Nașteri la distanță mică. „La cinci luni de la naștere, eram din nou însărcinată”

Astăzi, cei doi frați se bucură de o relație frumoasă, presărată și cu mici momente de gelozie.

Theodora Fintescu, redactor
mama cu doi copii
La 26 de ani, mămica are deja doi copii, fetiță și băiat.

Cititoarea noastră Amalia, de 26 de ani, a trăit intens perioada pandemiei de coronavirus, având două nașteri la distanță mică una de alta. Prima dintre ele s-a petrecut la o zi după ce Amalia a fost operată la picior, din cauza unei tăieturi severe. Redăm povestea celor două nașteri într-un an, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

”Povestea micilor mele minuni începe așa: în iarna lui 2020, mai exact ianuarie, am aflat despre sarcina cu primul bebe, o fetiță. Fetiță ce s-a născut ca o spartană, cum ne place nouă să îi spunem, și care se numește Alma Maria Beatrice, astăzi în vârstă de 1 an și 4 luni.

Operație la picior înaintea nașterii

Fiind la prima sarcină, nu aveam termen de comparație, însă la cea de-a doua am descoperit că nicio sarcină nu seamănă cu alta. Revenind la prima sarcină, totul a fost bine și frumos, termenul Almei de venire pe lume era în data de 27.09.2020, însă ea s-a grăbit și s-a născut în 16.09.2020, după o luptă în burtică.

În data de 13 septembrie, într-o vineri, am ajuns la spital având contracții false. Luni am fost externată, am ajuns acasă, am despachetat și am intrat la duș. Uscându-mi părul, am auzit din senin “poc”. M-am întors brusc, din instinct de apărare, ca să feresc burtica, iar când m-am uitat mai bine am văzut că se spărsese oglinda. Pe picior aveam sânge, pentru că un ciob ajunsese la tendonul lui Ahile.

Am curățat rana, după câteva minute se învinețise toată laba piciorului, iar piciorul se mișca haotic, fără să am control deplin asupra lui. Și așa am ajuns din nou la Urgențe, unde medicul mi-a spus că e nevoie de operație, complicată în această situație, pentru că poziția recomandată în timpul intervenției era pe burtă. Soluția a fost ca în timpul operației să stau pe o parte. Au încercat inițial să îmi facă o anestezie doar pe nervul sciatic, dar a fost fără efect, după care mi-au făcut rahianestezie.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.

Infirmiera, panicată, mi-a spus să nu nasc acolo

În timpul operației, ginecologul care mi-a urmărit sarcina a stat în permanență lângă mine și a monitorizat fetița, lucru pentru care îi mulțumesc. După operație, mi s-a pus sondă, așa că m-am mirat când, dimineața, am simțit ca și cum aș urina. Când am ridicat pătura și m-am uitat, mi-am dat seama că, de fapt, mi se rupsese apa. Am informat repede medicul ginecolog, m-a controlat și mi-a spus că fetița vrea să fie vină pe lume. Reacția infirmierei a fost absurdă. Mi-a spus, panicată, să am răbdare, să nu nasc acolo. Am întrebat-o ce să fac, să merg să nasc acasă?

În fine, am fost mutată la un etaj mai sus, în sala de travaliu, și tot atunci mi s-a scos și sonda. După două încercări de a merge de la pat până pe capra pentru a mi se verifica dilatația, sprijinită de un cadru și țopăind într-un picior, tot domnului doctor ginecolog, i-a venit ideea de a improviza o capră în patul de travaliu. Când am ajuns la dilatație de 9 cm, am țopăit până în sala de nasteri, m-am urcat pe capră și după ce am împins de două ori am auzit prima oară glasul fetitei mele, la ora 14:05. Alma a avut 3,080 de gr, 50 de cm și scor Apgar 10.

S-a pus problema că trebuie (oricum îmi doream) să nasc natural, deoarece cu o zi inainte mis e făcuse rahianestezie, iar o altă anestezie ar fi fost riscantă pentru mine sau pentru fetiță, iar atunci tatăl ar fi trebuit să aleagă între noi două. Cunoscând acest risc de la domnul doctor, l-am rugat ca, dacă se ajunge la asta, să aleaga bebele. Darr fetița noastră a fost și este o spartană. Un singur regret am, faptul că nu făcusem nicio poză de la naștere, pe capră și cu piciorul în ghips.

Nu m-am gândit nicio secundă la avort

Ajunși acasă, ne-am intrat în ritm, am scăpat de ghips după două luni și am început să merg la kinetoterapie și la fizioterapie. Mi-am revenit, cât să pot merge, să îmi pot ține puiul în brațe, să mă pot plimba cu fetița pe afară, să o pot pune și lua din pătuțul ei. După 5 luni de la nașterea ei, am făcut botezul și cununia noastră religioasă. Începusem să am niște semne de întrebare privind starea mea, așa că în 24.02, de Dragobete, mi-am făcut un test de sarcină, care era pozitiv.

Nu m-am gandit la avort nici măcar o secundă, i-am dat vestea soțului și familiei. Am fost la control și am aflat că vom avea un băiețel. Termenul a fost 30.10.2021, dar s-a grăbit și a venit pe lume în data de 06.10.2021, la 37 de săptămâni, considerat la termen, dar cu greutate mică la naștere- dismatur. În dimineata zilei de 05.10, eu, sotul și Alma am iesit la plimbare, apoi am mers cu soțul să se vaccineze anti Covid, am făcut piața și ne-am întors acasă. Am observat căderea burții, cum se zice, iar în timp ce pregăteam gogoșarii pentru murat, au început durerile și înțepăturile pe nervul sciatic, dureri ce mergeau pe picior în jos, până la senzația de blocare a piciorului.

La ora 00.02 am constatat că mi s-a rupt apa, soțul a chemat ambulanța, iar când am ajuns la spital, după ce mi s-a făcut tot protocolul și testul Covid, medicul a constatat că eram dilatată 5 cm. La ora 02:15 am născut un băiețel voinic. Multumim tuturor celor ce ne-au fost aproape, ne-au încurajat și ajutat. Astăzi râdem și ne bucuram de fiecare moment împreună cu pruncii noștri dragi și frumoși. Conexiunea dintre ei este fantastică, mai puțin în momentele de gelozie ale celei mai mari, dar tot dulci sunt”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă povestea celor două nașteri la distanță mică, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa