestesc și experiența primei nașteri, care este o struțo-cămilă între sistemul medical românesc și cel englezesc.
CITEȘTE MAI MULTE: Poveste de naștere. „Am născut în Anglia, după 41 de săptămâni, printr-o cezariană pe care mi-au refuzat-o până în ultimul moment”
În momentul în care am aflat că sunt însărcinată, la finalul lui martie 2016, am ales să merg la un medic ginecolog de la Spitalul Universitar București, la recomandarea unei persoane apropiate care născuse acolo, deoarece experiențele cu medicii ginecologi din Târgoviște au fost de groază.
Suspiciune de trombofilie și multe analize
Bun! După o prima discuție, și după ce i-am spus doamnei doctor că pierdusem o sarcină în urmă cu 6 luni, aceasta mi-a recomandat să fac un șir lung de analize, printre care și cele pentru trombofilie (menționez ca nu am avut probleme de sănătate sau alt gen de probleme). Analizele au fost făcute la un laborator privat, la recomandarea medicului ginecolog, cu argumentul „cu ei lucrez eu”.
Am primit analizele, din care reieșea că am proteinele S și C crescute. Am fost trimisă la Institutul de Hematologie București pentru mai multe investigații. Tratamentul primit a fost aspirină + un mare stres și panică, pentru că nimeni nu mi-a spus ce am mai exact.
I-am spus medicului ginecolog că vreau să nasc natural, iar răspunsul a fost: „mai vedem, nu vezi ce mică ești? Și mai ai și trombofilie! E cam periculos!”
CITEȘTE MAI MULTE: Tratamentul trombofiliei în sarcină și înainte de sarcină. De ce este vital
Medicul din România mi-a zugrăvit scenarii groaznice
Între timp, gândul de a emigra încoltise în mintea mea și a soțului meu și creștea vertiginos. El căuta job cu mare interes, iar venirea pe lume a primului nostru copil reprezenta o mare motivație. Când aveam 4 luni de sarcină, el a fost la un interviu în UK, unde a fost acceptat. Ne-am consultat amândoi și, după ce am întors situația pe toate părțile, am hotărât să plecăm amândoi.
La aflarea veștii, familia a avut un șoc și mi-a spus că am un curaj nebun să iau viața de la capăt într-o țară străină, cu burta la gură. Am fost și la medicul ginecolog să o anunț că plecăm. Crezând că mergem doar în concediu, mi-a spus cu zâmbetul pe buze că pot să zbor fără probleme și că ne vedem când ma întorc.
CITEȘTE MAI MULTE: Recuperarea după cezariană. Complicații care pot apărea și 27 de sfaturi practice
La aflarea veștii că nu mă mai întorc, zâmbetul a dispărut și incurajarea a luat locul celor mai sumbre scenarii (”nu o să se uite nimeni la tine”, ”o să te lase să mori de hemoragie”, ”stai să naști aici, apoi pleci, că te măcelaresc ăia”). I-am spus că merg printre oameni și într-o societate civilizată și că, orice ar fi, îmi asum riscurile.
Suspiciune de trombofilie în UK. Cum m-au monitorizat medicii
Ne-am făcut bagajele, am luat dosarul cu analize și am venit în UK, unde am stat 1 săptămână la Guest House, până am găsit un apartament de închiriat. Ne-am stabilit într-un oraș mic de lângă Coventry.
Cum am avut adresa, am dat fuga la medicul de familie să mă înscriu și să anunț că sunt însărcinată. Imediat am fost luată în evidență de moașă și apoi de medic, deoarece au făcut ochii cât cepele când au văzut teancul meu de analize.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
M-au trimis și la hematolog, care mi-a spus că am făcut niște analize scumpe, care sunt neconcludente în timpul sarcinii, și că va trebui să le repet după ce nasc ca să clarificăm situația trombofiliei.
După ce mi-au spus că nu prezint profilul unei persoane cu trombofilie (nu sunt supraponderală, nu fumez, nu am istoric în familie, nu am probleme cu circulația sângelui), am fost totuși inclusă în categoria sarcinilor cu risc și am fost monitorizată atent.
Nașterea s-a declanșat natural chiar la timp
Am ajuns la 40 săptămâni fără probleme, cu multe ecografii și întâlniri cu moasa (am avut totuși o anemie). La ultima ecografie mi-au spus că bebe este mare, că nu prea se vede lichid și că îmi recomandă inducerea nașterii a doua zi. A doua zi de dimineață, cum m-am ridicat din pat, mi s-a rupt apa. Am sunat la spital și le-am spus că mi s-a rupt apa și că aveam programare pentru inducție la 11.
CITEȘTE MAI MULTE: 15 simptome din timpul nașterii pe care trebuie să i le semnalizezi medicului. Ce probleme pot apărea
Mi-au spus să merg la spital înainte de ora stabilită. Am mers la spital împreună cu soțul și mama, care au și asistat la naștere. Am stat în zona de pre-labour mai multe ore, iar acolo erau mai multe femei în travaliu. Eram dilatată 2 cm și mi s-a recomandat să mă mișc, să urc și să cobor scări și să fac exerciții pe minge.
Când aveam dilatație 6, am fost mutați într-o rezervă. Mama și sotul au fost tot timpul cu mine. Se făcuse ora 3, iar moașa de pe tură a venit să mă îmbrățișeze și să îmi mulțumească că am fost foarte cuminte și ascultătoare, ca i-am ușurat o zi aglomerată. Apoi mi-a prezentat moașei care a preluat tura.
Epidurala mi-a oprit travaliul
Contracțiile erau din ce în ce mai puternice, iar eu nu aveam încredere în corpul meu, așa că am cerut epidurală, deși cele doua moașe care m-au văzut mi-au spus că suport bine durerea. Am primit epidurală și…. travaliul s-a oprit. Între timp, am fost vizitată și de medicul ginecolog de gardă, să mă asigure că totul este în regula și că el primește periodic raportul de la moașe legat de starea mea.
CITEȘTE MAI MULTE: Anestezia epidurală, ce avantaje are și când este interzisă
Am primit o perfuzie pentru a reinstala travaliul. Problema cu epidurala a fost că și-a făcut efectul doar pe jumătate de corp: partea stângă complet anesteziata, partea dreapta putea să alerge la maraton și simțeam toată durerea. Tare as fi vrut să ma ridic din pat, să mă mișc, să stau în alta poziție decât întinsă pe pat, dar era imposibil din cauza epiduralei.
Moașa mi-a arătat cum să atașez puiul la sân
După 24 de ore de când mi s-a rupt apa, la 9:49 dimineața a venit momentul să îmi cunosc puiul. Pe mama au copleșit-o emoțiile și s-a așezat pe un scaun (”Ca să nu încurc și sa nu leșin”, a zis ea). Soțul mă ținea de mână când i-am spus să cheme moașa că trebuie să împing. Se schimba tura din nou și a venit altă moașă, o tipă cu un zâmbet larg pe față și cu foarte multă energie.
CITEȘTE MAI MULTE: Ce face o moașă în spitalele din România?
Prin semne, îi comunica mamei că totul este în regulă, pe soț l-a pus la treabă, să mă ajute și să îmi țină piciorul amorțit în sus, iar mie îmi spunea cât sunt de puternică și de minunată și că fac treabă foarte bună. A durat cam 20 de minute de împins și puiul nostru era la mine pe piept. Am fost încurajată de moașă să îl pun la sân după ce m-a întrebat dacă vreau să alăptez și mi-a arătat cum să îl atașez corect la sân.
După ce i-a fost tăiat cordonul ombilical, bebe a fost consultat în aceeași camera. După un timp, după ce efectul epiduralei a mai trecut, am fost mutați într-un salon cu mai multe lăuhuze și bebei. Soțul și mama au putut să stea cu mine până la ora 22, apoi a trebuit să părăsească spitalul. Peste noapte am fost verificată și întrebată de mai multe ori dacă am nevoie de ceva și dacă sunt în regulă.
Suspiciune de trombofilie în UK. Analizele au infirmat suspiciunea
A doua zi, după ce bebe a fost consultat de un medic pediatru, am fost externați. Eu a trebuit sa fac injecții cu anticoagulant 6 săptămâni, preventiv, pentru presupusa trombofilie. Cât timp am stat în spital am fost în grija a 5 moașe, toate cu un comportament ireproșabil. Am fost încurajați și tratați foarte frumos (acest lucru m-a făcut să încerc a doua naștere fără niciun fel de analgezic).
CITEȘTE MAI MULTE: 4 greșeli în îngrijirea bebelușilor, explicate de neonatologul Vlad Dima
După externare am fost vizitați de mai multe ori acasă de moașă, care m-a ajutat enorm cu sfaturi și nu numai, având în vedere că mama s-a întors în țară la 2 zile după ce am născut.
La 4 luni după ce am născut, am primit o scrisoare de la NHS (sistemul britanic de sănătate) care îmi recomanda să refac analizele pentru trombofilie. Analizele au arătat faptul că nu am trombofilie și, astfel, am fost scoasă din clasa de risc în care am fost încadrată.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
