Naștere provocată. „Când am atins cu mâna capul copilului care ieșea, moașa și medicul nu erau în sală. Am început să strig”

Mămica a fost fericită că ea a fost prima persoană care a atins fetița.

Theodora Fintescu, redactor
nou nascut repuyblica moldova
Micuța Sofia este acum bucuria familiei.

Cititoarea noastră Violeta T., din Republica Moldova, ne-a împărtășit povestea venirii pe lume a fetiței ei, printr-o naștere provocată, necesară din cauza faptului că lichidul amniotic se redusese semnificativ spre finalul sarcinii. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Numele meu este Violeta, am 30 de ani și sunt din Republica Moldova. Până la 29 de ani nu reușisem să rămân însărcinată din cauza unor probleme de sănătate. Consultațiile la mai mulți medici au avut un singur răspuns: e nevoie de operație! Fiind una nu chiar ieftină, am tot amânat, cu intenția de a-mi întemeia mai întâi o familie. Îmi doream copii, dar în același timp mă simțeam nepregătită.

Am simțit o bucurie fără margini

Pe 1 ianuarie 2021 am avut o revelație, am simțit pur și simplu că ceva se întâmplase în acel moment și nu știam ce. Testul de sarcină făcut câteva zile mai târziu a arătat imediat două linii. Am izbucnit în plâns. Eram șocată, eram și fericită. Am mers la medic să-mi confirme sarcina și am întrebat cum e posibil așa ceva în situația mea, iar medicul mi-a zâmbit și mi-a zis: „Dumnezeu a avut alte planuri”. Deja simțeam și știam că va fi fetiță.

Sarcina a decurs foarte bine, în primele luni am avut toxicoză, dar una suportabilă. La 20 de săptămâni mi s-a confirmat că voi avea o fetiță, am simțit o bucurie fără margini. Îmi pregăteam bagajul pentru maternitate cu o euforie greu de descris în cuvinte. Aveam atâtea lucruri cumpărate, atâtea hăinuțe așezate pe umerașe, așteptam nerăbdătoare să-mi strâng copilul în brațe. Îmi alesesem maternitatea și aveam intenția să nasc cu medicul de gardă. Totuși, când am împlinit 38 de săptămâni, mi-am ales medic personal, pentru liniștea și siguranța mea și bine am făcut.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.

Plângeam și mă lipeam de perete

La o consultație de rutină, medicul a depistat că aveam puțin lichid amniotic și mi-a cerut ca a doua zi de dimineață să vin să mă internez. În consecință, aveau să-mi provoace nașterea. A doua zi de dimineață m-am prezentat la internare, iar seara am primit o pastiluță, după care mi au început contracțiile ușoare. A doua zi la 6 dimineața am mai primit una, iar la 8 mi-au rupt apa. Imediat după au început contracții extrem de dureroase, nu aveam putere nici să vorbesc.

Plângeam și mă lipeam de perete. Nu reușeam să scap de o contracție, că venea alta. După 20 de minute m-au întrebat dacă vreau epidurală, am fost de acord și bine am făcut. În câteva minute m-am simțit mai bine, nu mai simțeam dureri și am reușit și să adorm chiar. Medicul mă vizita periodic și-mi verifica starea. La 13.40 deja trecuse efectul epiduralei și umblam prin salon, nu m-au mai lăsat să stau jos. Îmi ziceau că în vreo oră nasc. În acele momente, medicul meu ieșise la o consultație, moașa a ieșit pe coridor și a zis să o strig dacă îmi trebuie ceva. 

Sunt mândră că am fost prima persoană care a atins-o

Moașa îmi tot spunea că încă nu e timpul, iar când simt că vine contracția, să mă așez încetișor și să simulez împingerea. Nu aveam puteri să o fac. Am lăsat să treacă câteva contracții, dar mi-am zis să încerc să ascult sfatul ei. M-am aplecat și în acel moment am simțit cum iese copilul, am pus mâna pe căpușor și am strigat. Moașa a venit în acel moment, am născut copilul stând așa jos, apoi m-am întins pe pat. Cât s-au ocupat de cordon și de placentă eu plângeam și încă nu credeam că omulețul acela e al meu.

Mi-au pus fetița pe burtică, apoi au luat-o să o curețe. M-am ales cu niște rupturi și m-au cusut. Am simțit fiecare împunsătură de ac, dar deja nu mai conta nimic, în afară de omulețul mic care dormea liniștit. A primit nota maximă la naștere. Sunt mândră de faptul că eu am fost cea care am pus mâna prima pe ea. Mult timp după, când o netezeam pe cap, aveam o senzație de deja vu. Crește prințesa noastră Sofia, iar eu sunt cea mai mândra mamă”. 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere provocată, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa