Există zile care ne marchează existența pentru totdeauna, iar cea în care ne vin pe lume copiii este una dintre ele. În scrisoarea de mai jos, primită pe adresa [email protected], o proaspăta mămică povestește pas cu pas cum a decurs ziua cea mai importantă din viața ei, cea în care și-a ținut în brațe băiețelul.
Ora 06:00 AM: Soțul a plecat la muncă și nu mai aveam somn… aveam o stare de agitație și mici contracții care îmi creau un ușor disconfort. Am luat un Nospa și am stat liniștită la televizor. Vorbeam cu niște „prietene” despre o posibilă naștere prematură. Aveam doar 36 de săptămâni și două zile.
Ora 10:00 AM: Contracțiile deveneau de nesuportat și la sfatul medicului am folosit un supozitor și am mai luat un Nospa, zicându-mi că dacă nu ma lasă contracțiile, o să vină bebe. Iar durerea nu m-a lăsat, din contra se amplifica.
Ora 13:00 PM: M-am internat cu bagajul la maternitate. La control aveam dilatație 1 cm și au încercat prin perfuzii să-mi oprească travaliul. Pe măsura ce perfuzia curgea contracțiile erau la 3-5-7 minute și dilatație 2 cm. Aveam scrisoare medicală pentru cezariană, însă echipa de moașe și domnul doctor au sperat până în ultimul moment că voi naște natural.
Ora 19:00 PM: O grămadă de moașe pe capul meu. Nu credeau că am contracții și mă monitorizau.
Ora 23:00 PM: Contracții groaznice. Mă plimbam la soțul meu pe hol și înapoi, iar plimbarea mă ajuta mult să mă calmez.
Ora 1:00 AM: Domnul doctor vine de acasă pentru că aveam contracții la 3-5 minute și aveam membranele intacte. M-a urcat pe masă și imediat ce am urcat s-au rupt membranele 😣😣😂😂. Imediat mi s-a administrat perfuzie cu calciu.
Ora 3:00 AM: Mă plimbam pe hol și mă opream pe pereți la contracții.
Ora 4:00 AM: Le-am anunțat pe moașe că am nevoie urgentă la baie.”Hai sa vedem!” Parcă le aud și acum: „Dilatația este 8 cm, ia împinge”. Panică totala: „Strigă-l pe dl doctor”. Aud ca sună asistenta pe secția de neonatologie și spune: „Se naște”. Pulsul meu era cred 180. Toată lumea roată în jurul meu.
Ora 4:30 AM: Se aude un plânset și respir ușurată. Aud ca zice domnul doctor: „Uite-l mamico, este băiat, 3200 grame si 50 cm, scor APGAR 8. Dispăruse orice forma de durere.
Ora 6:00 AM: Mă transferă pe secția de neonatologie si surpriză: am făcut hematom postpartum, așa că iar am mers la tăiat și cusut. În fine… tot așteptam să mi-l aducă pe bebe în salon, dar el înghițise lichid amniotic și a stat cam toată durata spitalizării la incubator – a făcut icter, fototerapie, antibiotic. Însă au trecut toate și acum am o minune de copil de 8 luni!
Acesta este povestea zilei care mi-a schimbat viata!
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
