Nou născut de 5 kg. „Copilul meu, fără șanse la viață, care a fost în comă, are acum 5 ani”

Deși medicii nu îi dădeau șanse de supraviețuire, micuțul a luptat pentru viața lui și a învins.

Theodora Fintescu, redactor
nou născut în in incubator
Fiind în stare gravă, copiul a fost transferat la un spital superior pentru îngrijiri.

Cititoarea noastră Alexandra, care are 30 de ani și este mama a patru copii, ne-a scris povestea ei de naștere la Roma, unde a venit pe lume mezinul familiei, un nou născut de 5 kg. Este o poveste impresionantă, dat fiind faptul că medicii i-au spus mamei că băiețelul este în stare foarte gravă și că nu are șanse de supraviețuire. Redăm povestea de naștere la Roma, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Mă numesc Alexandra, am 30 de ani și sunt mama a 4 copii. Aș vrea să vă povestesc ultima sarcină. Totul a fost bine si frumos, am aflat că va fi băiat și eram extrem de fericita. În săptămâna 36, după ecografie, medicul mi-a spus că trebuie să mă programeze pentru cezariană, deoarece copilul era poziționat rău.

Pe 7 iunie 2016 aveam programare la spital pentru cezariană, la un spital din Roma. Ajunsă la spital, mi-au făcut ecografie și au văzut că fătul e ok poziționat și că pot naște natural. Dar pe foaia de ecografie, doctorul nu a scris că băiatul cântărea 4, 500 de kg, cum ieșea din măsurători, ci doar 4 kg, spunând că nu are cum fie atât de mare.

Nu a venit nimeni în salon să mă controleze

Am urcat în salon și m-au internat, medicul spunând că a doua zi îmi va provoca nasterea, adică în data de 8.06.2016. Toate bune și frumoase până când dimineața, cu o injecție, mi-a provocat nașterea, eu având deja aproape 40 de săptămâni. Dimineața la ora 8 mi-au făcut injectia, iar durerile au început la ora 12. Fiind la a patra sarcină, suportam durerile, dar nu a venit nimeni la mine în salon să mă mai controleze, să vadă dacă sunt dilatată.

La ora 14.30 mi s-a rupt apa și am apăsat pe buton să vină cineva. Pentru că au trecut 10 minute și nu a venit nimeni, am mers eu să anunț că mi s-a rupt apa și că simt cum iese copilul. Ele, nervoase, m-au întrebat de ce nu aștept, spunându-mi că să am răbdare, că nu nasc așa ușor. Le-am spus că simt cum iese copilul, iar când m-au controlat și-au dat seama că aveam dreptate, eram dilatată 9 cm.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Era negru la față și nu respira

Era ora 15 când m-au dus spre sala de nașteri, simțeam cum iese copilul, iar ele îmi spuneau să nu mai împing până ajunge medicul. Când a ajuns medicul și am împins din nou, împingeam degeaba, ieșise capul, dar corpul era blocat. O jumătate de oră s-au chinuit medicii să îl scoată, dar a ieșit fără să respire, fără să plângă, fără să facă nimic, negru la față.

În sala de nașteri se adunaseră în jur de 20 de persoane, iar apoi au iesit toți cu copilul, i-au făcut masaj cardiac, dar tot nu respira și nu dădea niciun semn de viață. Mie îmi spuneau că e bine, dar eu simțeam că nu e bine și mă gândeam că îl pierd. Rămasă singură în sală, am vrut să vad ce se întâmplă, de ce copilul nu plânge, de ce nu mi-l aduc să îl văd. Când m-am ridicat din pat, am văzut în cealaltă cameră cum medicul dădea cu pumnii în pereti și spunea ”Gata, nu se poate face nimic!”

Medicii nu i-au dat nicio șansă

Spitalul nu avea aparatele necesare, așa că au sunat la alt spital să îl ducă la Terapie Intensivă. Când au venit medicii de la celălalt spital pentru transfer, au spus că, din pacate, nu are șanse să trăiască. Mă uitam la el, era într-un incubator când l-au luat, părea enorm, cântărea 4,900 kg. Am semnat actele și l-au transferat la un spital dotat. În acea seară nu am reușit să dorm, mă gândeam numai la el. A doua zi m-au externat și m-am dus să îl vizitez, era la Terapie Intensivă, conectat la aparate. Pentru că a stat mult timp fără oxigen, a trebuit să stea pe o saltea înghețată, pentru a-i putea bloca daunele provocate.

Treceau zilele, el era în comă, medicii nu îmi dădeau nicio speranță, dar eu totuși aveam încredere în Dumnezeu și știam că va fi bine. Deoarece nu puteam să îl alăptez și eu aveam lapte, m-am gândit să îi congelez laptele pentru când iese din comă.

Copilul fără șanse la viață are acum 5 ani

După două săptămâni, medicii au spus că vor să încerce să îi mai scoată din aparate și să îi dea să mănânce laptele meu, prin sondă. Pe 20 iunie au decis să îl scoată de pe aparate și să le lase doar pe cele de la inimă. Pe 24 iunie, chiar de ziua mea, băiatul a început să se miște și medicii au decis să încerc să îl alăptez. A fost o idee bună, deoarece copilul dădea semne că își revine, starea lui de sănătate începea să se amelioreze. Chiar dacă medicii nu îmi dădeau motive, eu eram optimistă.

Pe 27 iunie, după toate controalele, au decis să îi dea drumul acasă și să merg cu el la control în fiecare lună să vedem cum evoluează. În prezent, baiețelul are 5 ani și jumătate și este bine, până acum nu a avut nicio problemă, mulțumim lui Dumnezeu! Este un copil normal, ca toți ceilalți!”

Deși medicii nu credeau că băiatul își revine, micuțul a luptat pentru viața lui și a învins.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă povestea acestui nou- născut de 5 kg, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa