Numele meu este Alexandra Moanță, am 29 de ani, sunt căsătorita de 8 ani, iar de 4 ani și 8 luni avem împreună un băiețel pe nume David-Mihai. Sunt o persoană foarte activă, mereu sunt pusă pe noi descoperiri în ceea ce privește educația copiilor prin joacă și parcă totuși nu e de ajuns!
Povestea despre nașterea lui David e o poveste frumoasă, dar în același timp o poveste despre emoții și frici
În luna martie 2010 am aflat că vom avea un copil. Eram foarte bucuroasă, deși cu greu m-am convins că vreau să fac un copil. Îmi era frică de faptul că nu am să știu cum să mă port cu el, însă din clipă în care am aflat că voi fi mamă toate îngrijorările mele s-au spulberat. Simțeam că voi face față cu brio situației și că voi fi o mamă bună (la fel de altfel cum simte fiecare mamă).
În urmă analizelor am aflat că am RH negativ, lucru care mi-a dat un pic de furcă, dar fiind prima sarcină nu erau probleme. Se pare că totuși incompatibilitatea de RH a dus la o naștere prematură.
Ei, povestea acum începe!
Era într-o zi de toamnă târzie, pe data de 5 noiembrie 2010 și urma week-endul. Îmi pregăteam meniul pentru invitații de ziua mea. Am fost la cumpărături, am făcut curat prin casă, iar spre seară am mers la o plimbare Ajunsă acasă, m-am așezat în pat și am adormit buștean.
Însă pe 6 noiembrie avea să vina marea surpriză: m-am trezit într-o baltă, cu burta moale și foarte, foarte speriată. Aveam 36 de săptămâni și trebuia să nasc doar în decembrie, la început. După ce m-am calmat am dat fuga la spital, dar bineînțeles că nu aveam nimic pregătit pentru o naștere. Ajunsă acolo am trecut printr-un interogatoriu banal, dezinteresat, în fața asistentelor care erau de gardă la acea oră. M-au internat pentru naștere. Eram foarte stresată și nu mă puteam liniștii, îmi făceam tot felul de scenarii, din cele mai grave (mai ales că aveam în familie pe cineva care acum 20 și ceva de ani avusese aceeași experiență), dar undeva era și un punctuleț de speranța că totul va fi bine.
Am intrat într-un cabinet, la medicul care era de gardă, deoarece doctorul meu ginecolog nu era (activa la o clinică privată, unde ar fi trebuit să nasc și eu, însă mă informase că, dacă apăr ceva complicații, trebuie să merg direct la spital). Asta am și făcut. Doctorița care era de gardă m-a luat peste picior cum că nu am calculat bine, că sunt la termen, dar i-am dovedit contrariul, iar după naștere mi-a confirmat și ea că așa e. După un ecograf și câteva întrebări despre analize, m-au așezat într-un salon de travaliu cu încă două mămici care așteptau să nască, dar erau la termen și pregătite. Aveau dureri mari, după cum se manifestau, eu nimic. Am stat așa fără dureri multe ore, iar când au început, au început în forță. Le simțeam foarte intens și le spuneam că sunt din două în două minute, dar râdeau de mine că nu aveau cum, că, dacă așa erau, trebuia să nasc deja. A venit totuși moașa să mă controleze și da, așa era, trebuia să nasc. Am mers pe picioarele mele, susținută de două asistențe, până în cameră de naștere și m-am pus să nasc. 🙂
Sincer, nici nu îmi dau seamă cum au trecut toate, cum au trecut orele, durerile, nașterea, tot. Așa a venit pe lume David-Mihai la 36 săptămâni, de 3000 de grame și 50 cm, cu o zi înainte de ziua mea. L-au luat și l-au dus într-un alt salon într-un incubator, a plâns abia după câteva minute. Nu a stat cu mine în prima noapte. Nu am putut să închid ochii, dar nici obosită nu eram. Eram doar mulțumită că totul este bine, că nașterea a decurs totul destul de normal și că nu au apărut complicații. Nașterea prematură s-a presupus că a fost din cauza placentei care era foarte vascularizata, mică și groasa, neputănd duce până la sfârșit sarcina.
Când visele devin realitate
De atunci ne bucurăm în fiecare an deodată de zilele noastre de naștere, el pe 6 noiembrie, eu pe 7 noiembrie. Un cadou mai mare și mai frumos nici că se putea, vorba cântecului. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că e bine și ce bucurăm împreună de tot ce avem lângă noi.
Poveste trimisă pe adresa [email protected] de Alexandra Moanță. Mulțumim!
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Foto: arhiva personală
