O cititoare din comunitatea „Totul Despre Mame”, Ioana Stan, ne-a trimis de curând povestea nașterii sale la maternitatea din Buzău, cu intenția de a trage un semnal de alarmă privind atitudinea personalului față de gravide și lăuze. Ea susține că a trăit în luna iunie 2024 o adevărată traumă, fiind tratată fără respect de către medicul de gradă și cusută fără anestezie, deși avea dureri foarte mari. Redăm povestea sa integral, așa cum ne-a fost trimisă:
„Scriu aceste rânduri cu speranța ca se va putea schimba ceva, că nu vor păți și alte mămici ce am pățit eu si că voi putea trece peste trauma pe care am trăit-o acum puțin timp în Maternitatea din Buzău.
Travaliul începuse în dimineața zilei de 6 iunie cu dureri suportabile și neregulate, dureri pe care încă nu le asociam cu adevăratele contracții. Spre seară, însă, lucrurile s-au schimbat, durerile devenind tot mai intense și din ce în ce mai dese…parcă totul prevestea o naștere la doar 37 de săptămâni. În jurul orei 3 dimineața, am pornit spre Maternitatea din Buzău, unde îmi doream să nasc, și de la care aveam multe speranțe, cel puțin în privința personalului medical. Din păcate, speranțele mele nu au durat mult și s-au năruit de când am intrat pe ușa maternității. Mare mi-a fost surprinderea ca era de gardă chiar medicul ginecolog care îmi urmărise sarcina, ceea ce mă bucura enorm. Nu aveam să mai simt asta câteva ore mai târziu, deoarece acesta dormea și nu avea niciun gând să vină să mă vadă.
- CITEȘTE ȘI: Naștere naturală la Buzău. „Dacă nu îți convine, du-te la privat! Unde credeai că vii? La discotecă?”
Durerile erau atât de intense încât nu mai puteam vorbi
Am așteptat câteva ore, până aproape de 7:30, când asistentele s-au hotărât să îl trezească, pentru ca durerile deveniseră din ce în ce mai mari și dese. În tot acest timp am fost monitorizată, ceea ce înseamnă, pentru cele care nu ați trecut printr-o experiență asemănătoare, ca am fost „legată” tot timpul la un aparat care monitoriza contracțiile și bătăile inimii copilului.
Practic, eram ținută întinsă pe pat, nu puteam să mă mișc, deși mi-aș fi dorit și cu siguranță mi-ar fi ajutat travaliul, care, de altfel, nu era cel mai ușor din lume. Revenind la naștere, doctorul a decis să nasc natural și să îmi administreze oxitocină, ceea ce a condus la dureri imense. Într-o jumătate de oră, am ajuns de la o dilatație de 4-5 la dilatație completă. La maternitatea din Buzău nu se poate face epidurala, singurul remediu pentru dureri fiind așa cunoscutul Mialgin, cu care moașele aveau să îmi scoată ochii ceva mai târziu. În tot acest timp, durerile erau atât de intense încât nu mai puteam vorbi, iar țipetele mele de durere erau extrem de deranjante pentru personalul medical.
- CITEȘTE ȘI: Naștere la Buzău. „Am născut greu, m-am recuperat și mai greu, dar am o minune de fetiță”
Nicio vorbă bună, doar reproșuri
Moașele îmi tot spuneau să tac din gură ca mai sunt și alte femei și le sperii, iar eu nu mai puteam și parcă nu înțelegeau. Când a venit momentul nașterii, m-au pus să mă mut pe masa ginecologică și mi-au zis să împing. Nu pot spune cât de dezamăgită am rămas de ele și de tot ce s-a întâmplat, chiar nu am cuvinte să descriu cum m-am simțit. Nimic nu mi-au explicat, nici ce se întâmplă, nici ce urma să se întâmple, nici o vorbă bună, doar reproșuri și ură că ar fi vrut să se termine mai repede- „De ce nu i-am zis doctorului să îmi facă cezariană!?”, „Nu mai țipa, măi fată, ca ți-am făcut de durere”, „Știi ce e ăla Mialgin? E de cai, ia să cauți, ți-am făcut 2.”
Între timp, a sosit și doctorul meu, la fel de deranjat de urletul meu de disperare…dacă aș fi putut vorbi, poate aș fi zis cât de rău mă simt, dar credeam ca mă va înțelege. În schimb, nu a fost așa. Moașele au început să mă apese pe burtă în timp ce eu împingeam….așa a venit pe lume băiețelul meu minunat.
Cusută pe viu timp de mai bine de o oră și jumătate
Însă, ceea ce a urmat a fost mult, mult mai rău decât nașterea propriu-zisă. Aveam rupturi perineale groaznice și dureri de neimaginat. Fără anestezie, am fost cusută pe viu timp timp de mai bine de o oră și jumătate, o traumă de nedescris, un coșmar din care nu mă mai trezeam și o indiferență groaznică din partea personalului, care se lua de mine în mod constant și de la care așteptam măcar o încurajare, dacă nu chiar o vorbă bună.
Nu mai zic că doctorul a stat doar până când copilul a ieșit, iar cusătura moașei nu a fost cea mai reușită, având și acum probleme din cauza aceasta. Totul devenise atât de sensibil, încât și simpla atingere îmi provoca durere, iar igiena, simplul duș, devenise o teroare, tremuram din toate încheieturile de fiecare dată când mă spălam în maternitate.
Nu știu dacă înțelege cineva prin ce am trecut, poate alte mămici au avut experiențe mult mai bune și ușoare, dar pentru mine a fost traumatizant. Am scris povestea mea cu speranța că poate reușesc să îmi scot aceste amintiri din inimă și să păstrez doar frumosul, și anume că am adus pe lume un copil bun și sănătos. Din păcate, simt doar trauma, indiferența și nepăsarea cu care am fost tratată, resimt durerea și șocul pe care l-am trăit, retrăiesc momentul coaserii pe viu și o extremă dezamăgire față de medicul meu și de moașele care se luau de mine. Aveți grijă pe cine alegeți să vă monitorizeze sarcina, aveți grijă unde alegeți să nașteți, informați-vă și sper ca nimeni să nu mai pățească ce am pățit eu. Vă mulțumesc ca mi-ați ascultat povestea!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
