„Personalul maternității poate face ca nașterea să fie grea sau ușoară”. O poveste de naștere din Marea Britanie

Mama și fetița au fost externate la o zi după naștere.

Theodora Fintescu, redactor
mamă și nou născut
Când medicii, asistentele și moașele sunt bine pregătiți, binevoitori și empatici, mama are toate șansele unei experiențe pozitive.

    O cititoare Totul Despre Mame care a născut în Marea Britanie ne-a scris propria poveste de naștere, experiență care a făcut-o să realizeze cât de important este personalul maternității și cum poate acesta influența nu doar bunul mers al unei nașteri, ci și starea de spirit a mamei. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

    „Fetița mea s-a născut în 2020, la 39 de săptămâni și 4 zile, pe cale naturală într-un spital de stat din Marea Britanie. Primele contracții au început dimineața în jurul orei 6. Sunt o persoană slabă în fața durerii, așa ca în scurt timp am sunat la spital. Aici se cere să anunțăm telefonic, să stabilim la ce distanță de timp sunt contracțiile, iar dacă nu sunt regulate nu este cazul de internare și se poate sta acasă.

    Asistentele veneau în permanență să mă verifice

    Am înteles situația și am așteptat, mama mea cronometrând și notând pe o foaie de hârtie orele și minutele între ele. Când a fost în sfârșit cazul, iar durerile deveniseră intense, am decis să merg împreună cu soțul pentru a mă interna. La ora 3.00 după amiaza am ajuns acolo, iar inițial am așteptat cu alte 2 viitoare mămici într-un fel de cameră de gardă, fiind separate prin paravane.

    În aceeași camera era și biroul asistentelor, foarte la îndemână în caz de orice. Ele veneau oricum la noi destul de des să ne întrebe cum ne mai simțim. Primul control vaginal pentru determinarea dilatării a fost când aveam doar 3 cm și m-am mirat, pentru că durerile mi se păreau îngrozitoare.

    Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.

    Deși era pandemie, soțul a putut sta cu mine

    Am cerut epidurală, dar mi s-a spus că aceasta se poate după ce colul se dilată 4 cm. Am așteptat, durerile fiind din ce în ce mai intense, fiind condusă între timp în propriul salon, unde urma să aibă loc nașterea. Era foarte curat, cu o baie mare, iar pătuțul copilului era la nici 1 metru de al meu. Soțul a putut sta cu mine de la început, iar acest lucru a însemnat un sprijin enorm, pe care l-am apreciat, având în vedere că eram în plină pandemie. Pentru ei, acest lucru este ceva foarte normal și chiar recomandat.

    În cele din urmă, pe la ora 8 cred, am cerut să fiu iar examinată să văd daca pot apela la epidurală, dar am aflat că aveam deja 8 cm și am simțit că nu mai are rost să o fac. Am mai așteptat 2 ore, iar la 22:10 fetița noastră și-a făcut apariția în viețile noastre. Totuși, nu am putut naște doar cu moașa, neștiind să împing corect, bănuiesc, iar medicul de gardă și-a făcut apariția în nici 2 minute de când a fost chemat.

    A doua zi am fost externată

    Medicul s-a purtat cu mine de parcă eram fiica lui. Mă anunța înainte absolut tot ce urmează să facă și mi-a cerut permisiunea să facă o mică incizie pentru a ajuta copilul să iasă. Fiind foarte atent, rana nu s-a infectat ulterior. Din minut în minut, medicul mă întreba ce simt și cum mă poate ajuta. Deși am născut cu greu, am apreciat fiecare minut petrecut în spital. A doua zi am fost externate și am rămas cu o amintire foarte plăcută.

    Copilul a stat permanent cu mine. După naștere eram foarte slăbită, iar moașa a ținut fetița la sânul meu 20 de minute. Toată lumea a fost caldă și grijulie. Nu aș naște niciodată în altă parte, pentru că sunt de părere că personalul din spital face ca totul să fie ori mult mai ușor, ori mult prea greu. O viitoare mămică are nevoie de sprijin și de suport emotional, în primul rând din partea familiei și apoi din partea celor ce iau parte la bucuria unei familii la început de drum!”

    Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

    Dacă ți s-a părut interesant acest articol, îți recomandăm să citești și:

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa