Cititoarea noastră Diana ne-a povestit cum a decurs nașterea ei la maternitatea din Timișoara și cât de greu este, pentru o mamă, să-și vadă copilul nou născut la terapie intensivă. Băiețelul ei înghițise lichid în uter și a avut nevoie de tratament timp de șapte zile după naștere. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Pe data de 15 martie 2022, m-am prezentat la maternitatea din Timișoara pentru a face cunoștință cu puiul meu. Am optat să nasc prin cezariană, aceasta a fost alegerea mea și nu regret niciun moment pentru ceea ce am ales. Domnul doctor ginecolog care mi-a urmărit sarcina este un om de nota 10 și mi-a fost aproape în ceea ce a urmat.
Cele mai frumoase momente din viața mea
După ce au fost completate toate datele personale de către rezidenta domnului doctor ginecolog, m-am schimbat și am așteptat în jur de 2 ore până să intru în sala de operație. Mi s-a administrat o perfuzie și, între timp, a venit și doamna anestezistă. Entuziasmată, am plecat spre sala de naștere, unde l-am văzut pentru prima dată pe Darius. Acele momente au fost cele mai frumoase din viața mea, dar ce a urmat după a fost un coșmar pe care as dori să nu mi-l mai amintesc niciodată.
După operație, am fost dusă în salon și așteptam să îmi fie adus bebelușul, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalte mămici. Din păcate, mai târziu aveam să aflu de la o domnișoara rezidentă că Darius este internat la terapie intensivă, deoarece la naștere a înghițit lichid. Nu am putut să merg să îl văd în ziua aceea pentru că aveam sonda, așa că a trebuit să aștept până a doua zi de dimineață.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Când am ajuns în terapie și l-am văzut conectat la un aparat, pentru a putea fi ajutat să respire, înțepat și în mânuțe și în piciorușe pentru a i se administra antibioticul, mi s-au înmuiat picioarele, și în toate cele 7 zile pe care le-am stat în spital cu el am plâns în continuu. În fiecare zi mergeam la el, iar din 3 în 3 ore dădeam lapte, pentru a putea fi alimentat cu laptele meu.
Când am ajuns acasă, am clacat
În ziua a treia a fost mutat la post terapie, în incubator, unde a stat alte 3 zile, iar pe data de 22 martie am fost chemată de doamna doctor neonatolog, care m-a anunțat că a venit ziua cea mare, în care putem pleca acasă. Emoțiile pe care le simțeam atunci au fost cele mai puternice , nu mai aveam stare să treacă timpul ca să mergem acasă și să înceapă viața noastră în trei. Oricât de puternică m-am considerat până în acele momente, viața mi-a dovedit că nu e nici pe departe așa. Am clacat, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, al soțului și al familiei, am trecut peste. Dragelor , sfatul meu este să fim puternice și să nu clacăm în asemenea momente, deși este greu!”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Slatina. „Când mi-am văzut copilul la terapie intensivă, ventilat mecanic, am clacat. Atunci am crezut că va muri”
- Naștere la Arad. „M-am trezit fără copil în salon. L-au pus în incubator, iar a doua zi mi-au zis că e foarte grav. Nu era”
- Naștere la maternitatea Bega, Timișoara. „Poți primi și la stat respectul cuvenit, fără să plătești”
- Naștere la Spitalul Odobescu din Timișoara. „Copilul avea cataractă congenitală, dar nimeni nu a văzut asta. Cadrele medicale erau prea ocupate să certe mămicile”
- Gravidă cu placenta accreta, la un pas să-și piardă viața. „Hemoragia nu se oprea, mi-a fost scos uterul, am primit 8 pungi de sânge și tratament de 20.000 de euro, la spitalul din Timișoara”
