Naștere după sarcină cu ovare polichistice. „Mă pregăteam să nasc natural, dar s-a desprins placenta și a fost nevoie de cezariană”

În ziua declanșării travaliului, gravida a avut o energie neobișnuită și a pregătit casa pentru venirea micuței.

Ileana Mirescu
fetiță nou născută
Sarcina s-a instalat când soții discutau deja despre adopție

Cititoarea noastră Sanda D., din Tulcea, ne-a trimis o poveste de naștere după o sarcină cu ovare polichistice, obținută greu. Mămica își dorea să nască natural, însă imediat după declanșarea travaliului a fost nevoie de cezariană de urgență. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Aș dori să vă spun experiența mea de la nașterea micuței mele, care pot spune că a fost o minune în viața noastră, deoarece încercam de ani buni să avem un bebe, eu suferind de SOP ( Sindromul Ovarelor Polichistice). Am făcut multe investigații, tratamente foarte costisitoare, chiar și o operație laparoscopică de drilling ovarian, care nu a dat rezultate imediat și care își pierde efectul după 6 luni, timp ce se scursese fără rezultat.

Am întrerupt munca la 5 luni de sarcină

Am discutat cu soțul și chiar luam în considerare să înfiem un copil, dar nu înainte să fac și o histerosalpingografie pentru a-mi verifica și trompele. Apoi, voiam să încercăm și inseminarea. Cu o săptămână înainte de acea procedură am conststat că nu îmi venise menstruația, iar eu luam tratament și îmi venea foarte punctual.

Am avut instinctul să fac un test de sarcină știind că acea procedură te expune la radiații și afectează sarcina. Ce să vezi, testul era POZITIV, nu îmi venea să cred, eram în culmea fericirii amândoi. Sarcina a decurs foarte bine, doar că a trebuit la 5 luni să întrerup munca din cauză de tromboflebie la un picior, care nu îmi dădea pace, fiind dureroasă la statul în picioare.

Ziua în care s-a declanșat travaliul

Aveam termen de naștere pe 9 ianuarie, dar bebe, fiind măricică, credeam că va fi cadoul nostru de sărbători. Nu a fost așa, zilele treceau, bebe nu se grăbea să vină, moașa îmi spunea să nu îmi fac griji că poate depăși termenul cu 10 zile (eu țineam legatura cu o moașă, deoarce doctorița m-a asigurat că sunt de naștere naturală și eu îmi doream acest lucru foarte mult).

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.

În data de 13 ianuarie am sunat-o iar, mi-a zis să nu îmi fac griji, dar ceva îmi spunea să merg la control la doctorița care îmi monitoriza sarcina. M-am răzgândit, deoarece eu aveam alte treburi mai importante de făcut, aveam o energie de nedescris, așa că am făcut curat în toată casa, am gătit, ba chiar și rufe am băgat la spălat. Acea zi energică avea de fapt să îmi prevestească începutul travaliului.

Am simțit că a plesnit ceva în burtă

La 22:34 am simți o durere ascuțită, ca la menstruație, era o contracție care se tot repeta la 20 de minute, apoi la 17 și la 10. Văzând că erau din ce în ce mai dese, l-am trezit pe soțul meu la 3 dimineața, dar nu ne-am grăbit, am tras de timp o oră, așa că la 4 dimineața am sunat un taxi și am pornit spre spital.

În taxi am simțit că a plesnit ceva în burtă, dar nu tare, se desprinse puțin placenta, ceea ce mi-a stricat planul de a naște natural, deoarece chiar când m-am schimbat să merg la travaliu a pornit sângerarea abundentă și  aveam și piciorul mega umflat și vânăt.

Dilatația era doar 3 cm, așa că doctorița de gardă a decis să mă opereze, fiindcă era prea periculos să nasc natural. La 12 fix, pe 14 ianuarie, a venit pe lume bebelina noastră, Daria-Ioana, 3.900 gr, 53 cm, o lunguță, ținând cont că eu am 1,58 cm și tati cam 1,65 ( probabil moștenește bunicii, ei sunt mai înalți).

Un ghemotoc merită tot efortul

Am născut în Spitalul Județean Tulcea, unde, spre surprinderea mea, totul a decurs foarte bine, asistentele și doctorița foarte amabile, mai ales cu bebe. Am luat-o în cameră pe cea mică la 2 zile după naștere, deoarece nu mă simțeam prea bine. Am rămas în spital puțin mai mult decât în mod normal, din cauză că făceam anticoagulant pentru problema mea de la picior, însă totul e bine când se termină cu bine.

Astăzi, fetița are deja 1 anișor, este foarte vioaie și aleargă prin toată casa. Până la urmă, asta e cel mai important, să fie sănătoasă, nu mai contează sacrificiile, un ghemotoc mic merită tot efortul.”

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere după sarcină cu ovare polichistice, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa