Povestea unui prematur fără șanse de supraviețuire: „Învingătorul meu, născut cu 800 de grame, e acasă, merge și vorbește”

Medicii au fost uimiți de faptul că micuțul de 800 de grame s-a recuperat integral.

Theodora Fintescu, redactor
copil 1 an
Băiețelul căruia medicii nu îi dădeau șanse de supraviețuire a trecut deja de prima aniversare și este perfect sănătos.

Cititoarea noastră Sabina ne-a trimis în trecut poveștile impresionante de naștere ale celor doi băieți ai ei, scrise la scurt timp după nașterea celui de-al doilea copil, un prematur fără șanse de supraviețuire, după cum spuneau medicii. Când ne-a trimis povestea, micuțul, de 800 de grame, era în incubator. Acum, mămica ne anunță fericită că băiețelul ei este acasă și e perfect sănătos, spre mirarea medicilor. Redăm integral mesajul Sabinei:

”Pentru că poveștile mele, pe care le-am trimis la dumneavoastră în timp ce „Învingătorul” era încă în incubator, au avut un impact foarte mare și am vazut cum alți părinți sunt mult mai mulțumitori cu viata pe care o au, m-am decis să continuu povestea lui Thomas Filip, pentru că așa se numește „Învingătorul” de atunci. Sunt Sabina Nistor (Niculcea), am 27 de ani și locuiesc cu soțul și cei doi băieți în Irlanda de 6 ani! După cum știți din povestea pe care am scris-o la începutul vieții lui Thomas, el a fost un copil foarte prematur și fără șanse de supraviețuire!

Când am ajuns la spital, incubatorul era gol

După o lună jumătate de la redactarea mesajului, l-am putut lua acasă pe Thomas, nu pentru că a fost pregătit 100% să vină acasă, ci pentru că cei din spital au considerat că e mai ok să fie acasă decât în spital odată ce am intrat în febra carantinei și a virusului Covid-19. Între timp, o să vă mai povestesc ce s-a întâmplat cu el în spital.

Mergeam zilnic la el să îi duc lapte, să îl scot din incubator etc. Erau zile și zile. Erau zile când plecam plângând și fără speranțe și zile când plecam liniștita, încurajată de personalul de acolo că totul este ok. Țin minte o situație când am ajuns în spital și m-am dus direct în salon unde știam ca este el, dar m-am trezit că el nu mai era acolo și cineva îi curăța incubatorul.

Atunci am crezut că l-am pierdut și mă gândeam numai la ce era rău și nu am  putut să mă liniștesc să vorbesc cu nimeni preț de câteva minute. După ce am reușit să vorbesc cu cineva, mi-au spus că situația lui e un pic complicată și trebuie să fie separat de ceilalți copii din cauză ca avea o bacterie  în corp. Am mers la el și era singur într-un salon, asta era foarte trist pentru mine, dar, până la urmă, am realizat că așa este mai bine pentru amandoi. Mă puteam ruga mai liniștită, puteam să vorbesc cu el, să plâng, fără să simt că cineva se uita la mine (chiar dacă situația era foarte normală), acolo se plânge mult.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Am trecut și peste lucru acesta, încet, încet l-au scos din incubator, au început să îi dea hăinuțe ( hăinuțe cam de mărimea unor păpuși clasice), mi se părea că prinde formă! Situația lui nu era numai în creștere. O zi nu avea mască de oxigen, perfuzii sau fluturaș, în alte zile când mergeam la el iar le vedeam puse, asta însemnând că situația lui era mai rea decât în ziua precedentă. Temerile mele erau în funcție de cum îl vedeam eu la exterior!

Medicii au fost șocați de modul în care și-a revenit

Cu o lună înainte să îl scoatem din spital ne-au anunțat că după 2 săptămâni îl putem lua acasa! Ne-am pregătit cu tot ce era nevoie, iar când a venit ziua să îl scoatem, ne-au spus ca nu se mai poate, deoarece el nu reușește să respire singur. Am mai stat 2 săptămâni și, după cum am spus la început, ni l-au dat acasă. Era bine! A luat în greutate până undeva sub 2 kg 300. Acasă nu era tocmai confortabil, din cauza altor persoane din jurul nostru, dar am reușit să ne desprindem și să fie bine.

Controalele lui Thomas erau în fiecare lună, maximum la 2 luni. În noiembrie 2020 ne-au spus că creierul lui mic nu se dezvoltă cum trebuie și că trebuie să i se facă o investigație la cap, ceva foarte amănunțit. Am acceptat, am făcut acel control și rezultatele au ieșit perfecte. Totul era perfect și Thomas se dezvolta cum trebuie!

Mai mult decât atât, când Thomas a primit rezultatele controlului, medicii și asistentele care au luat parte la nașterea lui au rămas șocați, pentru că ei nu îi dădeau nicio șansă. Însă regula lor este ca tot timpul, indiferent de gravitatea problemei, să fie pozitivi și să îți spună că totul va fi bine. S-au adunat și alți medici și au luat toată arhiva lui Thomas, de la început până în momentul respectiv, pentru a verifica parcursul lui, deoarece nu credeau că el este copilul de atunci.

Până nu trăiești astfel de situații, nu poți să crezi

Thomas a început să meargă singur la 1 an și 2 luni de viață! Acum, la 1 ani și 6 luni, mănâncă singur, vorbește, înțelege orice îi spun. Este foarte dezvoltat și uitându-mă la el, pe lângă faptul că vad minunea lui Dumnezeu și nu pot să cred că el este acea mână de om, știu că el are un scop foarte important în viața aceasta și abia aștept să vad ce a pregătit Dumnezeu pentru el!

Legat de cum am putut trece peste această experiență, vreau să spun că până nu tu trăiești tu astfel de situații nu poți să crezi! Nu am crezut că eu pot avea atât calm, atâta putere, control asupra mea. Dar puterea a venit numai de la Dumnezeu! Fără El, sigur nu reușeam nici eu, nici Thomas. Am spus-o mereu: „Această experiență nu a fost lupta lui Thomas, a fost lupta mea! Și până aici îi mulțumesc Lui și pentru binecuvântări și pentru încercări!”

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă te-a impresionat povestea băiețelului prematur fără șanse de supraviețuire, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa