Nașterea în UK versus nașterea în România, la stat. „Dacă aș naște iar, aș alege România”

Mama spune că totul a fost impecabil în Spitalul Județean Bistrița, unde s-a născut băiețelul ei.

Theodora Fintescu, redactor
nou născut în românia
Primul copil s-a născut cu forcepsul, după un travaliu greu. A doua naștere a fost mai ușoară.

O cititoare Totul Despre Mame ne-a scris, din proprie experiență, ce înseamnă nașterea în UK versus nașterea în România. Mămica spune că marile ei nemulțumiri legate de sistemul britanic sunt lejeritatea cu care sunt abordate cazurile medicale și graba cu care se stabilește că ”totul e în regulă”. Redăm cele două povești, așa cum au fost scrise de cititoarea noastră:

„Cele două nașteri ale mele m-au făcut să compar, inevitabil, două sisteme de sănătate de stat: cel din Marea Britanie și cel din România. Pe fetița mea am născut-o în Uk, în 2017. La începutul lui 2016 pierdusem o sarcină, de câteva săptămâni, și totul a fost tratat ca o normalitate. După avortul spontan, m-am prezentat la Urgențe, unde mi s-a luat sânge și atât.

Am rămas cu traume destul de adânci

Sarcina următoare a fost urmărită de către o moașă. Am avut toate analizele și ecografiile (3 la număr) gratis. Am născut fix la termen o fetiță minunată, după 12 ore de travaliu, cu forceps. În toate orele de travaliu au fost alături de mine moașa, soțul și sora mea. Nu mi s-a administrat epidurala, pentru că mi s-a spus că vine repede bebe (a venit după 7 ore). Cu 2 ore înainte de naștere, am început să intru în panică și să cer disperată un medic, pentru că simțeam că împing degeaba. La ora 20:45 s-a umplut salonul de medici, m-au tăiat, mi-au scos copilul cu forcepsul, m-au cusut. A doua zi la 13 eram acasă.

La 5 zile după naștere, mi s-a desfăcut cusătura, m-am întors în spital cu antibiotice administrate intravenos. A trecut, am rămas cu niște traume destul de adânci. Da, mulțumită de personal și de condiții, dar nemulțumită de grabă, de normal, de “e totul în regulă”.

A făcut doar trei ecografii toată sarcina

A doua sarcină am dus-o în Bistrița. Imediat după ce am aflat că sunt însărcinată am ales un medic ginecolog și am dat fuga la un control, la privat. Totul în regulă, am plecat cu un bilet de trimitere pentru analize. Apoi, m-am interesat mai bine și am cerut analizele gratuite la medicul de familie. Am dus o mică muncă de lămurire pentru a reuși să primesc toate trimiterile necesare în sarcină, decontate de CAS, dar a foșt totul în regulă.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.

Am făcut 3 ecografii la privat și am preferat să nu plătesc niciun ban pentru altceva. Mi se par inutile ecografiile lunare atunci când totul e în regulă. Cu o zi înainte de naștere am avut programare la doamna doctor, care m-a examinat vaginal (lucru neîntâlnit de mine până atunci). A presupus că în câteva zile vine bebe.

Am născut în aceeași sală cu o altă mămică

La două ore, am pierdut dopul gelatinos, iar dimineața la 7 mi s-au rupt membranele. Am fost chiar capabilă să fac o cafea, să o beau și să plec la spital. La 8:45 am intrat în spital, doamna doctor trebuia să iasă din gardă, dar a rămas lângă mine și în 20 de minute am născut o minune de băiat. Nu am avut parte nici de ora magică și nici de soțul meu lângă mine. Am născut în aceeași sală cu o altă mămică.

Am rămas puțin mirată că, după naștere, cel puțin o oră am fost rugată să stau pe spate și să îmi masez circular uterul, iar apoi ajutată de o infirmieră să mă spăl și să mă duc în salon. Am rămas 3 zile în spital, pe bebe mi l-au adus după câteva ore, după ce am mâncat și m-am odihnit. Soțul meu l-a văzut doar prin geam câteva minute.

Curățenie, mâncare bună și personal dedicat

În fiecare zi am avut controale de neonatologie și ginecologie. Totul a fost impecabil în Spitalul Județean Bistrița: curat, mâncare bună, personal dedicat. Poate infirmierele ar mai putea lucra la capitolul empatie și respect, dar nu se putea să fie totul și gratis și perfect. În concluzie, dacă aș mai naște o dată, aș alege să nasc în România.

Se poate și fără mită, am refuzat să mă gândesc măcar să ofer. Recunosc, însă, că am donat lapte praf și scutece la plecarea din spital. Era un bebeluș abandonat la momentul respectiv. Am ales să scriu și eu povestea mea, pentru că e una bună. Suntem sătui să citim doar critici (binemeritate) și povesti triste și am simțit nevoia să laud”.

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa