Cititoarea noastră Ioana ne-a scris poveștile celor două nașteri similare ale ei, la interval de patru ani. Deși a născut de fiecare dată în spital necunoscut și cu personal întâlnit pentru prima dată, mămica a avut parte de două experiențe frumoase. Redăm poveștile de naștere, așa cum au fost scrise de cititoarea noastră:
„Povestea mea de naștere este bazată pe principiul ,,de ce ți-e frică, de aia nu scapi”. De când am aflat de sarcină, am mers pe ideea de cezariană, că deh, îmi era frică de travaliu, pur și simplu nu îmi puteam închipui că aș rezista ore în șir cu dureri, cum auzisem pe la cunoștințe. Nu mă puteai convinge sub nici o formă. Degeaba îmi spuneau mama și soacră-mea, eu o țineam pe a mea.
Speram că se vor opri contracțiile
Așa că am programat ziua cu pricina: 22.03.2015. Cu o săptămână înainte, am mers în vizită la nași, cu mai mulți prieteni. La plecare, una dintre prietene m-a întrebat dacă am făcut ședința foto, i-am zis că nu ne grăbim, că mai avem o săptămână. Nopțile erau într-adevăr dificile, căci mergeam într-una la baie, ceea ce a făcut să nu îmi dau seama că în noaptea de 15-16 eu îmi duceam travaliul acasă.
Ceea ce m-a pus pe gânduri au fost crampele, dar nu într-atât încât să nu-mi fac un duș călduț, doar-doar or trece. În duș, altă belea: o pată, despre care am aflat că era dopul gelatinos. Soțul a început imediat investigația pe google și m-a întrebat dacă nu cumva sunt contracțiile de dinaintea nașterii. La 5 și ceva dimineața, l-am sunat pe medicul care mi-a monitorizat sarcina, dar spitalul la care mergeam nu avea gardă.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Personalul spitalului m-a tratat frumos, m-au lăsat chiar să cânt în timpul nașterii
Am sunat o cunoștință asistentă și sub îndrumarea ei și a doctorului am ajuns la spitalul de gardă cu mașina personală, cu contracții din ce în ce mai dese. Am intrat la triaj la ora 6.30, a venit medicul de gardă, mi-a făcut ecografie, iar după control eram pregătită să plec spre casă. Medicul mi-a zis că nu trebuie să merg spre casă, ci spre sala de nașteri. Încercam să îi spun că sunt programată pentru cezariană peste o săptămână, că nu am bagaj pentru bebe. Moașa mi-a spus să stau liniștită că îmi poate aduce soțul bagajul când vine în vizită. Nu am avut prea mult timp de povești, că la 7.05, în data de 16.03.2015, s-a născut fetița.
Ironia sorții a fost că la a doua sarcina nu am mai vrut cezariană, am așteptat cuminte și mă gândeam, pe 15.02.2019 dimineața, ce frumos ar fi să fie amândoi născuți în aceeași zi, să aibă acest lucru în comun. Și cred că Dumnezeu ține cu mine, pentru că băiețelul a venit pe lume exact în 16.02.2019, la 2 dimineața, după un travaliu pe care nici nu știu dacă îl pot numi așa, pentru că au fost niște contracții suportabile de 2-3 ore. Poveștile mele de naștere sunt trase la indigo: au fost urmărite de același doctor, însă de fiecare dată am născut la un alt spital.
De acest lucru mi-a fost teamă și a doua oară, însă teama a fost nefondată: am născut cu necunoscuți care, spre surprinderea mea, m-au tratat frumos, ba chiar m-au lăsat să și cânt în timpul nașterii. A fost un moment frumos, dar nu l-aș mai repeta”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă povestea celor două nașteri similare, îți recomandăm să citești și:
- Nașteri la distanță mică. „La cinci luni de la naștere, eram din nou însărcinată”
- Naștere la spitalul din Vaslui. „Asistentele m-au ținut de mână în timpul travaliului”
- Poveste de naștere fără epidurală în Germania. „Durerea e pe moment, dar fericirea e o viață întreagă”
- Naștere la maternitatea Cuza Vodă din Iași. „Nașterea a fost ușoară, dar realitatea din primele luni m-a dărâmat. Nimeni nu a vrut să îmi spună adevărul, să nu mă descurajeze”
