O cititoare Totul Despre Mame, care a avut parte de o naștere naturală la Filantropia, ne-a scris experiența ei, dorind să încurajeze viitoarele mămici. Spune că s-a simțit sprijinită, înțeleasă și încurajată să nască așa cum și-a dorit, natural, în ciuda problemelor apărute în timpul travaliului. Redăm povestea integral, așa cum ne-a fost trimisă:
„Mii de mulțumiri mi se înghesuie prin gânduri și nu găsesc cuvintele potrivite pentru a putea fi exprimate. Aceasta este senzația cu care am rămas după experiența mea de naștere în maternitatea Filantropia din București, alături de minunata doamnă doctor Safta Valentina și două moașe minunate și dumnealor, Daniela și Flori (sper că am reținut bine).
Dilatația ajunsese abia la 5, după 11 ore de travaliu și o epidurală
Dacă vă spun că travaliul a durat 16 ore, probabil vă veți întreba «păi ce a fost atât de bine?». Bine a fost că am născut așa cum mi-am dorit, adică natural. Chiar dacă situația nu părea că e favorabilă. După 11 ore și o epidurală, ca să mă mai pot odihni puțin, dilatația ajunsese abia la 5. Iar bebe «nu dorea» să colaboreze. Ba mai mult – în timpul contracțiilor, bătăile inimii îi scădeau considerabil, iar ea, sărăcuța, părea că vrea să se ascundă în burta mea.
Moașele mi-au spus că nu are căpșorul așezat într-o poziție favorabilă. Că în loc să se împingă către bazin, ea de fapt se retrage (simțeam și eu asta foarte clar). Că bătăile inimii se răresc considerabil în timpul contracției, ceea ce înseamnă că fetița este epuizată. Și că, având în vedere cum stau lucrurile, este posibil să ajungem la cezariană pentru a fi amândouă în siguranță.
Am simțit atât de multă empatie în toate aceste explicații și o profundă părere de rău, parcă dorința mea era în egală măsură și a lor. Dânsele au mers să o cheme și pe doamna doctor pentru a-i explica situația și pentru a lua dumneaei o decizie. Eu, cu strângere de inimă, o luasem deja pe a mea. Mă împăcam ușor, ușor cu ideea că voi face cezariană. Până la urmă, țelul meu era să-mi strâng copilul sănătos la piept, nu să îmi scriu pe frunte că am născut natural.
Nu știu ce mă epuiza mai tare – durerea sau teama că ceva nu va merge bine
Ajunge și doamna doctor în salon și se convinge și dumneaei de cele spuse. Eu, între timp, eram din nou epuizată de dureri și îngrijorată de bătăille inimii fetiței, care scădeau considerabil în contracții. De fapt, nici nu știu ce mă epuiza mai tare – durerea sau teama că ceva nu va merge bine. I-am spus doamnei doctor ce simțeam. Dânsa știa și că îmi doresc să nasc natural, pentru că îmi monitorizase sarcina, și știa totodată că sunt destul de tânără și nu am probleme de sănătate.
M-a apucat de mână, mi-a spus să mă liniștesc, să mă gândesc mai bine și mi-a propus să mă mai odihnesc odată cu încă o doză de anestezie. Fetița urma să se odihnească și ea, pentru că îi vor opri oxitocina, apoi să mai încercăm încă o dată. Pentru că ar fi păcat de efortul depus până acum. Am acceptat cu toată inima propunerea dânsei, pentru că nu am ales-o la întâmplare pe dumneaei. Pe tot parcursul colaborării noastre, nu a făcut decât să-mi întărească sentimentul de încredere pe care l-am avut oricum de la început în ceea ce o privește.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Am urmat sfatul doamnei doctor și am născut natural
M-am mai odihnit o dată și a venit momentul decisiv. Dilatația avansase, contracțiile nu o mai afectau pe bebelușă. Totul era minunat. Soarele răsărise pe strada mea, chiar dacă era ora 01:30. Nu mi-a venit să cred când moașele mi-au spus că ne pregătim de nașterea naturală. Dar nu aveam timp de extaz. Trebuia să cooperez și să le ajut pe doamne să îi poziționez capul bebelușului în bazin. A fost anunțată și doamna doctor să se pregătească pentru naștere, apoi a venit și ne-am pus pe treabă. Moașele mă ajutau și mă îndrumau cum să procedez mai bine. Doamna doctor stătea în «prag» și aștepta să aducă o nouă viață pe lume – ceva minunat, de nedescris în cuvinte…
Și, fără să-mi dau seama, am primit în brațe «trofeul» care m-a făcut mamă. Iar pentru acest «trofeu» nu am cum să nu le mulțumesc acestor minunate doamne și să nu împărtășesc cu voi experiența mea, sperând că vă va fi de folos în experiența voastră. Cât despre restul timpului petrecut în maternitate, nu pot avea nimic de reproșat. Am întâlnit doar OAMENI, vorbe bune și câte un zâmbet din partea tuturor. Iar dacă cineva se întreabă cât am plătit pentru astfel de comportament, ei bine, vă spun cu mâna pe inimă că am «plătit» cu un zâmbet înapoi și respect. Iar nimeni nu a pretins mai mult.”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere naturală la Filantropia, îți recomandăm să citești și:
- „Nașterea la Filantropia, din București, a fost mai frumoasă decât cea de la Roma”
- Naștere naturală la Filantropia. „Doamnelor moașe, nu mai întindeți buzunarele!”
- Naștere la Filantropia. „Când era „hiena” pe tură, era groaznic. Era rasistă cu mamele rome și le vorbea oribil”
- Naștere la Filantropia. ”Copilul urla de foame, era mov la față, iar asistentele refuzau să-i dea lapte”
- Naștere de gemeni la Filantropia. „Mi-au zis că inimile fetelor nu mai bat. Apoi, și-au dat seama că e stricat aparatul!”
