Poveste de naștere naturală ușoară. „Durerile din travaliu nu au fost mai mari decât cele de la menstruație”

Deși Ștefania spune că nașterea nu a fost grea, tatăl copilului, prezent la naștere, a fost marcat de suferința ei.

Theodora Fintescu, redactor
poveste de naștere
Mama și-a petrecut prima parte a travaliului acasă, la recomandarea medicului. FOTO: Shutterstock

    Cititoarea noastră Ștefania a avut parte de o naștere naturală ușoară, spune ea, în ciuda avertismentelor și a poveștilor înspăimântătoare auzite în jur. Pentru ea, oboseala fizică a fost mai greu de suportat decât contracțiile intense. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititioarea noastră:

    „Mă numesc Ștefania, am 21 de ani și sunt mama unui băiețel minunat de 7 luni. Vreau să împărtășesc experiența mea, în mare parte plăcută, pentru a le încuraja la rândul meu pe cele care urmează să nască. Mie mi se spusese că nașterea va fi dureroasă, insuportabilă, că voi trece prin momente de foc, însă nu a fost deloc așa.  

    Durerile se ameliorau la duș

    Marți, 8 februarie, în jurul orei 21:30, am început să pierd sânge, după două ore de contracții neregulate. Fiind la prima sarcină, m-am alarmat și am mers la spital. După ecografie și control ginecologic, domnul doctor mi-a spus că s-au rupt membranele și că pot merge acasă liniștită, nefiind dilatată, și să mă întorc în momentul în care contracțiile sunt regulate și la un interval foarte scurt. 

    Contractiile erau într-adevăr puternice (unele), însa nu îmi păreau deloc atât de rele cum am tot auzit, asta și datorită faptului că durerile mele menstruale erau în general extrem de puternice. Chiar mă gândeam că nu poate să fie mai rău decât în timpul menstruațiilor și adevarul este că nu a fost. Am petrecut toată noaptea urmărind contractiile și stând cât mai mult în duș.

    Teama de nașterea indusă

    Eram deja foarte obosită, sarcina devenind tot mai grea pe ultima suta de metri, și nu înțeleg cum reușeam să dorm între contracții. Dormeam 7 minute, mă trezea contracția, apoi dormeam iar 7 minute.   Miercuri, 9 februarie, în jurul orei 11:00, contracțiile erau deja din 4 în 4 minute. Am mers la spital și, chiar dacă nu eram dilatată, am rămas acolo.

    Pe la ora 16:00 mi-au zis că dacă nu reușesc să nasc în noaptea aceea, dimineața următoare îmi vor induce nașterea. În momentul acela am început să mă rog să iasă de bunăvoie, mă rugam la Dumnezeu, mă rugam de bebeluș, numai să nu ajung la inducere. Eram obosită, contracțiile le simțeam din plin, nu reușeam să mănânc sau să beau, iar de dormit nici nu mai zic.

    Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

    Cel mai frumos cadou

    Dimineața pe la ora 3:00 m-au controlat și mi-au zis că începusem să mă dilat. Toată noaptea mi-am petrecut-o în duș, care ameliora durerea și ajuta la dilatare. Pe la 5:00 când m-au trimis înapoi în salon, începusem să am halucinații, creierul meu era extrem de obosit.

    Înainte de pandemie, tatăl putea sta în sală în timpul travaliului, acum era voie să intre doar când mama era pe ultima sută de metri. La 8:30 am plecat spre sala de nașteri, iar când am auzit asistenta spunând că poate intra tatăl am înțeles cât de aproape sunt de final. Așteptam să scap, să îl văd, să îl țin în brațe pe cel mic, dar îmi părea și rău că nu o să îl mai simt în burtă, că toată aceasta perioadă a sarcinii se încheie. 

    Eram extenuată în procent de 99,9%, le spuneam tuturor că nu știu cum o să reușesc, fiind nemâncată, nedormită, doborâtă de oboseală. Însă asistentele mă încurajau, îmi ziceau că am să îmi găsesc toată puterea, am să o adun și am să reușesc. Într-un final, la 12:34, în data de 10.02.2022, a venit pe lume minunea mea de baiețel, Gioele, care azi are aproape 7 luni. Cadoul cel mai frumos de la viață.

    Băiețelul s-a născut într-o maternitate din Italia.

    Tatăl copilului, impresionat de ceea ce a văzut în sala de naștere

    Din toată această experiență a nașterii, n-am să uit niciodată reacția tatălui copilului care a zis că pentru el a fost horror ce a văzut. Se referea la faptul că eu, în momentul în care nu aveam contracție, vorbeam perfect normal, iar in timpul contracției mușcam din pernă. A zis așa: „Cum poate o femeie într-o secundă să te întrebe ce ai mâncat aseară, iar apoi să se transforme, să urle și să muște din pernă?” 

    În final, vă zic sincer că niciodată nu e bine să ne luăm după vorbele celor din jur, fiecare persoană, fiecare naștere e diferită. În ciuda oboselii, totul mi s-a părut minunat. Am uitat să specific faptul că am născut în Italia, iar toți doctorii și toate asistentele întâlnite au fost oameni minunați, înțelegători și mereu acolo când aveai nevoie. Felicitări fiecărei femei în parte, fiecărei mame care a adus pe lume viață. Sunteti niste eroine. Mult curaj și celor care urmează să aduca pe lume un copil! Sunteți speciale și puternice!” 

    Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

    Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere naturală ușoară, îți recomandăm să citești și:

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa