Naștere prematură în Germania. „Făcusem preeclampsie, iar asistenta m-a găsit inconștientă. M-au operat fără să știu”

Diana vrea să le încurajeze pe mamele copiilor prematuri povestindu-și propria experiență.

Theodora Fintescu, redactor
prematur in germania
Micuțul a avut nevoie de câteva zile de spitalizare înainte de a putea fi dus acasă de părinți.

Cititoarea noastră Diana N. ne-a scris povestea ei impresionantă de naștere prematură în Germania. Medicii au decis să o interneze pentru a-i ține sub control tensiunea, însă au găsit-o noaptea inconștientă. A doua zi, Diana a aflat că născuse prematur. Redăm povestea de naștere prematură în Germania, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Pe data de 23.12.2021, m-am trezit cu o durere de cap. Nu am băgat-o în seama, am pus-o pe seama oboselii. Am fost la cumpărături, apoi la medic și totul a fost ok până am ajuns acasă. Durerea devenise insuportabilă. Am încercat să dorm, dar nu am reușit, stăteam și plângeam de durere.

Băiețelul a avut 1,855 kg

La ora 18:30 am plecat cu soțul la spital, iar medicul mi-a zis că am tensiunea foarte mare, 200/10, că trebuie să nasc urgent, dar la un alt spital, recomandat de el. Am plecat spre spitalul respectiv plângând și nevenindu-mi să cred că nasc prematur, la 34+5 săptămâni. La ora 22.00 am ajuns la spital și a început calvarul.

Timp de trei ore am avut parte de perfuzii, dar tensiunea nu scădea, parcă mai rău se accentua. La ora 00:00 a venit doctorul să îmi spună că trebuie să nasc mai repede, deoarece am preeclampsie, și pentru asta e nevoie de semnătura mea. Am zis că mor în acel moment. Soțul a plecat acasă, urmând să vină dimineața la 6, să vadă dacă nasc sau nu.

Pe mine m-au dus în salon, am încercat să dorm, iar din acel moment nu mai știu ce s-a întâmplat. Când m-am trezit la 5.30, eram după anestezie totală, mi se făcuse cezariană de urgență. E foarte ciudat să te pui la somn cu un suflet în pântec și când te trezești să te simți gol. Am întrebat pe toată lumea de copil, dar nimeni nu îmi răspundea. La ora 9, a venit sotul și mi-a arătat poze cu băiatul. Atunci am aflat că pe data de 24.12, la ora 3:54, am născut un băiețel de 1,855 kg și 43 de cm. Anestezia făcută a fost totală, nici limba nu o simțeam.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.

Am simțit că cedez văzându-l în incubator

Pe data de 26.12 m-au dus în salon și acolo pot spune că a început adevăratul chin. Au urmat investigații și tratamente pentru ca medicii să se lămurească ce a fost cu preeclampsia. Slava domnului că am avut parte de un personal exemplar. Am mers la bebe în scaun cu rotile, iar când l-am văzut am început sa plâng. Micuțul meu era la incubator, cu sondă în năsuc, cu tot felul de fire și electrozi de monitorizare pe el. În schimb, eram linistită că respira singur.

Am simțit că cedez, dar m-am întărit pentru el, știam că are nevoie de mine. Am rămas singură și am fost nevoită să mă ridic din pat, să încep să mă mișc fără ajutor. Durerile operației nu le pot explica, dar încercam să le ignor. Prima zi a fost ok, în schimb, în a doua zi mi-au adus în salon o doamnă care născuse natural și avea copilul cu ea. Am simțit că îmi pică cerul în cap. Ea își ținea puiul în brate și eu aveam doar o poză cu al meu. Plângeam în continuu și stăteam numai lângă incubatorul lui, nu puteam sta în salon.

Când crezi că nu mai poți, mai poți puțin

Pe data de 30.12, am fost anunțată că îl vor scoate din incubator, dar că trebuie să mai stea în spital, pe mine urmând să mă externeze. Am plecat acasă, dar până pe data de 8.01 am făcut drumuri de 40 de km pentru a fi lângă el. Pe data de 8.01 am fost anunțată că îl vor externa. Eram în culmea fericirii, dar eram și tristă pentru că nu mai aveam lapte, din cauza stresului.

Ajungând acasă și citind fișa de externare a lui bebe, am aflat mai clar ce s-a întâmplat în noaptea în care am născut. Asistenta venise să îmi ia tensiunea și m-a găsit inconștientă. Am descoperit și că, în timpul operației, după ce l-au scos pe bebe, am făcut hemoragie. Nimeni nu poate înțelege ce înseamnă o astfel de experiență decât atunci când trece prin asa ceva și, credeți-mă, nu doresc nimănui.

Am ajuns acasă și au început nopțile nedormite, colicii, constipația de la laptele praf. Important este însă că suntem bine, că el este bine. Rog toate mămicile care nasc prematur să țină capul sus, să fie încrezătoare în propriile puteri, pentru că atunci când spun că nu mai pot, tot mai pot puțin. Cea mai mare putere în lumea asta o au mamele”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această experiență de naștere prematură în Germania, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa