„Am născut natural șase copii. La una dintre nașteri, au uitat să scoată placenta”

În 10 zile petrecute în spital odată cu ultima naștere, Gabriela a văzut multă suferință.

Theodora Fintescu, redactor
femeie în travaliu
Durerile nașterii au fost amplificate de lipsa ajutorului și a încurajărilor pe perioada travaliului.

Cititoarea noastră Gabriela, din Craiova, mamă a șase copii, ne-a trimis, pentru secțiunea Povești de naștere, experiența ei cu nașteri naturale multiple. Mămica a detaliat povestea ultimelor două nașteri, pe care o redăm mai jos, așa cum a fost scrisă de ea:

„Am șase copiii, iar două dintre fetițe sunt gemene. S-au născut toți sănătoși, pe cale naturală, doar că au existat câteva momente cumplite. Încep cu ultimii doi copii.

În 2019 am născut un băiețel perfect. Am ajuns la spital cu contracții, în săptămâna 39, iar medicul cu care trebuia să nasc nu m-a putut asista pentru că era într-o operație de cezariană. Am născut în două ore, cu asistentele, dar nu m-a curățat nimeni după naștere, m-au trimis în pat după refacere.

Colega de salon a văzut cheaguri și a chemat medicul

Eu eram foarte bucuroasă că după 4 fete venise și un băiețel și am uitat complet că mie nu mi s-a scos placenta. Doctorul ieșise din sale de operație, dar între timp năștea o altă fată, iar asistentele i-au zis medicului că la mine totul este în regulă.

După ce m-au mutat în salon, am început să mă simt rău, dar mi-au spus că este normal și nu mi-au făcut nimic. Când am vrut să merg la baie, nu am putut singură, a venit o colegă de salon cu mine, care a văzut cheaguri de sânge și i-a spus imediat medicului. M-au dus la ecograf să vadă despre ce era vorba și au văzut că puteam muri, pentru că nu mi se scosese placenta.

Medicii dădeau vina unii pe alții, iar într-un final, m-au dus să mă curețe și am stat câteva zile în spital pentru recuperare. Acestea s-au întâmplat la Spitalul Clinic nr 2 Filantropia, din Craiova.

Am așteptat internarea 3 ore

Ultima naștere a avut loc în 2020. Mi s-a rupt apa la 32 de săptămâni și am mers la spital fără să am contracții. Am mers inițial la Spitalul Clinic 2, pentru că acolo îi născusem pe ceilalți, și am spus că nu intru într-un spital mare cu tot felul de boli. Medicul de gardă a spus că nu poată să mă primească, fiind sarcina prematură, că ei nu au aparate și nu își pot asuma acest risc.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”..

Am plecat așa cum eram, udă, cu apa ruptă, la Spitalul Clinic Județean nr 1. Acolo m-au văzut alți doctori, mi-au luat probe și mi-au făcut alte investigații, mi-au făcut foaie de internare și au spus să aștept. Am așteptat udă, cu mici contracții, trei ore, pentru că aveau un caz Covid și a trebuit să dezinfecteze. Am așteptat fără ca cineva să mă întrebe cum sunt.

Nu vreau să mai văd în viața mea așa ceva

Am stat în spital 10 zile, cu tratament, dar nu pot spune că am avut o experiență plăcută. Am stat în salonul unde veneau multe mămici care nășteau, urlau de durere, nu vreau să mai văd în viața mea așa ceva. Le ajutam, le dădeam cu apă pe față, le ajutam să bea apă, le ajutam cum puteam. Știam cum sunt acele contracții și nu era nimeni prin preajmă, doar o asistentă care le mai controla și nu putea să le facă nimic.

În cele 10 zile, am văzut multe. Și cum se comportau asistentele și cum eram tratate de tot personalul. Dumnezeu e sus și știe ce chinuri au fost. După 10 zile am început să am contracții, inițial au fost mici, iar când au devenit mai puternice i-am spus asistentei că vreau să mă vadă un doctor.

Nașteri naturale multiple. Nu îi păsa nimănui de durerile mele

Eram dilatată 2 cm, mi-a zis să stau în pat, ceea ce am și făcut până dimineață. Doctorița care mă văzuse a ieșit din gardă, iar eu, la o jumătate de oră după ce a plecat ea, am început să am contracții din 5 în 5 minute, apoi mai dese. Le- am spus că am dureri, dar nu îi păsa nimănui. În salon nu mai era nimeni, iar eu simțeam că nasc.

Am ieșit pe hol, am rugat o asistentă să cheme un doctor, iar ea mi-a răspuns să mă duc în pat, că m-a văzut medicul și vine el la mine. După multe rugăminți, a chemat pe cineva, i-am spus că mă doare rău și a zis că îmi pune o perfuzie. Am rugat-o să se uite, pentru că simt că nasc și când s-a uitat, a zis: „Fată, tu trebuie să naști!” Am născut singură, în sală era doar asistenta și medicul de la Neonatologie.

Fiind prematur, am stat în spital o lună. După ce am plecat acasă am spus că nu voi mai naște niciodată într-un spital din Romania, pentru că personalul lasă mult de dorit. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toți copiii sănătoși și pentru că mi-a dat putere să trec peste atâtea încercări”.

Mezinul familiei, născut prematur.

DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste despre nașteri naturale multiple, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa