Naștere la Sibiu. „Te crezi la privat să ceri epidurală? Să îți aduci anestezist!”

O infecție cu E-coli a făcut ca atât mama, cât și copilul să se interneze din nou în spital, la două săptîmâni după naștere.

Theodora Fintescu, redactor
mama si copilul dupa nastere naturala
Travaliul a durat 14 ore, ultimele două fiind petrecute pe masa de naștere.

O cititoare Totul Despre Mame ne-a trimis povestea ei de naștere la Sibiu, experiență care o face ca, în prezent, să nu-și mai dorească o altă naștere. Pe lângă dezamăgirea trăită în spital, mămica și copilul au avut complicații, și au fost nevoiți să se interneze din nou, la două săptămâni după externare. Redăm povestea de naștere la Sibiu așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Am 25 de ani, vă povestesc cum a decurs nașterea primului nostru copil, Alexandru, la Spitalul Județean din Sibiu. Toată sarcina mi-a fost atent monitorizată la un spital privat, totul fost excelent, momente de neuitat, fericire maximă. Băiețelul meu era perfect sănătos și foarte activ. Calvarul a început la 38 de săptămâni și 2 zile, în data de 11.01.2021 când, în jurul orei 22, mi s-a rupt apa.

Atitudinea moașei s-a schimbat după ce i-am oferit o atenție

În 30 de minute am ajuns la Spitalul Județean Sibiu. Am fost controlată, s-a constatat că aveam apa ruptă și dilatație de 2 cm și am fost dusă în salonul de lângă sala de nasteri. Aveam contracții, dar nu foarte mari, iar cât timp am stat în salon nu a venit nici un medic să mă vadă.

Venea doar moașa din când în când, să monitorizeze bătăile inimii copilului. După vreo două ore mi-a fost pusă o perfuzie (cel mai probabil pentru contracții) și au început durerile.

Mi-a fost făcută clismă și am fost lăsată așa până dimineață, menționez că nimeni nu m-a controlat până la schimbarea turei. La controlul de dimineață au constatat că, de fapt, nu aveam apa ruptă, ci doar membranele fisurate. În jurul orei 5 dimineața, din cauza durerilor, am cerut epidurală, la care mi s-a răspuns: „Te crezi la Polisano (maternitate privată- n.red) să ceri epidurală? Trebuia să îți aduci anestezist, crezi că avem anestezist când vreți voi?”. (Polisano a fost clinica unde mi-a fost monitorizată sarcina, probabil au fost ofensați de acest lucru).

Cum am spus, nu a venit niciun medic la mine, doar moașa, care s-a schimbat radical după ce i-am dat o mică atenție. În jurul orei 9 a venit moașa, mi-a „rupt apa” pe pat și m-a pus să împing, având dilatație maximă. Răpusă de extenuare, am împins din toate puterile, dar nu a fost destul. La ora 10, văzând că nu pot pe pat, m-a dus în sala de nașteri, am fost pusă pe masă și m-a pus să împing.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Travaliul a durat 14 ore

Constatând că nu am contracții foarte mari, mi-a pus o altă perfuzie. A venit medicul, care a întrebat: „Tu nu mai naști?” Am fost chinuită 2 ore, între timp s-a umplut încăperea de medici, iar 4 persoane m-au apăsat pe burtă. Mi s-a făcut epiziotomie, iar într-un final s-a născut micuțul meu de 3.350 de gr și o lungime de 52 de cm, care a primit doar nota 8. Travaliul a durat 14 ore, din care 2 pe masa de nașteri.

Nu am avut ora magică, doar mi-a fost arătat 2 secunde și a fost luat. A început să mă coasă, am simțit fiecare înțepătură, parcă mă înțepa în inimă. Mi-au fost administrate 2 doze de anestezic, dar degeaba, simțeam tot. Am fost dusă în salonul de lângă sala de naștere, unde am început să mă simt rău de tot. Mi-a fost adus copilașul după aproximativ o jumătate de oră de către o asistentă, care m-a intrebat dacă am mai alăptat și dacă vreau să îl alaptez. I-am răspuns că nu știu să alăptez, fiind la primul copil. Mi-a pus copilul la sân și dusă a fost!

Am început să am stări de rău tot mai mari, am strigat după asistente că îmi este rău și să ia copilul, pe care apucasem să vomit un pic, chiar dacă m-am abținut cât am putut. A fost luat peste o oră, am fost dusă pe secție, unde stările de rău și vomă au continuat. A venit o asistentă cu copilul, având în mână 2 fiole și două calmante, pe care le-a aruncat pe noptieră, spunând că dacă am dureri să iau acele calmante.

Infirmiera cu suflet

Nu a mai venit nimeni la mine până seara, când a venit o infirmieră, o femeie foarte bună, care a văzut că îmi este rău și că sunt murdară. M-a întrebat dacă vreau să fac o baie, că mă ajută ea. Efectiv doamna aceea m-a spălat. Asta înseamnă să ai suflet!

Copilul, pe toată durata spitalizării, a stat cu mine în salon și nu am fost de acord cu suplimentul, a fost alăptat. La vizita de a doua zi nu a venit nimeni să mă vadă. După câteva ore, a venit o asistentă, pe care am întrebat-o la ce medic sunt, iar ea mi-a spus că la medicul care a fost la vizită. I-am spus că nu a venit nimeni să mă vadă. După 30 de minute, a venit o doamnă doctor rezident, care a menționat că este doctorița mea, deși o vedeam pentru prima dată, nefiind prezentă la naștere.

De atunci, nu a mai venit nimeni să mă vadă. Veneau doar doamnele de la neonatologie, să vadă copilul. După trei zile am fost externată, slavă Domnului, credeam că nu mai scap de acolo. Și de acum încep și problemele: ajunsă acasă, am început să am dureri insuportabile la epiziotomie. Am mers la ginecolog, care a întrebat: „Cine ți-a făcut asta? Te-a cusut ca pe un sac!” S-a infectat epiziotomia, chiar dacă am avut o igienă amplă, cu spălare după fiecare folosire a toaletei. În plus, am avut și o coastă ruptă, din cauza presiunii din timpul nașterii.

Infecție cu E-coli și la mine și la copil

După 2 saptămâni am ajuns în spital cu bebelușul, având infecție urinară cu E-coli și multe alte infecții. În timp ce eram în spital cu bebelușul, am cerut voie să merg și eu la controale ginecologice, având dureri tot mai mari. Făcându-mi analize, a reieșit că eram infectată cu aceeași bacterie, cel mai probabil luată din spital. Slavă Domnului că am scăpat cu bine și suntem amândoi sănătoși!

Aceasta experiență traumatică mă face să nu îmi mai doresc copii, iar dacă totuși e să fie, să nu mai aleg spitalul de stat. Condițiile din spital sunt foarte bune, cu baie în salon și curățenie, dar personalul medical lasă de dorit”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Sibiu, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa