Cititoarea noastră Luminița, de 22 de ani, ne-a scris cum a decurs nașterea la Giulești, cum a fost sprijinită în travaliu și ajutată ulterior să își îngrijească nou- născutul. Ea spune că a avut o experiență frumoasă și îi este recunoscătoare doctoriței care i-a monitorizat sarcina și a asistat-o ulterior la naștere. Redăm povestea de naștere la Maternitatea Giulești- Spitalul „Panait Sârbu”, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Numele meu este Luminița și sunt mămică de 4 luni. Am născut la Maternitatea Giulești din București și aș dori să împărtășesc cu dumneavoastră și comunitatea de mame de aici experiența mea. Deși sunt o mamă tânără, de 22 de ani, și am avut temeri mari în ce privește nașterea, vreau să vă spun că experiența nașterii pentru mine a fost una frumoasă.
Asistentele m-au încurajat în permanență
Am ajuns la 9 dimineața la spital, iar doctorița care mi-a monotorizat sarcina mi-a făcut controlul de rutină și m-a ajutat să ajung în sala de nașteri. Acolo, mi s-a pus o perfuzie pentru grăbirea travaliului. Doamnele asistente au fost foarte drăguțe și empatice, mă încurajau și îmi spuneau mereu că totul o să fie bine.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Am fost învățată cum să respir, cum să mă mai răsucesc în pat în funcție de durere și sfătuită să nu mai beau multă apă. Am fost lăsată fără masca de protecție. Doctorița mea venea la mine din ora în ora să mă verifice, cu toate ca doamnele asistente erau lângă noi non-stop. La ora 19:00, doctorița mi-a explicat că o să încerce să îmi rupă apa și să nu mă sperii, pentru că vor începe durerile mai mari. Până atunci, avusesem dureri suportabile, ca la menstruație.
Am primit tot ce am avut nevoie
După ce mi s-a rupt apa, au început adevăratele dureri de naștere. Doamna doctor, doamnele asistente și doamna infirmieră au stat numai lângă patul meu, iar când le-am zis că nu mai pot și că îmi vine sa împing m-au dus în sala pentru naștere. Mi-au explicat cum să împing, iar într-o oră am născut. Au ținut toate, pe rând, să mă felicite: infirmiera, moașa și doctorițele, a mea și cea de gardă. Mi-au pus copilașul pe burtică timp de câteva minute și am exclamat fericită: „Vă mulțumesc din suflet!”. În timpul în care m-au cusut, am tot vorbit.
Nu am dat nimănui nicio atenție în cele cinci zile cât am stat internată. Am primit formulă de lapte pentru bebe (până am reușit eu să-l alăptez), scutece de câte ori am avut nevoie, lenjerie de pat, supozitoare cu glicerină, supozitoare pentru durerile de după naștere. Am primit sfaturi despre copil, despre alăptat, despre răbdare și atașamentul copilului. Am primit două numere la care puteam lua legătura cu asistentele în legatură cu problemele pe care le-aș fi putut întâlni eu sau bebele. A fost o experiență minunată și aș vrea să menționez numele doctoriței, în semn de recunoștință: Stanciu Bianca-Maria”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți-a plăcut această poveste de naștere, îți recomandăm să citești și:
- „Asistenta de la Giulești căreia i-am cerut ajutor cu alăptarea m-a făcut incapabilă”. Răspunsul maternității la acuzații
- Cezariană de urgență la Maternitatea Giulești. „Eram în travaliu, dilatată 5 cm, când medicul a constatat că nu mai găsește pulsul copilului”
- Cezariană la maternitatea Giulești. „Personalul de la neonatologie se aștepta să știu de acasă cum să alăptez. Atitudinea era… nu te chinui, că îl îndopăm noi oricum cu lapte praf”
