Bună! Încep prin a mă prezenta: mă numesc Adina Mădălina Păcurici, am 32 de ani, sunt căsătorită cu cel mai minunat om şi mai presus de toate sunt o mamă fericită şi împlinită alături de cei doi băieţi: Cristian Andrei (8 ani) şi David Mihai (2 ani şi 10 luni). Naşterea celui de-al doilea copil a fost cea de-a două mare bucurie din viaţa noastră.
Începutul
Era sâmbătă 20 octombrie 2012, o zi minunată, ziua mea de naştere! Împlineam 29 de ani.
Mă treziseră de dimineaţă îmbrăţişările şi sărutările soţului şi ale baiețelului cel mare care mă mângâiau uşor pe burtă şoptindu-mi ,,La mulţi ani”! Eram entuziasmată! Totul era pregătit, făcusem curat, cumpărături şi planificasem o mega petrecere acasă alături de familie, rude şi prieteni! Fiind pe ultima sută de metri nu am avut curaj să sărbătoresc în oraş. Cezariană era planificată pe 25 octombrie, iar bebe nu dădea nici un semn că ar fi vrut să ne vadă. Dar socoteală de acasă nu se potriveşte cu cea din târg! M-am ridicat din pat pentru a-l conduce pe soţul meu până la uşă, deoarece trebuia să plece puţin până la serviciu. Deschisese uşa de la intrare şi fix în acel moment l-am oprit deoarece mi se rupsese apa. Din acel momentul toate planurile mele luaseră o întorsătură de 180 grade.
Întâlnirea
Deşi eram la a două naştere, mă năpădiseră emoţiile şi aveam temeri. L-am sunat imediat pe medicul meu care m-a mai liniştit, spunându-mi că mă va aştepta la spital. Pe drum telefonul meu sună continuu, mă sunau prietenii şi rudele care vroiau să mă felicite pentru ziua mea şi care insistau neînţelegând de ce eu le tot respingeam apelurile.
Am ajuns destul repede în sala de operaţie. Medicul m-a întâmpinat zâmbind cu un ,,La mulţi ani”, spunându-mi că totul va fi bine. Eram panicată, dar şi fericită gândindu-mă la momentul întâlnirii cu bebe. Am adormit şi apoi m-am trezit alături fiindu-mi soţul meu care emoţionat mi-a arătat poză cu noul membru al familiei noastre: David Mihai.
Văzându-l am retrăit clipele primei naşteri în care îl cunoşteam prima dată pe frăţiorul cel mare. Semănau atât de bine… Am avut din nou emoţii şi mi-au dat lacrimile în momentul în care o asistenţă mi a adus ,,cadoul” care cântărea 3050 grame şi avea 50 cm lungime.
Uitasem complet că era ziua mea de naştere – atunci era şi ziua lui de naştere şi era în centrul atenţiei tuturor. Prima noapte am petrecut-o la terapie intensivă conform protocolului, cu gândul la puiul de om şi la frăţiorul lui de acasă ce-l aştepta emoţionat.
Acomodarea
A două zi am fost transferată în rezervă alături de bebe. Am avut 3 zile şi 3 nopţi obositoare, dar minunate totodată! Doar în momentul în care eşti mamă realizezi cât de puternică poţi fi. Deşi mai trecusem o dată prin experienţă aceasta, tot am fost stângace şi parcă nu reuşeam să mă coordonez cum trebuie pentru a-l înfăşa sau a-l spăla pe bebe… Parcă totul era nou.
Am ajuns apoi acasă bucuroasă că totul a decurs bine şi eram cu toţii sănătoşi! Andrei, frăţiorul cel mare, era nerăbdător şi l-a primit pe bebe cu multă dragoste şi multă emoţie. Au urmat multe, multe nopţi nedormite, dar care cu trecerea timpului s-au uitat.
Povestea noastră
Aceasta a fost cea de-a doua naştere a mea şi cea de a 29-a aniversare, cea pe care nu o voi uită niciodată! O împărtăşesc cu drag tuturor mămicilor şi chiar acum zâmbesc în timp ce scriu. În fiecare an sărbătorim dublu şi este minunat !
Poveste trimisă pe adresa [email protected] de Adina Mădălina Păcurici. Mulțumim!
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Foto: Arhiva personală
