Nou născut înecat cu vomă. „Strigam disperată după ajutor și nu venea nimeni, parcă eram singură în tot spitalul”

Situația a fost cu atât mai complicată cu cât mămica, recent operată, nu se putea deplasa.

Theodora Fintescu, redactor
nou nascut
Asistenta care a intervenit în cele din urmă mirosea puternic a tutun.

Cititoarea noastră Loredana, care a născut în Italia, ne-a trimis povestea copilului ei nou născut, înecat cu vomă în spital, în a doua zi de viață. Mămica povestește emoțiile prin care a trecut, mai ales că personalul medical a întârziat să apară. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Am 29 de ani și sunt fericita mamică a celor doi copii, Sara, 8 ani, și Eric, 3 ani. Cu prima fetiță a fost totul ok, am născut prin cezariană, pentru că nu era întoarsă. A decurs totul bine, după ce a trecut anestezia am avut dureri foarte mari chiar dacă mi se administrau calmante, dar m-am recuperat destul de repede.

Copilul vomita și pe nas și pe gură

La băiat mi-am dorit să nasc natural, asta pentru că nu știam ce mă asteaptă. Dar nu a fost să fie, a trebuit să fac tot cezariană. După ce am ajuns în salon, așteptam încet, încet să am durerile îngrozitoare pe care le-am avut la prima cezariană, dar, ce sa vezi, aveam dureri, dar suportabile. În schimb, îmi era foarte foarte greu să merg, oboseam foarte repede.

Ce vroiam eu să povestesc este un dintre zile, a doua zi de la naștere, când încă nu reușeam să fac mai mult de 3 pași și mă dădeam din pat foarte greu, practic cu încetinitorul. Băiețelul a început să vomite și pe nas și pe gură, el inițial era pe o parte, dar în câteva secunde a ajuns într-un fel cu capul în sus.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.”La început de drum”. Detalii AICI.

Din prima secundă când am văzut că vomită am apăsat pe ambele butoane (unul era pentru mamă, daca avem nevoie de ceva, și unul pentru copil). Am apăsat pe butoane și nu venea nimeni, în timpul ăsta el se îneca cu vomă și îl vedeam practic că nu reușea să respire. Am început să țip după ajutor și tot nu venea nimeni.

Nu știam manevre de prim ajutor, am făcut cum mi-a venit

Eu de-abia reușeam să mă ridic în fund. Mi-am adunat toate forțele să mă ridic în fund si să mă trag cât mai mult la marginea patului și l-am apucat cu o mână de bluză si l-am ridicat în sus. Gândiți-vă un nou născut pe care noi îl luăm cu binişorul cu două mâini, iar eu îl ridicam ca pe un sac de cartofi.

L-am luat în brațe, l-am întors cu fața în jos și l-am bătut pe spate. Nu că ştiam eu vreo manevră de prim ajutor, am făcut cum mi-a venit în acel moment. Băiețelul nu îşi revenise complet si era vinețiu la față, în tot acest timp eu tot strigam: Ajutor/ Mă aude cineva/ E cineva? Nimic, parcă eram singură în tot spitalul, și era și ziua în amiaza mare.

Eu, pe picioarele mele, singură, puteam face 2-3 pași, dacă ajungeam le 5 mă lua cu transpirații, cu amețeală și trebuia să mă pun repede jos. Acum mi-am luat băiatul în brațe și, cocoşată (pentru că dacă stăteam dreaptă mă durea de muream operația), m-am îndreptat spre uşă, am deschis-o, m-am sprijinit de tocul uşii și am strigat: Alooo, e cineva?

Asistenta era în pauza de țigară

Nimeni a răspuns, picioarele mă lăsau, nu mai rezistam, îmi era frică să nu cad cu el, să nu leșin. M-am îndreptat către pat, m-am aşezat și am început să plâng. Între timp, a apărut o asistentă care m-a întrebat dacă am strigat. ”Da, bineînțeles că am strigat. De ce nu a venit nimeni? Copilul meu putea să moară, nici acum nu respiră bine”. Și i-am povestit ce s-a întâmplat.

Mi-a zis să i-l dau ei, iar când s-a apropiat duhnea a țigară foarte, foarte tare, de unde am dedus că ea era în pauza de țigară. Toată acțiunea s-a petrecut în 3-4 minute, dar mie îmi păreau ore. A luat copilul și i-a curățat bine nasul, l-a desfundat peste tot și apoi mi l-a adus înapoi. Totul a fost bine si frumos, dar am tras o sperietură soră cu moartea. Precizez că am născut în Italia si că eram singură în salon, nu mai era și o altă mămică. Acum, Eric are aproape trei ani si este împlinirea mea, pe lângă fetiță, pentru că dintotdeauna mi-am dorit și un băiat.”

DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă povestea copilului nou născut înecat cu vomă, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa