Poveste de naștere. „Am născut prin cezariană, dar copilul nu mai trăia”

Theodora Fintescu, redactor
poveste de naștere
Coșmarul oricărei gravide este că și-ar putea pierde copilul. Din păcate, în acest caz chiar așa s-a întâmplat.

Cititoarea noastră Ecaterina ne-a trimis povestea sarcinii ei, care s-a încheiat cu o tragedie. Fetița ei a murit la 18 săptămâni, când Ecaterina era internată în spital din cauza unor sângerări pe care medicii nu reușeau să și le explice. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de mămică.

„Sunt Ecaterina și am 25 de ani. În luna iunie, chiar pe 1, am aflat că sunt însărcinată. A fost cea mai fericită zi. Parcă pluteam. Așa de bucuroasă eram! Apoi, m-am înscris pentru supravegherea sarcinii la un cabinet particular, la un doctor ginecolog din orașul meu. În primele 2 luni totul a decurs bine, fără probleme, fără grețuri, dureri sau altceva. Dar de prin a 3-a luna am început să am câteva sângerări, nu foarte pronunțate, doar câteva șuvițe.

Medicii, pasivi, m-au făcut să mă liniștesc

M-am speriat și am mers de urgență la spital. Fiind seara și eu la lucru, doar la spital m-am gândit. Acolo am stat cam o oră la rând să ma înregistreze, plângând și fiind și foarte speriată. Era prima mea sarcină și nu știam cum să mă comport. Asistentele și medicii erau pasivi și asta m-a făcut să cred că nu e nimic grav. Mi-au făcut consult și ecograf, mi-au dublat Arefamul și mi-au zis ca am avut o mică deplasare a săculețului, dar nu e grav, că se va prinde la loc. Asa a și fost.

Ca să mă asigur că e bine, peste 2 zile de la incident m-am dus la doctorul meu. Acesta mi-a confirmat că s-a prins săculețul și să continuu cu tratamentul dublat. Cam 1 săptămâna m-am liniștit. Apoi, iar am avut sângerări, mai pronunțate și persistente. M-am dus la spital, întâlnind alt doctor. Acesta la fel, mi-a zis că este bine, că se mai întâmplă și din ce vede pe ecograf e totul bine, și cu bebe și cu mine. Am fost trimisă acasă. Am mai sângerat până seara și iar m-am liniștit cam 2 săptămâni.

Îmi doream enorm acest bebe

După 2 săptămâni iar sângerasem, dar de data asta m-am dus la doctorul meu, direct la cabinet din nou (în astea 2 săptămâni avusesem și controlul programat și era totul bine), practic la 1 săptămâna de la control. Din nou, totul bine. Am mai stat încă o săptămână și am ajuns iar la spital, plângând, că nu mă lămurea nimeni și eu nu înțelegeam.

Doctorul de acum mi-a zis că sarcina e în evoluție, să merg acasă, fiindcă, dacă n-am și dureri odată cu sângerarea, nu e nimic grav. Însă dacă aceasta nu încetează în 48 de ore să revin. Asta fiind joi. Eram epuizată psihic și fizic. Demoralizată și plină de spaimă. Îmi doream enooooorm aceste bebe. Sâmbătă de dimineață, pe 30 august, am chemat Salvarea, crezând că așa mă vor trata altfel. Cei din Salvare mi-au zis „hai să mergem să vedem ce spun medicii!” și m-am simțit un pic vinovată, că poate nu eram chiar de Salvare și am exagerat. Am ajuns la spital, m-a preluat o alta doctorița (practic cu problema mea am fost pe mâna a 5 doctori), cu speranța că aceasta mă va lamuri și mă va ajuta.

La 10 ani am suferit o operație pe creier

De gardă erau în acea zi 2 doctorițe. Una la primiri urgente și una sus, la saloane. Mi-a făcut consult, ecograf și, într-adevăr, aveam placenta un pic mai jos, ea zicând că de acolo aveam sângerările, sau de la rana mea de pe col. Eu știam de rana de pe col, dar mi s-a spus că e inofensivă. Totuși, se citea semnul întrebării pe fața ei, dar oarecum am simțit altă empatie din partea ei. M-am calmat și le-am zis că vreau să rămân internată pentru a mi se face din nou și analize de sânge, plus ca eu încă sângeram. Dar tot fără dureri. Pentru ei, sângerările fără dureri nu prezentau un risc.

După internare, la vreo 2 ore, m-a chemat în cabinet să vorbim. Îmi spunea că totul pare în regulă și să vedem ce iese la analize. Dar ea nu înțelegea totuși de unde provin aceste sângerări. Mă sfătuise să îmi aleg un doctor care lucrează și în spital, că asa vor ști toți de situația mea. Eu mă înscrisesem la un doctor care nu mai lucra în spital, în schimb avea o reputație destul de bună. În trecut, pe la 10 ani, am suferit și o operație pe creier, din acest motiv mi s-a zis că voi naște prin cezariană și era obligatoriu să fiu sub supravegherea doctorilor din spital. Luasem în calcul schimbarea medicului, deoarece mi se părea logic să știe toți din spital istoricul meu medical.

Am pierdut jumătate de litru de lichid

Seara, am adormit mai devreme decât de obicei și foarte profund. Eram obosită, că nu dormisem cu o noapte înainte din cauza stresului. Prin vis, parcă simțeam că ceva nu era în regulă cu mine. Parcă mă durea un pic burta, sau părea că sunt constipată și trebuia să merg la baie. Așa mă simțeam. Mi-am dat seama că e real după ceva timp, când mă trezisem din cauza disconfortului.

M-am dus la baie fără nici un gând. Era 1 septembrie, ora 5 dimineața. Am avut scaun și m-am ridicat în fata oglinzii să ma spăl pe mâini. Atunci, brusc, am pierdut cam jumătate de litru de lichid. Inițial, am crezut că e vorba de urină, dar am văzut că nu se oprește și am fugit asa în cabinet. Venise cealaltă doctoriță de gardă repede și m-a urcat sus să vadă ce e cu mine. Mi-a zis că e avort (eu fiind în 18 săptămâni de sarcină) și că nu mai poate face nimic.

Nu știam dacă e fetiță sau băiat

A început să curgă și sânge. Nici nu știam dacă era fetiță sau băiat. M-au mutat în alta parte, unde erau mai multe cazuri de avort. Eu plângeam și speram să fie doar un coșmar și să se găsească o doctorița care să zică o variantă de salvare. Între timp, le tot repetam să nu uite de operația mea de la 10 ani, că așa mi s-a zis, să aduc asta în discuție de fiecare data. Culmea, ei se pregăteau să ma lase să nasc bebele natural. Apoi au realizat și au sunat un neurolog pentru a-mi face un consult.

Între timp, eu pierdeam sânge și tot lichidul. Am stat asa pana pe la vreo 1, înfășurată într-un cearșaf de-al spitalului, până s-au gândit să ma trimită la Iași, sub supravegherea medicilor neurologi și ginecologi din Iași. Ajungând în Iași, aici au stabilit (eu fiind de acord) să-mi facă cezariană pentru a-mi scoate bebe decedat, că nu știau riscurile ce puteau sa apară la nașterea naturala. Pe 2 septembrie, dimineața, m-au și operat și abia atunci am aflat că aș fi avut o fetiță.

Nici azi nu sunt lămurită

Problema e posibil sa fi fost de la uterul meu, care are o formă de inimă, cu toate că eu în trecut mai făcusem controale și ecografii și nimeni nu mi-a zis nimic. Abia după avort am aflat. Chiar nu știam de ce am avut aceste probleme, acasă practic stăteam doar în pat, tratament de menținere luam și la job mergeam doar 6 ore și aveam doar de vorbit cu clienții. Nici azi nu sunt încă pe deplin lămurită cu situația.

Am plâns mult, am rămas fără putere, fără vlaga și fără chef de viață o perioadă. Am avut mult noroc de soț, familie și prieteni. Cu ajutorul lor am înțeles că nu ține de mine și trebuie să merg mai departe, să ma refac și sa fiu pregătită pentru următoarea șansă, asta fiind peste vreo 2 ani. Până atunci, să îmi fac toate investigațiile, să vad cum e organismul meu și să am toate analizele la zi.

Relatez trăirile mele ca sfat pentru viitoarele mămici, să meargă la medic și pentru o mică aparentă problemă. Să nu se încreadă ca mine în spusele unui medic că totul este bine, când, de fapt nu este. Eu am crezut în ei, mai ales ca am mers de câteva ori și în spital. Acum am o mare teamă în suflet. Nu vreau să mai văd medicii mei din oraș, nu-i voi recomanda și nu mai merg la ei. La câți bani am dat pe consultații și analize aici la mine, puteam să merg direct într-un oraș precum Târgu Mureș sau Iași pentru servicii calitative și poate bebele meu trăia. Dar nimeni nu se gândește ca ar putea fi chiar ea un caz extrem și nefericit. Toți ne gândim la bine, fiindcă ne dorim bine. Dar viața ne dă și durere”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa