Cititoarea nostră Alina, care a născut la maternitatea Regina Maria Băneasa din București, a avut o sarcină cu probleme, urmată de naștere prematură și de 5 săptămâni de spitalizare pentru copil. În ciuda tuturor complicațiilor, mama și copilul sunt acum bine. Redăm integral povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am citit multe povești pe site-ul vostru și îmi doresc să împărtășesc și eu povestea mea. Vreau ca alte mămici să stie ca se poate și mai rău, dar și că Dumnezeu ne ajuta și are alte planuri pentru noi decât cele pe care le avem noi însene.
Am plecat din spital în halat și papuci, cu branula în mână
Dar să încep cu începutul, care în cazul meu a fost urât. După multe investigații și ani de așteptări, am rămas însărcinată natural. Am mers la privat în Târgoviște pentru monitorizare și urma să nasc la stat. Însă, începând cu săptămâna 10, colul a început să se micșoreze. Doctorul mi-a recomandat repaus, apoi m-a lăsat să mai merg la serviciu, apoi iar repaos, iar serviciu. Până în săptămâna 16, când mi s-au rupt membranele și am pierdut tot lichidul.
Am ajuns la Spitalul Județean din Târgoviște, unde lipsa de empatie a doctorițelor de gardă m-a făcut efectiv să fug. Am semnat pentru a pleca de acolo. Între timp, soțul meu a găsit singura noastră șansă: dr Hadi Rahimian, care face amniopatch și amnioinfuzie (mai pe românește, lipeste membranele sacului embrionar și introduce lichid pentru a prelungi sarcina). Și am plecat degrabă, cu branula în mână, în halat și papuci. Din păcate, șansele erau prea mici și riscurile pentru mine foarte mari. Așa ne-am pierdut baiețelul înainte de a-l cunoaște.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Începutul unui nou drum anevoios
Am rămas la dr. Hadi Rahimian, care mi-a dat o putere incredibilă. Doar simplul fapt că mi-a spus că sunt tânără, să mă distrez și peste trei luni să mă întorc la el însarcinată mi-a setat mintea. M-am întors peste trei luni însărcinată, însă acesta era doar începutul unui drum lung și anevoios.
La 16 săptămâni, după ce am trecut prin Covid cu câteva săptămâni înainte, medicul m-a programat pentru cerclaj profilactic, întrucat am fost diagnosticată cu insuficiență cervico-istmică (scurtarea colului uterin). Am trecut cu bine, însă a trebuit să mă odihnesc și să nu fac efort deloc. Și cu toată odihna mea, la 22 de săptămâni mi s-a deschis colul. Am ajuns la Urgențe, cu punga embrionară în vagin și șanse minime de a păstra sarcina. Gândul meu a fost numai la Sf. Fecioară Maria, la care m-am rugat zi și noapte.
Am fost înconjurată de oameni minunați
A venit și soluția: exista o singură șansă de care ne puteam agăța, dacă eu eram de acord: să îmi scoată lichid din burtă cu un ac, ca la amniocenteză, și să încerce un al doilea cerclaj pentru a-mi închide colul. Bineînțeles că am fost de acord imediat. Nimeni nu îmi garanta nimic. Dumnezeu a fost cu noi în sala de operații. Operația a reusit, mi-au cusut a doua oară colul, și a urmat o perioadă de 36 de ore la Terapie Intensivă.
Mi s-au declanșat atunci tensiunea de sarcină și diabetul de sarcină, dar am reușit să îmi revin și, după două săptămâni de stat în spital, m-am externat. Dar nu oricum, ci cu condiția să stau aproape de spital, pentru că eram în stare critică. Orice zi care trecea era o minune pentru minunea din burtica mea. Niște oameni minunati ne-au lăsat să stăm la ei, alți oameni minunați ne-au fost alături și s-au rugat pentru noi, iar o doamnă minunată din Regina Maria Baneasa s-a rugat pentru noi și m-a ajutat cât am stat acolo chiar și să mă spăl. Dumnezeu lucrează prin oameni.
Am născut la 32 de săptămâni
La fiecare 3 zile, eram la spital. Dacă nu avem programare, mergeam la Urgențe, ba cu dureri, ba cu contracții, ba că nu simțeam bebelina etc. Când am ajuns la 27 de săptămâni ne-am mutat la părinții mei, pentru că eu aveam nevoie de cineva să mă ajute tot timpul, iar soțul trebuia să meargă la serviciu. Mă ridicam din pat doar pentru a face câțiva pași să evit tomboza. Am continuat să mergem la spital ori de câte ori simțeam ceva, iar la 30 de săptămâni am pierdut dopul gelatinos.
La 32 de săptămâni, m-au trezit niște contracții dese și puternice, iar când am ajuns la spital, nu le-au mai putut opri. Medicii m-au operat de urgență, întrucât riscam să mi se rupă colul. Așa a venit pe lume Maria, o minune de copil.
M-am externat, dar o vizitam zilnic
Acum, a venit rândul ei să lupte. S-a născut cu mai puțin de 2 kg, cu analizele praf (hipoglicemie, infecție, streptococ în ureche și la ochișor etc), dar totuși puternică, pentru că a respirat singură (făcusem injecții cu betametazonă pentru dezvoltarea plămânilor bebelinei).
Am avut un minut de contact fizic, după care au luat-o, fiind prematură. Nu am putut să o țin în brațe, nu mi-a fost adusă în cameră, nu am putut să o alăptez și, cu toate acestea, a luptat mai tare ca mine. Eu am fost externată după 3 zile, iar fetița a rămas în spital, pentru că nu putea mânca, vomita tot și trebuia hranită prin perfuzii. Am petrecut primul Craciun și primul Revelion de părinți fără micuța noastră. Mergeam zilnic să o vizitez și o vedeam prin video încă o dată pe zi.
Medicii au avut grijă de ea ca de propriul copil
M-am ambiționat să mă mulg și să îi păstrez lăpticul. Am trăit o agonie timp de 5 săptămâni, cât ea a stat în spital și a luptat. Când ne-au anunțat că a mâncat timp de câteva zile, că nu a mai vomitat și o putem lua acasă, am fost în al 9-lea cer. După încă o lună acasă, am reușit să o alăptez. Acum au trecut 6 luni, a recuperat greutatea și lungimea și, cât de curând, vom fi la zi și cu achizițiile. Este cel mai minunat și frumos copil, pentru că fiecare mamă are cel mai cel copil din lume!
Dumnezeu a fost alături de noi prin dr. Hadi Rahimian (căruia nu am cuvinte să îi mulțumesc și datorită căruia astăzi suntem părinți) și echipa dumnealui, prin asistentele minunate de la Obstetrică-Ginecologie, prin echipa de neonatologi de la Terapie Intensivă, care au avut grijă de Maria ca de propriul copil, prin consultanții în alăptare și psihologul de la Regina Maria și prin toți oamenii buni care ne-au încurajat și susținut”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă te-a impresionat povestea acestei mama care a avut o sarcină cu probleme, îți recomandăm să citești și:
- Puterea mamei. „În săptămâna 24 de sarcină, am aflat că fetița are hidronefroză fetală. Medicul a introdus un shunt în uter, direct pe rinichiul ei”
- Hemoragie în sarcină. „Am fost internată și conectată la perfuzii din săptămâna 32. Pierdusem patru sarcini înaintea acesteia”
- Naștere prematură la Sibiu. „Fetița a avut 780 de grame și a fost intubată 3 luni. După 5 luni de spitalizare, am luat-o acasă sănătoasă”
