Cititoarea noastră Iuliana S., care a fost diagnosticată cu preeclampsie în sarcină și a născut prematur, prin cezariană de urgență, ne-a scris povestea nașterii ei, într-un spital din Germania. Fetița ei a avut nevoie de trei săptămâni de spitalizare, dar, în cele din urmă, mama și fiica au ajuns, sănătoase, acasă. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Sarcina mea a decurs bine, fără complicații, până în săptămâna 29, când s-a schimbat totul. Dintr-o dată, în seara de 18 iulie, tensiunea mea parcă a luat-o razna. Am plecat de urgență la spital , iar până să ajung urcase și mai mult. Aveam 200/100 și m-au internat imediat. Diagnosticul a fost de preeclampsie.
Urlam de durere
Au urmat o serie de crize, în care simțeam că nu sunt în reguă, că urmează să pățesc ceva rău și că nu îmi voi putea ține fetița în brațe. În timpul acestor crize, tensiunea creștea, aveam dureri de cap de nedescris și luam pastile fără număr. Încercam să mă gândesc și să sper că totul va fi bine, dar era foarte greu să fiu optimistă.
Așa a fost ultima mea lună de sarcină, petrecută în spital. Într-o seară, mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Am început să am dureri groaznice de burtă, atât de intense încât nu pot fi explicate. Urlam efectiv de durere, iar tensiunea mea creștea din nou. De data aceasta, minunea mea se grăbea să se nască.
Am scăpat ca prin minune
Doctorul a decis că trebuie să nasc de urgență, și în mai puțin de 5 minute totul era pregătit. Aproape fără să îmi dau seama ce se întâmplă, am ajuns pe masa de operație. În câteva minute, am auzit un scâncet mic, al fetiței mele, născută cu 1,706 kg și 43 cm, la 34 de săptămâni. A fost mititică, pentru că tensiunea mea distrugea tot ce era mai bun în „căsuța” fetiței mele, nelăsând-o să ia în greutate.
Într-un final, fetița mea a avut nevoie de trei săptămâni de spitalizare, dar s-a dovedit a fi un copil puternic, așa că am plecat acasă fericiți că totul s-a terminat cu bine. Doctorii au spus că atât eu, cât și copilul, am scăpat ca prin minune și că cineva, de sus, ne-a vegheat. Am avut noroc că totul s-a petrecut în Germania, altfel, poate nu mai apucam să scriu aceste rânduri”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
